Nascuta fiind duminica, aceasta mi-a devenit in timp ziua preferata din saptamana. Probabil ca cei care nu sunt tocmai fericiti la serviciu, asa ca mine, asteapta venirea weekend-ului exact cum asteptau pe vremuri bunicii nostri venirea americanilor. :biggrin: Stiu, veti spune ca mai e si sambata, dar pentru mine  aceasta are conotatii mai degraba administrativo-gospodaresti, pentru ca in familia mea s-a impamantenit obiceiul curateniei si al mersului la cumparaturi tocmai sambata. Deci, tot stres, multa munca si oboseala. In schimb, duminica nu-mi ramane mai nimic de facut, poate doar sa ma pregatesc pentru ziua de luni. Sufleteste, evident, pentru ca nu-i asa, ce  poate fi mai nesuferit pe lumea asta decat ziua de luni la job?  Dar asta e deja o alta poveste. Studiind eu desfasurarea ostilitatilor in blogosfera la sfarsit de saptamana, am realizat ca lumea prefera sa-si ia o pauza binemeritata de blog si sa  se dedice activitatilor din offline. Si asa a incoltit o curiozitate fireasca: oare ce fac bloggerii duminica, cum isi petrec ziua?

Pentru mine duminica inseama relaxare totala. Este o zi in care  ma detasez de absolut toti factorii stresori, stau departe de lumea dezlantuita si incerc sa ma odihnesc cat pot de mult si sa-mi incarc bateriile pentru o noua saptamana de munca. Duminica am timp sa dorm mai mult dimineata, sa admir gingasia florilor de pe pervaz, sa las razele de soare sa-mi alinte chipul sau, dupa caz,  sa ascult cum glasul stropilor de ploaie rasuna sacadat pe streasina,  imi permit sa ma rasfat cu un mic dejun copios sau cu un pranz delicios, sa ascult la infinit melodiile preferate, sa-mi imaginez ca timpul s-a oprit in loc si sa ma bucur de nemurire. Duminica imi las cel mai bun prieten sa ma rasfete cu savoarea si aroma sa unica si tot acum ii adaug un strop de lapte pentru a-i potenta gustul sublim.  Daca fericirea vine din interior, atunci cu siguranta duminica sunt fericita.

Ce presupune pentru voi o duminica perfecta? Care sunt activitatile preferate in acesta ultima zi a saptamanii?

Mai presus de imaginatie, dincolo de vis, mai aproape de vesnicie, exista un loc unde explozia infailibila de puritate, neverosimila descatusare de emotie, viata si pasiune sunt rafinat deghizate intr-o cadere bulversanta de torente peste un amfiteatru de bazalt. Aici, totul lasa impresia de “suspendare”. Pana si timpul pare incremenit in clepsidre de roua si picaturi de apa, iar spectaculoase jerbe de lumina si culoare creaza jocuri vizuale inefabile. E probabil cea mai mare minune a lumii, e insusi paradisul.

Este deja o certitudine, asupra capricornului, semn de pamant, rezervat si statornic, apa exercita o atractie irezistibila, greu  explicat in cuvinte. Element primordial, simbol al vietii, al regenerarii si al puritatii, apa este perceputa si ca element al nemuririi, tineretii vesnice si al invicibilitatii, al  vitalitatii si invierii. Lumea apelor este una tainica si miraculoasa in acelasi timp. O ador indiferent de ipostaza in care mi se dezvaluie, fie ca este vorba de un ocean navalnic, cu valuri salbatice, capabile sa-mi preia toate framantarile si temerile si sa ma lase incredibil de senina si impacata,  de un lac de safir in care se oglindesc siluete de copaci, varfuri semete de munti inzapeziti sau  forme abstracte de norisori diafani, de un izvor proaspat, datator de viata si speranta  sau de un rau involburat de munte, cristalin si rece, care-mi dezleaga mistere ascunse  si-mi poarta dorurile mistuitoare spre taramuri indepartate. Iubesc albastru infinit al apei, limezimea si profunzimea ei, claritatea si forta transmisa atunci cand parca totul se prabuseste in jurul tau si simti ca ai ajuns la capatul puterilor. Ii sorb din priviri fiecare unduire, fiecare  freamat si ii ascult melodia vrajita cu care ma invaluie si ma tinutuieste in cea mai inexplicabila stare de beatitudine. Si atunci, gandul ma duce la EA.

Cand spun America de Sud, ii simt deja vibratia. Cand vine vorba de Paraguay, ma trezesc rostindu-i numele, daca visez la Brazilia inseamna ca imi este dor de ea, iar daca ma gandesc la Argentina, o vizualizez si ma imaginez langa EA. Daca trebuie sa aleg cel mai frumos si mai spectaculos loc de pe Terra, numele ei imi vine instantaneu in minte. Mai presus de canioane, de piramide, temple, delte, castele, constructii megalitice si insule exotice, mai presus de toate minunile infaptuite de om si natura, troneaza EA. Pentru ca sufletul meu este inundat de cea mai coplesitoare bucurie atunci cand ii vede grandoarea si ii simte magia, a desemnat-o  pe ea cea dintai minune a lumii. Un rau  se pravaleste in lungi siroaie care suiera si urla intr-o involburare inimaginabila oferind lumii intregi un  spectacol de inalta tinuta, greu de povestit in cuvinte.  Nemuritoare, fascinanata, sublima, ea imi indeplineste toate visele paradisiace si ma ademeneste sa-i descopar comorile.

