Titlu:    Oamenii Cartii

Autor:   Geraldine Brooks

Editura LEDA, 2009

Aceasta carte am tot recomandat-o cu ocazia unor comentarii la unele articole de pe diverse bloguri, al caror subiect general era “eu ce sa mai citesc?”. Cum n-am primit niciun fel de feedback, ma vad nevoit sa presupun ca propunerea nu a fost tentanta.

Asa ca mi-am spus ca poate n-ar fi rau daca ii voi face o descriere mai ampla. Pentru ca vorbeste de evenimente despre care ar trebui sa se stie.

Cartea este o fictiune grefata pe o intâmplare reala,  salvarea “Hagadei din Sarajevo” (o carte religioasa evreieasca) . Geraldine a ajuns sa afle istoria zbuciumata a cartii pe vremea când era reporter de razboi in fosta Iugoslavie, pe la inceputul anilor ‘9o. A umplut ceea ce nu se stia despre codex cu intâmplari fictive, dar care ar putea fi adevarate. Iar ceea ce a rezultat a impachetat cu viata personajului Hanna, experta australiana in conservarea si restaurarea manuscriselor vechi, profesionista desavârsita, dar cu o viata particulara frustranta. Operatiunea a reusit cu succes, fara sa lase cicatrici vizibile. Rezulta o poveste palpitanta, de la alcatuirea cartii, undeva prin Spania secolului al XIV-lea, pâna la biblioteca din Sarajevo a anilor 1992-1993-1994. Incercarile prin care trece Hagada lasa urme pe care Hanna le analizeaza cu precizie de detectiv. Un fir de par aici, o pata de vin acolo, o inscriptie a unui preot catolic pe nume Vistorini (“Revisto per mi”), care a salvat cartea de la arderile publice din Venetia la inceputul secolului al XVII-lea. In 1941 Dervis Korkut, cercetator cunoscut al Islamului, fura manuscrisul din muzeul din Sarajevo, chiar de sub nasul generalului german Johann Hans Fortner, venit sa distruga toate cartile evreiesti, si il ascunde intr-o moschee din munti. Si iarasi o urma: o aripa de insecta.

A urmat o perioada de relativa acalmie. Apoi fortele intunericului s-au napustit asupra Iugoslaviei descarnate. Trupele sârbe au tras cu gloante cu fosfor asupra bibliotecii din Sarajevo. Au incendiat-o. Bibliotecarii…au incercat sa salveze ce se mai putea, punându-si viata in pericol. Au carat cartile cu cârca, s-au strecurat printre bombe si gloante cu manuscrisele dupa ei. Unii au murit in acele cumplite evenimente. Aida Buturovic a fost ucisa de o grenada. Enver Imamovic, bibliotecar musulman, a salvat insa codexul, ascuzându-l in seiful unei banci.

Spre sfârsitul evenimentelor care conduc la certificarea Hagadei ca fiind cea originala, Hanna simte nevoia sa lase si ea un semn. Pentru cei din viitor.

Imi cer scuze ca nu pot reda ceea ce inseamna pentru mine aceasta carte.

Acum Hagada e la loc sigur. Dar…nu se stie niciodata.

Un omagiu dedicat celor care ingrijesc si salveaza carti.

Hatikva – Speranta. Imnul Statului Israel. Melodia este preluata din folclorul românesc.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Bw9bAvMpiE0&feature=related]

Terra, posibil cea mai norocoasa planeta din Univers. Speciala,  probabil irepetabila. Singura care pulseaza de viata, unica pe care traiesc fiinte superioare, sociale inzestrate cu ratiune, inteligenta si imaginatie.  6, 5 miliarde de oameni. 6,5 miliarde de suflete, de personalitati distincte. Fiecaruia dintre noi ii place sa-si imagineze ca este diferit, deosebit de restul, original prin felul cum arata, cum gandeste, cum se poarta. In fata celorlalti  declaram raspicat si extrem de convingator ca nu suntem altceva decat oameni obisnuiti, nici mai buni nici mai rai, nici mai frumosi nici mai urati,  banali(chiar si celebritatile afirma asta in interviuri) dar in sinea noastra ne consideram altfel, incomparabili, inegalabili, exceptii. Cunosc pe cineva care se autointituleaza extraterestru. :)

Recent am schimbat locul de munca, iar in prima zi am avut neplacuta surpriza sa constat ca toata lumea se uita la mine ca la o fantoma. Macar daca lucram la opera… M-am lasat studiata, analizata in cel mai mic detaliu, deh, nu aveam ce face, si nu mi-a  ramas decat sa primesc cu zambetul pe buze  verdictul lor final: “vai dar ce bine semeni cu o fosta colega de-a noastra, prima data am crezut ca esti chiar ea”. Evident ca nu mi-a picat bine deloc, niciodata nu am agreat comparatia cu alte persoane, nici macar cu o vedeta internationala nu mi-ar placea sa stiu ca seman, si mai mult decat atat, intotdeauna am avut tendinta de a-mi alege prietene total opuse mie din punct de vedere fizic. Pe moment m-am simtit mica, insignifianta, depersonalizata.

