Nimeni nu te poate rani daca tu nu arati ca poate. Este foarte adevarat si am descoperit acest lucru in urma unei intamplari petrecute recent in blogosfera. La ceas de taina, imbatati de  racoarea noptii de sfarsit de mai, patru barbati trecuti de prima tinerete, aparent maturi, responsabili, cu capul pe umeri, parinti, cu pretentii de genii pustii si suflete curate, au lasat deoparte orice farama de rautate sau resentiment si in lipsa de ceva mai bun au gasit de cuviinta sa analizeze blogul pe care va aflati in acest moment. Oripilati de calitatea indoielnica a articolelor si a comentariilor, au ales totusi sa se concentreze pe batjocorirea celei care se ocupa de administrarea sa. Dupa zeci de postari care s-au dorit pline de obiectivism, fara pic de ironie si malitiozitate, incantati nevoie mare de brava lor isprava, cei patru au parasit “locul crimei”, indreptandu-se usor obositi, dar senini si impacati cu propriile constiinte spre paturile conjugale din dotare…planuind o noua distractie pe cinste cu proxima ocazie.

Doar ca, vedeti boieri dumneavoastra, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, pentru ca Nice de azi stie exact cine este si ce poate, stie exact cat valoreaza.  Ea a reusit in ultima perioada sa-si recapete stima si increderea de sine, e constienta de propriile calitati, iar temerea ca imaginea sa ar putea fi stirbita, afectata, terfelita a disparut. S-a evaporat in urma unui amplu proces de autocunoastere spirituala. A fost un drum lung, dur, presarat cu multe obstacole si renuntari. Dar efortul a meritat pentru ca Nice este azi mai puternica, mai determinata si mai fericita ca niciodata. Nice de azi nu se supara pentru ca voi continuati s-o ponegriti public, ci va saluta cordial, asigurandu-va ca nu-si va pierde niciodata credinta in principiile profunde ce-i guverneaza existenta,  in imaginea pozitiva fata de sine insasi recent creata. Ea nu mai are azi regrete pentru ca a inteles  ca trecutul a avut rostul sau si a realizat cat de important este sa inveti din greselile facute. Nice de azi descopera partea pozitiva a fiecarui lucru, incearca comportamente noi, abordarea situatiei dintr-o  perspectiva diferita, astfel incat sa-si controleze mai bine reactiile si emotiile, totul cu un singur scop, acela de a obtine rezultate mai bune in toate domeniile vietii sale. Si pe langa faptul ca incearca sa fie stapana pe sine in orice imprejurare, Nice si-a propus sa fie…always nice. Nu parasiti summerday sa vedeti daca reuseste! :biggrin:

Ideea e ca azi  sunt linistita, implinita, fericita si nimic nu-mi poate strica bucuria momentului. Rautatea oamenilor nu ma mai atinge pentru ca nu permit eu asta, pentru  ca increderea in mine insami nu mai poate fi zdruncinata indiferent de eforturile depuse in acest sens.

Voi cum faceti fata rautatilor venite din partea semenilor? Cum reactionati cand cineva va jigneste, batjocoreste, defaimeaza? Care considerati ca este calea potrivita, indiferenta sau raspunsul cu aceeasi moneda?

Later edit: dupa o scurta inspectie am constatat ceva mai devreme ca mi s-a stricat umbrela. Maine imi cumpar una noua, ce culoare credeti ca ar trebuie sa fie? Se poate o parere? Si nu in ultimul rand, La Multi Ani tuturor barbatilor care citesc acest blog! :heart:

Anul trecut pe vremea asta va povesteam  intr-un articol peripetiile mele pe meleaguri catalane. Proaspat picata din paradisul ploilor(Costa Maresme la acea data) in mirificul colt de rai bucurestean, unde soarele, caldura si buna dispozitie erau deja instalate, am incercat sa ma adaptez oamenilor si locurilor. Fara prea mare succes insa, pentru ca gandurile mele se indreapta zilnic spre patria lui Gaudi si Dali, iar inima-mi bate cu putere cand  ceva sau cineva imi aminteste de taramuri spaniole.  Iar ploaia ce cade necontenit de cateva zile imi accentueaza nostalgia acelor timpuri. Azi plang nu doar dupa perioada aprilie-mai 2010 ci dupa intregul an 2010… 2011 a strecurat atata amaraciune si suferinta in suflete, incat pana si soarele a uitat sa mai iasa.

Iata un fragment din articolul scris pe 5 mai anul trecut:

Jurnal de calatorie– ultima zi la polul ( catalan, spaniol si european al) ploilor

4 mai 2010, ora 7:30 AM –  Santa Susana, Costa Maresme: ploaie, vant, frig

ora 10 AM – Tunel del Cadi (5026 de metri, al treilea ca marime din Spania), ninsoare, vant, zero grade, turisti zgribuliti de frig  in slapi si maieuri, inarmati cu ochelari de soare si multe vise spulberate prematur,  savureaza un capuccino incalzit printr-o originala metoda(cea a agitarii sarii),

ora 12: Andorra la Vella, Andorra: soare, frig, turisti veseli si optimisti, shopping(sau doar window shopping), 

ora 20:30 PM– Santa Susana: ploaie, frig, vant, same old story ,

5 mai 2010, ora 4:10 PM Bucuresti, Romania– aeroportul Henri Coanda: soare, cald, 25 de grade, vreme de plaja, oameni relaxati in tricouri si pantaloni scurti!!

Culmea turismului: sa pleci in Spania la mare, in mai, si in loc de costum de baie sa ai nevoie de costum de schi!

Concluzie: polul european al ploilor s-a mutat in Bucuresti. La acest tablou jalnic al deprimarii si deznadejdii cronice s-a mai adaugat azi o veste sinistra: se pare ca ploaia nu ne va parasi decat din iunie cand se va instala pentru trei luni seceta si canicula. Se prefigureaza o vara fierbinte, cel putin la propriu… In aceste conditii ce sa fac, sa ma bucur de stropii reci de ploaie pentru ca la vara le voi duce dorul sau sa sper ca totul nu e altceva decat o alarma falsa?

Cum este vremea in orasul vostru? Ce stari va imprima ploaia nesfarsita de primavara tarzie? Cum a fost pana acum 2011 pentru voi, bun sau rau? A adus el ceva nou in vietile voastre? Il regretati vreo clipa pe 2010?