In urma cu peste o suta de milioane de ani, o serie de eruptii de lava din cretacic s-au racit creand o formatiune in forma de scara care, exploatata de apa navalnica a devenit o serie de probabil 275 de cascade separate de insule stancoase, acoperite cu copaci, care se intind pe mai mult de 2 kilometri si jumatate din Brazilia in Argentina. Atunci, special pentru sufletul meu, a aparut EA: cascada Iguaçu.

Se spune ca Eleanore Roosevelt, cand a vazut pentru prima oara Cascada Iguaçu, a exclamat uimita: “Sarmana Niagara, pe langa aceasta pare un robinet de bucatarie”. Botanistul elvetian Robert Chodat descria astfel grandoarea peisajului: ”Cand stam la poalele acestei lumi de cascade si ne ridicam privirea, vedem la 269 de picioare deasupra noastra un orizont cu o linie de ape; colosalul spectacol al unui ocean care cade intr-un abis este aproape infricosator.”

Numele  Iguaçu vine din limbajul guarani al pieilor rosii ce au locuit intial in acest paradis acvatic si inseamna “marea apa”, cele peste 270 de caderi de apa putand a fi vizitate cu ajutorul pasarelelor (podetelor) si drumurilor care poarta turistul de la o cascada la alta si care ii permit sa le aprecieze din diferite perspective. Pe o latime de aproape 4 km, Cascada  Iguaçu se rostogoleste pe marginea platoului Parana si plonjeaza intr-un defileu, corect denumit La Garganta del Diablo (Beregata Diavolului), pana la 80 m adancime. Bubuitul permanent al apei furioase se aude de la 24 de kilometri.

Parcul national care inconjoara cea mai impunatoare cascada din lume are o suprafata de 670 kilometri patrati de padure luxurianta subtropicala formata din peste 2000 de specii de plante ( R. Chodat o descria astfel: “o vegetaţie exuberanta, aproape tropicala, frunze de ferigi uriase, elegante trunchiuri de palmieri si o mie de specii de copaci, cu coroanele aplecate spre golf, impodobite cu muschi, begonii roz, orhidee aurii, bromelii stralucitoare si liane cu flori-trompeta”) si  populata de pasari, furnicari, jaguari, tapiri si oceloti, ascunde ruinele unei misiuni de secol 18  si astfel, cascada Iguaçu pare rupta din acest timp si poate chiar din aceasta lume.

Cascada este impartita de catre insulele udate de raul Iguaçu intr-o multitudine  de cataracte, a caror inaltime variaza intre 60 si 82 de metri. Inaltimea nu este insa atat de impresionanta ca lungimea, cascada parand sa se intinda la infinit. Cand nivelul apei raului este ridicat, spectacolul este superb si in acelasi timp infricosator, toata creasta fiind acoperita de torent.

Raul  Iguaçu izvoraste din sudul Braziliei si curge mai bine de 1300 km inainte de a cadea intr-o prapastie de 80 de metri care alcatuieste cascadele din Iguaçu , sub forma unui amplu U de aproape 3 km in care vaporii (aburii) formeaza norii care, reflectati de catre soare, devin curcubeie uimitoare.

Pentru mine nu exista alte cascade pe Terra. Nu ma impresioneaza din inaltimea nefireasca a cascadei Angel din inima junglei venezuelene, nici celebritatea Niagarei sau zidul incredibil de apa al Victoriei. Insa, trebuie sa recunosc, ca inima mea a stat pentru cateva secunde cand am vazut  imagini cu cascada Plitvice, tinutul lacurilor si cascadelor din Croatia reprezentand deja un vis, care spre deosebire de  Iguaçu se poate transforma in realitate.

Va invit sa alegeti din lista de mai jos, cascada pe care o considerati voi cea mai frumoasa si mai spectaculoasa si cea pe care doriti cel mai mult s-o vizitati.

1. Havasu Falls, SUA

2. Cascada Tres Hermanas, Peru

3. Cascada Tugela, Africa de Sud

4. Cascada Angel, Venezuela

5. Cascada Victoria, Zimbabwe/Zambia

6. Cascada Niagara, Canada/SUA

7. Cascada Yosemite, SUA

8. Cascada Sutherland, Noua Zeelanda

9. Jog Falls, India

10. Cascada Kaieteur, Guyana

11. Cascada Plitvice, Croatia

12. Cascada Iguaçu , Brazilia/Argentina

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=oOy5qJQmE8c&feature=related]