Fac parte din categoria celor care nu au visat niciodata sa-si paraseasca definitiv orasul natal. Am crescut intre betoanele Bucurestiului, pe zi ce trece mai gri si mai apasatoare,  m-am obisnuit atat de mult cu zgomotul claxoanelor si picamerelor, atat de reconfortant la 7 dimineata, cu mirosul de gaze de esapament si praful ce-mi irita exasperant ochii si nasul, cu mizeria, indiferenta si lipsa de educatie a locuitorilor ei, incat daca as lipsi o zi din peisaj, cu siguranta le-as duce dorul.  Totusi, cateva imagini ale unui micute asezari  de basm, primite cu ceva timp in urma pe mail, m-au facut sa-mi reconsider pozitia. Situat in inima Olandei,  Giethoorn nu are cum sa te lase rece. Este atat de romantic si de fermecator, ca oricine il vede se indragosteste instantaneu de el.  Nici eu nu i-am putut rezista si am exclamat plina de entuziasm: oh, da, aici mi-ar placea sa locuiesc!  O oaza de verdeata, brazdata de canale si lacuri, casute cu multe flori, extrem de pitoresti si expresive , vechi de 200 de ani, podete de lemn ce fac legatura intre gospodarii si restul satului, un exemplu perfect de comuniune om-natura.

Aici nu exista strazi si masini. O lume ireala, fara accidente, stres, poluare.

Probabil ati remarcat obsesia oamenilor de a gasi mereu un supranume sau o sintagma unei asezari, indiferent ca este  rurala sau urbana.  De a o  compara si asemana cu alta mai mare si mai celebra, furandu-i astfel din personalitate. Estompandu-i identitatea. Asa s-a intamplat de-a lungul timpului cu orase precum Bucuresti, denumit Micul Paris, Ohrid, Micul Ierusalim, totul culminand cu definirea a patru orase in mod identic: “Venetia Nordului”.  Lipsa  de originalitate a atins insa  cote nebanuite, pana si acest satuc olandez a fost supranumit tot “Venetia Nordului”. Asadar in Europa sunt actualmente 6 Venetii. Pe cinci dintre ele vi le prezint pe scurt in continuare.

1 Venetia(Italia) – orasul rasarit din apa, supranumit “Regina Adriaticii”.  “Prefer sa fiu in Venetia intr-o zi ploioasa  decat in orice capitala intr-o zi frumoasa” asa a spus Herman Melville in 1857, captand exact esenta orasului, a cauri magie te prinde in mrejele ei in orice anotimp-chiar daca il vizitezi in miezul iernii, cand o burnita inghetata cuprinde toata laguna, sau in zilele  fierbinti si inabusitoare de vara, cand canalele, bisericile vechi si palatele nenumarate sunt scaldate de razele soarelui. Desi amenintat pe mai multe fronturi – poluarea si depopularea sunt probleme reale – , orasul ramane aproape de lumea reala atat cat poate fi o poveste cu zane.

2. Bruges(Belgia) – supranumit Venetia Nordului. :) Singura Venetie vizitata de mine, Bruges e un muzeu in aer liber. Catedrale, cladiri vechi de sute de ani, foste sau actuale centre administrative sau comerciale ofera lectii de istorie si arhitectura la tot pasul.Pentru un est-european exasperat de relatia cu metropola sa agresiva, evadarea e cu atat mai profunda. Civilizatie, estetica urbana, liniste. Stradute inguste si pietruite, canale romantice, cladiri in stil neogotic, casute pitoresc colorate, muzee, ciocolaterii si o stranie senzatie de irealitate. Toate acestea, plus prietenia orasului si a localnicilor  iti influenteaza iremediabil starea de spirit.

