Nu știu alții cum sunt, dar eu nu am putut niciodată să visez la cai verzi pe pereți. Sau nu mi-am permis. Așa că am sărit de la visurile imposibile direct la cele inevitabile. Culmea, chiar și cu astea am avut ceva de furcă. Pe cel mai recent, cel cu care sunteți cu toții la curent, l-am urmărit timp de opt luni și până la urmă am izbutit să-l îndeplinesc. A fost mai greu decât mă așteptam pentru că am avut de înfruntat un dușman de temut: ploaia care se încăpățâna să-mi strice de fiecare dată planurile. Iar eu voiam ca întâlnirea să fie perfectă, ca nici măcar un norișor nărăvaș să nu ne tulbure tête-à-tête-ul.

Avem o micuță proprietate într-o zonă rurală, undeva la 70 de km de Bran. Aici am poposit luni de dimineață cu intenția de a-mi vizita în sfârșit castelul medieval preferat. De ce preferat? Puțintică răbdare, vin cu explicația într-un episod viitor. Acum, pe scurt, despre viața la țară, despre cum se desfășoară o zi departe de tumultul orașului, fără internet, doar tu cu natura, aerul curat, insectele și liniștea câțiva muncitori însoțiți de utilaje uriașe care fac un zgomot infernal, proţăpiţi chiar în fața casei tale. Și cu diferite senzații și sentimente răvășitoare. De exemplu cu senzația că ești rupt de realitate, în mijlocul pustietății, că timpul s-a oprit în loc, iar după o vreme începe să-ți dea târcoale și sentimentul inutilității.

Dar s-o luăm metodic.

Dimineața. Te trezești buimac și primul gând zboară la cafeluţa îmbietoare servită pe verandă.

Apoi și la micul dejun. În meniu avem plăcintă homemade cu brânză și spanac.

Îți așezi frumos șezlongul și te pregătești de plajă. După cca. cinci minute de cer senin cu soare zâmbitor, se întunecă brusc și începe să plouă. Că doar e iunie. Și mai suntem și la munte. Sau pe aproape.

Îți faci de lucru prin curte. Culegi toate căpșunile coapte, te mai uiți prin vișin după ceva trufandale zemoase, fotografiezi floricele din grădină și aștepți lunch-ul ca pe un adevărat eveniment.

Prânzul. Nimic sofisticat, doar clasicul grătar cu salată de varză.

După, verifici rapid blogul și facebook-ul de pe telefonul mobil. Aici, liniște și pace. Apoi…pauză. Plictiseală crâncenă. Desigur, există cărți, există televizor. Doar că nu ai starea de spirit pentru ele. Știi că acasă te așteaptă probleme de rezolvat. Va fi timp destul pentru relaxare, dar abia după ce ai trecut hopul. A două zi te pregătești de plecare. Vacanța s-a terminat!

Desigur, dacă aș fi făcut în fiecare zi excursii prin zona Rucar-Bran, in scopul fotografierii unor peisaje fermecatoare, poate ar fi fost altfel, poate mi-aș fi dorit să mai rămân. Așa, am înțeles, mai ales în condițiile în care acolo nu am internet, cărui loc aparțin.

Voi ce ați mai făcut între timp, cu ce evenimente vă mai delectați, vă uitați la Campionatul Mondial de Fotbal? Dar la Turneul de la Wimbledon? Ceva planuri de vacanţă?

Dupa doua zile fara internet, televiziune, presa, m-am intors acasa avida de noutati. Ma simt de parca as fi picat de pe Luna (desi nu e buna comparatia, ca unde am fost eu erau multi oameni), inca mi-e greu sa ma acomodez cu orasul, jobul, transportul in comun, blogosfera. Mai multe detalii despre scurta, dar intensa mea aventura intr-un articol viitor. Acum insa sunt foarte curioasa ce s-a mai intamplat prin lumea politica, sociala si chiar sportiva sau mondena.

Cateva concluzii in urma experientei traite de sambata pana luni.

– Sper sa nu mai conduc niciodata in viata o echipa. Nu va puteti imagina cum este atunci cand aceasta te saboteaza, cand se intoarce impotriva ta, gata sa te linseze.

– Am inteles abia acum de ce toata viata am fugit de responsabilitati. Mai bine iau mai putini bani, dar traiesc linistita.

– Este a mia oara cand duc un lucru la bun sfarsit, dar nu pot sa ma bucur de el.

– Cred ca am nevoie urgenta de o vacanta. Sunt stresata, dezamagita (inclusiv de mine insami) si foarte suparata. Am avut parte de multa rautate si razbunare si am suferit un soc din care momentan nu pot sa-mi revin. Incep sa regret ca nu sunt suficient de puternica si nepasatoare incat sa raspund cu aceeasi moneda. Increderea mea in oameni, in bunatatea si corectitudinea lor, a murit pentru totdeauna.

Sunt cu moralul la pamant, mi-am pierdut si increderea in mine insami. Nu stiu ce voi face mai departe.

Voi ce ati mai facut voi, cum v-ati distrat, ce mai e nou in viata voastra? Ati fost la votare, ati urmarit turneul de tenis de la Roland Garros, ati fost in parc, la mare sau ati stat acasa si ati vazut meciurile de la Euro 2012 (putin mai sus aveti imnul oficial al turneului, ritmurile melodiei imi aduc aminte de anii ’90)?