Reteta unei duminici perfecte

Nascuta fiind duminica, aceasta mi-a devenit in timp ziua preferata din saptamana. Probabil ca cei care nu sunt tocmai fericiti la serviciu, asa ca mine, asteapta venirea weekend-ului exact cum asteptau pe vremuri bunicii nostri venirea americanilor. :biggrin: Stiu, veti spune ca mai e si sambata, dar pentru mine  aceasta are conotatii mai degraba administrativo-gospodaresti, pentru ca in familia mea s-a impamantenit obiceiul curateniei si al mersului la cumparaturi tocmai sambata. Deci, tot stres, multa munca si oboseala. In schimb, duminica nu-mi ramane mai nimic de facut, poate doar sa ma pregatesc pentru ziua de luni. Sufleteste, evident, pentru ca nu-i asa, ce  poate fi mai nesuferit pe lumea asta decat ziua de luni la job?  Dar asta e deja o alta poveste. Studiind eu desfasurarea ostilitatilor in blogosfera la sfarsit de saptamana, am realizat ca lumea prefera sa-si ia o pauza binemeritata de blog si sa  se dedice activitatilor din offline. Si asa a incoltit o curiozitate fireasca: oare ce fac bloggerii duminica, cum isi petrec ziua?

Pentru mine duminica inseama Continuă să citești Reteta unei duminici perfecte

Share

The Most Beautiful Place on Earth

[polldaddy poll=3892953]

Mai presus de imaginatie, dincolo de vis, mai aproape de vesnicie, exista un loc unde explozia infailibila de puritate, neverosimila descatusare de emotie, viata si pasiune sunt rafinat deghizate intr-o cadere bulversanta de torente peste un amfiteatru de bazalt. Aici, totul lasa impresia de “suspendare”. Pana si timpul pare incremenit in clepsidre de roua si picaturi de apa, iar spectaculoase jerbe de lumina si culoare creaza jocuri vizuale inefabile. E probabil cea mai mare minune a lumii, e insusi paradisul.

Este deja o certitudine, asupra capricornului, semn de pamant, rezervat si statornic, apa exercita o atractie irezistibila, greu  explicat in cuvinte. Element primordial, simbol al vietii, al regenerarii si al puritatii, apa este perceputa si ca element al nemuririi, tineretii vesnice si al invicibilitatii, al  vitalitatii si invierii. Lumea apelor este una tainica si miraculoasa in acelasi timp. O ador indiferent de ipostaza in care mi se dezvaluie, fie ca este vorba de un ocean navalnic, cu valuri salbatice, capabile sa-mi preia toate framantarile si temerile si sa ma lase incredibil de senina si impacata,  de un lac de safir in care se oglindesc siluete de copaci, varfuri semete de munti inzapeziti sau  forme abstracte de norisori diafani, de un izvor proaspat, datator de viata si speranta  sau de un rau involburat de munte, cristalin si rece, care-mi dezleaga mistere ascunse  si-mi poarta dorurile mistuitoare spre taramuri indepartate. Iubesc albastru infinit al apei, limezimea si profunzimea ei, claritatea si forta transmisa atunci cand parca totul se prabuseste in jurul tau si simti ca ai ajuns la capatul puterilor. Ii sorb din priviri fiecare unduire, fiecare  freamat si ii ascult melodia vrajita cu care ma invaluie si ma tinutuieste in cea mai inexplicabila stare de beatitudine. Si atunci, gandul ma duce la EA. Continuă să citești The Most Beautiful Place on Earth

Share