3. Stockholm(Suedia) – “capitala contrastelor”, supranumit si “Venetia Nordului” :) Stockholm-ul este un arhipeleag in toata puterea cuvantului. Asezat privilegiat pe 14 insule(legate intre ele printr-o retea de poduri si canale) in partea orientala a Scandinaviei, orasul inglobeaza lacul Malar cu apa dulce si intinse portiuni de padure de conifere si mesteceni. Azi numara 830.000 locuitori si a fost atestat prima oara in anul 1252.   Este unul dintre orasele europene pline de parcuri, piete si bulevarde spatioase, un exemplu clasic de arhitectura nordica impletita cu tendintele si necesitatile moderne, fara a pierde farmecul trecutului. Muzeele fermecatoare,  intinderile mari impadurite, neconstruite si excursiile cu vaporul prin arhipeleag sau in Marea Baltica fac din acest oras una din atractiile turistice preferate in mod special de vecinii lor rusi si de italieni. Cladirile medievale pastrate sunt in stare foarte buna iar bisericile protestante, desi nu sunt foarte multe, sunt frumoase si vechi.

4. Sankt Petersburg. A trai inseamna sa faci din tine insuti opera de arta”, spune personajul anonim din Nopti albe a lui Dostoievski. Si poate nu intamplator filozofia acestuia de viata se indentifica cu orasul in care isi traieste povestea de iubire, un oras prin excelenta dedicat artei, culturii, istoriei. Viata tumultoasa, cutremuratoare, uneori mecanica alteori infioratoare a acestui oras i-a inspirat pe clasicii Gogol, Dostoievski, Puskin, dar si pe scriitorii de secol XX Nabokov si Brodsky. Chiar daca Dostoievski descria orasul ca fiind  “cel mai abstract si bine calculat oras din lume”, subliniindu-i artificialitatea impunatoare si rolul de simbol al agitatiilor sociale din vechea Rusie, niciunde nu s-a nascut atata literatura romantica, asa cum s-a intamplat aici. Perfect pentru o vacanta inedita, Sankt Petersburg este orasul care nu oboseste niciodata pe timp de vara. Asezarea acestui oras langa Cercul Polar de nord face ca ziua sa fie mai lunga, iar amurgul sa dureze toata noaptea. Sankt Petersburg este in nord-vestul Rusiei, situat in delta raului Neva, la est de golful Finic al Marii Baltice. Specificul “Venetiei Nordului” cum a fost supranumit Sankt Petersburg, consta in multiplele canale si poduri peste raul Neva, dar si prin arhitectura sa variata cu bulevarde largi si drepte, parcuri si gradini foarte mari cu garduri din fier forjat.
Sankt Petersburg mai este cunoscut sub denumirea Orasul Palatelor. Palatul de Iarna cu Muzeul Ermitraj – simbol al Petersburgului, Palatul de Vara, Palatul Mensikov, dar si Palatul Stroganov cu Muzeul Figurilor de Ceara si Palatul Voronov sunt doar cateva dintre obiectivele turistice mai importante.

5. Amsterdam(Olanda) Casute ce par din turta dulce, canale cu barci si lebede, biciclete conduse haotic si fabrici de diamante, 90 de insulite legate prin 400 de poduri, circa 7.000 de cladiri de patrimoniu, si unul din cele mai mari centre istorice din Europa. Asa poate fi descris Amsterdamul in cateva cuvinte, un oras a carui infatisare a ramas in mare masura neschimbata din secolul al XIX  si pana azi. Un loc ce freamata la fiecare secunda, primitor, un simbol al libertatii de exprimare, un oras multicultural unde fiecare gaseste ceva interesant de facut sau de vazut.

Asadar, am identificat o Venetie oficiala, cea a Mediteranei si patru Venetii ale Nordului: Bruges, Sankt Petersburg, Stockholm si Amsterdam, la care se adauga si  Mica Venetie (tot) a Nordului, Giethoorn. Iar daca vi se par prea putine, aflati ca mai exista una: Copenhaga. :)

Care este preferata voastra? :)

Sursele folosite la realizarea materialului sunt:

www.dreamdestinations.ro; www.yuppy.ro; www.gotravel.ro; www.artline.ro; www.evz.ro

Liderul incontestabil al miscarii suprarealiste, Salvador Dali s-a nascut in urma cu 106 ani intr-un mic orasel spaniol  situat la 30 de km de Franta, la poalele Pirinieilor.

Fiu al unui prosper notar, si-a petrecut copilaria in Figueres(cunoscut pentru Castell de Sant Ferran din sec. XVIII-lea, cel mai mare din Catalunya si din Europa, dar si datorita rolului important pe care l-a avut in dezvoltarea Sardaniei – dansul national al Cataloniei) si la locuinta da vara a familiei, in satul de pescari Cadaques.

Daca la 6 ani dorea sa ajunga bucatar, un an mai tarziu se credea Napoleon, dar pasiunea pentru pictura incepe sa devina mistuitoare. Incepe sa ia cursuri de desen din 1916, primele sale tablouri fiind influentate de impresionism si de pictura spaniola a secolului al XIX-lea, apoi de futurismul italian, pina in 1920. Trece prin majoritatea curentelor si tehnicilor artistice, iar in cele din urma, dupa ce intra la Academia de Arte Frumoase ‘San Fernando’ din Madrid, isi gaseste propriul sau stil – suprarealist. Isi dezvolta o tehnica aparte, caracteristica intregii sale opere, bazandu-se pe crearea unor extraordinare efecte de iluzie optica si, mult mai tirziu, foloseste tehnici stereografice.

Intre 1939 şi 1948 traieste la New York, unde expozitiile sale obtin un succes triumfal. Artistul se complace într-o mandrie provocatoare si creeaza teme in care apare, obsesiv, un univers sub semnul erotismului, sadismului, scatologiei si putrefactiei. Se plimba pe strazile New York-ului cu un clopotel, pe care il foloseste pentru a atrage atentia asupra sa – gandul ca ar putea trece neobservat este pentru el la fel de insuportabil ca saracia si smerenia. Cand acorda interviuri, vorbeste despre sine la persoana a treia, folosind formularea “divinul Dalí” sau pur si simplu “divinul”. Explica in mod savant cum mananca in fiecare dimineata jambon cu dulceata de trandafiri, cum inoata in fiecare zi douazeci de minute, face o siesta de sapte minute, dar marturiseste ca frica de moarte nu il paraseste niciodata. Sustine ca aceasta spaima este, impreuna cu libido-ul, motorul creatiei lui. Pana in ultima perioada a vietii lui, Dali a continuat sa alimenteze pana la extrem faima sa de artist excentric, original pana la limita delirului, devenit cu timpul prizonierul propriului sau personagiu, orgolios si imprevizibil.

Scandalos este cuvantul perfect pentru a-l descrie pe Dali. Artist extravagant si rege al avangardismului, el si-a lasat cu siguranta amprenta asupra lumii. Geniul suprarealist a transformat abstractul si extraordinarul in bucati  simbolice de aur.

Dali nu a fost doar pictor, ci si om de stiinta, scriitor si actor. A fost in acelasi grup de artisti impreuna cu Picasso si Miro la Paris, insa a reusit sa ii enerveze pe toti si sa ii determine sa il excluda din grupul de suprarealisti. Acest lucru l-a indreptatit sa se considere singurul artist suprarealist. Stilul sau il caracteriza ca fiind rezultatul unei metode paranoico-critice. Adica ceva de genul ideile mele paranoice determinate de inconstient duc la un delir care este rationalizat – criticat – si devine astfel o opera. A folosit tehnicile utilizate de Renastere insa in forme anormale. Creaza astfel picturi largi , de mari dimensiuni, cu multe elemente, irational combinate si deformate intentionat.

Era obsedat de paine, la prima sa calatorie in America a coborat din avion cu o paine pe cap. De altfel, superbul exterior al  cladirii  care adaposteste operele sale este  imbracat in rosu cu decoratiuni in forma de paini lipite pe ziduri si oua mari deasupra – simbolurile fertilitatii. De asemenea, in jurul cladirii si in curtea interioara a acesteia o multime de statuete – niste manechine aurii in diverse pozitii care iti ureaza bine ai venit!

Si-a iubit enorm  sotia,  Gala – pe care i-a furat-o prietenului sau , poetul Paul Eluard –  o regasim in multe din operele sale, ea fiindu-i muza.

“Tu m-ai vindecat de nebunie. Mulţumesc! Vreau să te iubesc! Vreau să fii soţia mea. Simptomele de isterie dispar unul după altul ca prin magie. Pot să îmi stăpânesc râsul, zâmbetul, mimica. Starea mea de sănătate este asemenea unui boboc proaspăt de trandafir.”

“O iubesc pe Gala mai mult decât pe mama mea, mai mult decât pe tatăl meu, mai mult decât pe Picasso şi chiar mai mult decât banii.”

“Într-un moment de genială inspiraţie, am hotărât să mă dedic teoriei cuantice şi am inventat “realismul cuantic”, devenind astfel stăpânul forţei gravitaţiei. Am pictat “Leda atomică” pentru a o preaslăvi pe Gala, zeiţa metafizică, şi am reuşit să creez “spaţiul suspendat”. ”

“Dacă vei juca rolul unui geniu vei deveni unul.”

Asadar, te nasti sau devii un geniu?

1. Primul lucru care m-a facut fericita a fost anuntul unei insotitoare de bord  la aterizarea pe “El Prat”. Suna cam asa: in acest moment la Barcelona se inregistreaza 25 de grade. Anunt urmat de aplauzele noastre furtunoase, evident. :P Deja ma imaginam la umbra unui palmier pe o plaja aurie, savurand un cocktail intr-un sezlong confortabil. Urmarea o cunoasteti…

2. Parcul Guell. Mai frumos decat mi-am imaginat, decat vazusem pe net, Parcul Guell a fost prima opera a lui Gaudi vizitata. Pentru o clipa m-am simtit contemporana cu Hansel si Gretel si casuta cu turta dulce. Arhitectura parcului Gaudi este unica in lume, iar gradinile sunt impresionante cu multa verdeata si flori dintre cele mai diverse.  Zona bancilor realizate din mici bucati de ceramica colorata este ca un platou imens inconjurat de palmieri.

3. Girona, al doilea oras al Cataluniei, a fost exact cum ma asteptam: romantic, medieval, fermecator, inconjurat de turnuri si ziduri romane incarcate de istorie, cu stradute vechi, inguste, canale ce traverseaza orasul si reflecta in apa lor cladirile cu o cromatica uluitoare. Mi-a adus aminte de Bruges…  Am vizitat imensa Catedrala din Girona, Baile Arabe si am facut o lunga plimbare pe “Micul Zid Gironez” (un fel de  Marele Zid Chinezesc la alte dimensiuni) care ne-a lasat direct pe Rambla, mult mai frumoasa si mai linistita decat cea din BCN.

Despre Girona voi face un material separat, orasul merita descris intr-un articol, mai ales ca se numara printre favoritele mele. Pastrez pentru acel moment restul de poze.

4. In Lumea lui Dali m-am simtit coplesita. De arta si nebunia artistului, de geniul sau(“dacă vei juca rolul unui geniu, vei deveni unul”, spunea el), de arhitectura inedita a Muzeului-Teatru Dali, de cele mai mari obiecte suprarealiste din lume, rupte parca dintr-o lume ireala,  de frumusetea orasului natal al pictorului, Figueres. Mie mi-au placut tablourile sale, chiar daca nu le-am inteles, chiar daca inainte de plecare nu stiam mare lucru despre arta lui Dali, viata si personalitatea sa excentrica, extravaganta(se spune ca se autoapela Divinul cand vorbea despre el si ca obisnuia la plimbare sa agite un clopotel pentru a atrage privirile celor din jur, pur si simplu nu suporta ideea de a trece neobservat de cineva), la fata  locului parca nimic din toate astea nu au mai contat, iar surpriza a fost neasteptat de placuta. Atractia muzeului a constituit-o fara doar si poate pictura reprezentativa a lui Dali : Gala Nude Watching the Sea which, at a Distance of 20 meters, Turns Into the Portrait of Abraham Lincoln ( Gala dezbracata privind marea care , la o distanta de 20 m se transforma in portretul lui Abraham Lincoln ).

La fel de impresionanta a fost si sala “Mae West” : o canapea sunt buzele, doua tablouri ochii si un semineu nasul. Ca toata camera sa se transforme in imaginea lui Mae West trebuie sa te urci pe o scara si sa te uiti printr-o lupa. La sfarsit mi-am achizitionat si o vedere de pe Rambla (a costat 1 euro) cu aceasta incredibila sala.

La magazinul de suveniruri al Muzeului, un breloc cu buzele-canapea costa in jur de 4 euro. Acum regret ca nu mi-am cumparat si de acolo ceva.

Ar mai fi atatea de spus, inchei insa cu la fel de celebra camera “Palace of the Wind”, unde pe tavan sunt pictati cei doi, Dali si sotia sa Gala, vazuti ca niste uriasi aflati deasupra lumii.

Evident ca prezenta unui ghid intr-un astfel de tur este vitala. Nu am avut parte de el si am ramas cu multe nelamuriri. Oricum, orasul merita vizitat!

5. Sagrada Familia mi-a placut in mod deosebit, dar mai mult decat biserica in sine, m-a impresionat  sacrificiul lui Gaudi. Un om foarte bogat  ramas fara sustinere financiara pentru proiectul sau, celebrul arhitect si-a folosit intreaga avere pentru terminarea constructiei. Nu a reusit, a murit sarac si uitat, calcat de un tramvai, iar biserica nu va fi gata, din pacate, nici in anul  2030. Acelasi motiv, lipsa banilor.

Cu ceva timp in urma anuntam pe blog ca voi pleca in Spania. Si iata ca momentul “mult visat” a sosit.  Veti intelege catre sfarsit rostul ghilimelelor. De azi intr-o saptamana voi fi in Costa Brava. Zona din nordul Barcelonei care cuprinde Costa Brava si Costa Maresme este definita cel mai bine de cuvantul diversitate. Nci vorba de  peisaje uniforme sau un anume tip de vegetatie. O multitudine de imagini diferite: golfulete, plaje izolate, paduri de pini, zone stancoase se succed pe masura ce turistul avanseaza intr-o directie sau alta pe coasta.

Lloret de Mar este cea mai mare si mai animata statiune de pe Costa Brava si este renumita pentru numeroasele posibilitati de distractie si viata de noapte. Calella este una dintre primele statiuni turistice din Catalunia si capitala turistica a Costei Maresme. Plaja larga cu nisip granulat, echipamente adecvate si proximitatea orasului Barcelona fac din aceasta statiune locul ideal de petrecere a vacantei. Santa Susana este una dintre cele mai noi statiuni de pe Costa Maresme si  ofera o plaja larga, o atmosfera moderna si cele mai noi si mai confortabile hoteluri.

Intalnirea cu toate aceste locuri, cu Spania insasi, ma lasa indiferenta, nu-mi provoaca nici cea mai mica emotie.  Tarmurile dantelate cu golfulete limpezi nu-mi spun nicio poveste, stancile maiestoase nu-mi dau fiori, iar coastele salbatice scaldate de soare nu ma ispitesc sa ma odihnesc pe nisipul auriu. Castelele romantice nu ma invita sa le trec pragul, marea, in diferitele ei ipostaze, fie rostogolindu-se bland si suspinand pe tarm, fie spumegand in furia furtunii, altadata o sursa a vietii, va fi acum o sursa de  nemarginita tristete si desertaciune. Nici briza nu va reusi sa-mi alunge gandurile istovitoare si nici soarele sa-mi incalzeasca sufletul impietrit. Doar la 60 de km distanta, Barcelona lui Gaudi, atat de laudata si admirata, desemnata cel mai frumos oras european,  nu va reusi sa-mi straneasca interesul, iar farmecul ei va incanta alte inimi. Ironia sortii, altadata terifiata de posibilitatea zborului cu avionul, aceasta perspectiva ma lasa acum rece. Am devenit dintr-o data mult prea curajoasa sau prea indiferenta, gata de a infrunta senina moartea.

Sunt curioasa care va fi discursul la intoarcere…

Inchei azi seria articolelor destinate celor mai importante orase romanesti.
Constanta este cel mai mare oras al regiunii istorice Dobrogea, avand o populatie de 302.171 de locuitori(la 1 ianuarie 2009), fiind depasit de catre Bucuresti, Timisoara, Iasi si Cluj-Napoca. Este cel mai vechi oras(pe locul anticului Tomis) cu continuitate de locuire pana in prezent. Constanta este a doua zona urbana a tarii dupa Bucuresti, avand o suprafata de peste 2100 kmp si jumatate de milion de locuitori. Zona metropolitana Constanta reuneste in afara orasului alte 13 localitati: Agigea, Corbu, Cumpana, Eforie, Lumina, M. Kogalniceanu, Murfatlar, Navodari, Ovidiu, Poarta Alba, Techirghiol, Tuzla si Valu lui Traian.

Brasov este cel mai mare oras din Carpatii Romanesti. La 1 ianuarie 2009 avea 278.048 locuitori(populatia sa fiind in scadere in ultimele decenii din cauza exodului sasilor si a reducerii activitatilor industriale). Statiunea de iarna Poiana Brasov se află la 12 km distanta de centrul municipiului, dispunand de o infrastructura dezvoltata pentru practicarea sporturilor de iarna. Patron al orasului este considerata a fi Fecioara Maria. Statuia acesteia se află pe unul dintre contraforturile Bisericii Negre, indreptat spre Casa Sfatului, avand stema Brasovului sculptata dedesubt în relief. In acest oras a fost confectionată si instalata o copie a “Statuii Lupoaicei” („Lupa Capitolina”), simbolul latinitatii poporului roman. In anul 1539 se construieste aici prima fabrica de hartie din tara noastra.

Cluj Napoca este cel mai mare oras al Transilvaniei avand la data de 1 ianuarie 2009 306 474 locuitori, fiind al 4-lea oras al tarii dupa Bucuresti, Timisoara si Iasi. Castrum clus, denumirea latina a cetatii, a devenit Cluj in romana, Kolozsvar in maghiara si Klausenburg in germana; originea ar putea fi latinescul “clus” care inseamna “inchis”, sau din cuvintele germene “klaus” ori “klause” (care desemneaza o trecatoare intre munti), respectiv “clusa” (stavilar, baraj); in 1974, Ceausescu decide sa adauge si vechea denumire Napoca la numele orasului. Clujul a fost distrus de navalirea mongola in 1241, fiind repopulat cu colonisti adusi din vestul Europei, in special sasi. In 1655, trei sferturi din cladirile orasului au fost distruse de un incendiu devastator. Biserica Sf. Mihail fost inceputa in 1316 si continuata timp de 150 de ani; este a doua biserica gotica ca marime din Transilvania, dupa Biserica Neagra din Brasov, si a devenit cladirea-emblema a Clujului.

Craiova este cel mai mare oras al regiunii istorice Oltenia. Conform ultimului comunicat al Institutului National de Statistică, la data de 1 ianuarie 2009 orasul avea o populatie de 298.928 de locuitori. Municipiul Craiova este situat în sudul Romaniei, pe malul stang al Jiului, la iesirea acestuia din regiunea deluroasa, la o altitudine cuprinsa între 75 şi 116 m.

Constantinesti este cel mai lung nume de localitate din Romania format dintr-un singur cuvant(14 caractere). Se afla in judetul Braila.

Colti(comuna din judetul Buzau) gazduieste singurul muzeu al chihlimbarului din Romania. Fala colectiei (una dintre cele mai valoroase din lume), este o piatra de 1,857 kg. Desi rosturile de chihlimbar de la Colti sunt inguste si sarace, nicaieri nu se intalnesc atatea nuante de culori… de la negru opac la negru verde, negru galben, maron sidefat pana la galben stralucitor. Muzeul a fost infiintat in anul 1979 intr-o casa in stil popular. Colectia adaposteste o varietate de mostre de chihlimbar provenite din zacamintele extrase din Muntii Buzaului si un bogat material iconografic, unelte, instrumente, documente, fotografii, bijuterii din epoca moderna si contemporana, obiecte de etnografie si arta populara: piese decorative (stergare), port popular si mobilier, unelte de tesut, obiecte de uz casnic, pentru pastorit si unelte agricole. La Colti a fost singura exploatare de chihlimbar din Romania, exploatare închisă în 1948. Muzeul Chihlimbarului din Colti, administrat de Muzeul Judetean Buzău, a fost deschis în 1973 şi este singurul astfel de muzeu din tara.

Chihlimbarul (sau ambra) este o rasina fosila divers colorata (mai ales in nuante de galben), provenita din mai multe specii de pini; varsta sa este estimata la 50-60 milioane de ani. In structura sa se gasesc adesea fosile animale sau vegetale. Prin traditie, este considerat a avea proprietati terpautice speciale, dar este si un material foarte apreciat pentru bijuterii.

Oravita este orasul cu cel mai vechi teatru din Romania. El a fost construit in  1816 dupa modelul teatrului din Viena, intr-un raport de la 1 la 6, astfel ca orasul Oravita beneficiaza de  o minunata cladire reprezentand teatrul din Viena in miniatura. Personalitati importante ale culturii romanesti au ajuns aici, printre acestea aflandu-se Mihai Eminescu si George Enescu. Teatrul din Oravita nu este doar cel mai vechi teatru din Romania, ci si primul teatru construit din piatra din sud-estul Europei si prima cladire din Europa luminata cu lampi de acetilena.

Orasul situat la cea mai mare altitudine(1060m) in Romania este Predeal. Este singurul oras aflat la peste 1000 de m, fiind asezat pe Valea Prahovei, langa trecatoarea cu acelasi nume din Carpatii Meridionali. Prin Predeal trece Drumul National DN1 si o cale ferata electrificata pe doua sensuri. Orasul este delimitat de 5 masive: Postavarul, Piatra Mare, Bucegi, Baiului si Fetifoi. In trecut, Predeal a fost localitatea de frontiera cu Imperiul Austro-Ungar, cladirea postului de graniceri existand si astazi. In anul 1916 a primului Razboi Mondial s-au desfasurat lupte grele în acesta zona. In prezent, Predealul este cunoscut mai ales iarna datorita telescaunului si teleschiurilor de care dispune, oferind posibilitatea de a schia pe 5 partii. Statiunea Predeal este recomandata tratamentului neuroasteniei, pentru revigorarea organismelor slabite, pentru recuperarea ulterioara suprasolicitarilor fizice sau intelectuale, pentru tratamentul tulburarilor endocrine si a problemelor de crestere a copiilor. Principalii factori de cura sunt aerul curat, fara praf si alti agenti alergici, bogat in ozon si radiatii ultraviolete, atmosfera ionizata si presiunea relativ scazuta a aerului.

Baia Mare(regiunea) detine cele mai intinse suprafete de castani comestibili din Romania. Rezervatia de castani de la Baia Mare are o suprafata de cca 500 de ha. In ceea ce priveste originea castanului in aceste locuri nordice, unii cercetatori sustin ca acest arbore a fost adus in zona Maramuresului de calugarii greci sau colonistii romani. Prezenta lui este atestata documentar inca din secolul XIV, iar frunza castanului este prezenta in stema orasului Baia Mare. In fiecare an are loc Sarbatoarea Castanelor, sarbatoare dedicata acestei specii emblematice pentru zona.

Statiunea Climaterica Sambata(27 de caractere) este cea mai lunga denumire a unui oras din tara noastra.

Timisoara este cel mai mare oras din vestul tarii.  Numele localitatii vine de la raul Timis, numit de romani in antichitate Tibisis sau Tibiscus.  Timisoara este situata în sud-estul Câmpiei Panonice (respectiv în sudul Campiei de Vest), în zona de divagare a raurilor Timis si Bega. Apele celor doua rauri au format aici un tinut foarte mlastinos si frecvent inundat. Timisoara insa s-a dezvoltat într-unul din putinele locuri pe unde se puteau trece mlastinile. Acestea au constituit pentru mult timp o autentica fortificatie în jurul cetatii, insa au favorizat si o atmosfera umeda si insalubra, precum si proliferarea epidemiilor de ciuma si holera, care au mentinut relativ scazut numarul de locuitori si au impiedicat semnificativ dezvoltarea cetatii. Cu timpul însa reteaua hidrografica a zonei a fost desecata, indiguita si deviata. In urma acestor lucrari raul Timis a încetat sa mai strabata orasul. Imbunatatirea terenului a fost realizata în mod ireversibil prin construirea Canalului Bega începând cu 1728 si desecarea completa a mlastinilor din împrejurimi. Totusi, terenul de pe raza orasului mosteneste o panza freatica aflata la o adancime de numai 0,5 – 5 metri, factor care nu permite construirea edificiilor înalte. Ora locala este în avans cu 1 h 25 min 8 sec fata de ora meridianului 0, dar se afla în întarziere cu 34 min 52 sec fata de ora oficiala a Romaniei. La 1 ianuarie 2009 avea  311.586 de locuitori, fiind al doilea oras al tarii ca populatie.

Superlativele orasului:

1718 – atestarea fabricii de bere, cea mai veche de pe teritoriul actual al Romaniei.

1728 – inceputul canalizarii Begai, cel mai vechi canal navigabil de pe teritoriul tarii noastre.

1760 – primul oras al monarhiei cu strazile iluminate cu lampi

1771 – primul ziar care a aparut pe teritoriul actual al Romaniei si totodata primul ziar german din sud-estul Europei: “Temeswarer Nachrichten”.

1854 – primul serviciu telegrafic intr-un oras al Romaniei de azi.

1855 – primul oras al monarhiei habsburgice cu strazile iluminate cu gaz.

1881 – prima retea de telefonie de pe actualul teritoriu al tarii.

1884 – primul oras din Europa continentala cu strazile iluminate electric cu 731 de lampi.

1886 – prima statie de salvare din Ungaria si Romania.

1895 – prima strada asfaltata de pe teritoriul Romaniei de azi.

1897 – primele proiectii cinematografice.

1899 – primul tramvai electric intr-un oras din Romania de azi.

1953 – singurul oras european cu trei teatre de stat: in romana, maghiara, germana.

Sibiu este primul oras al Romaniei ce a fost ales capitala culturala europeana in anul 2007 alaturi de orasul Luxembourg. In Sibiu au avut loc numeroase alte lucruri in premiera:

1292 – primul spital din Romania

1340 – prima scoala certificata documentar din Romania

1494 – prima farmacie din Romania

1544 – prima carte tiparita din Romania

1551 – prima incercare mondiala de a lansa racheta

1797 – primul laborator homeopat din lume

1817 – infiintarea Muzeului Brukenthal, primul din Romania

1859 – Podul Mincinosilor, primul pod de fier din tara

1896 – primul oras electrificat din tara

1928 – prima Gradina Zoologica din Romania