Ei bine da, dupa ce am fost infractor intr-unul din hipermarketurile bucurestene, mai nou, am devenit scorpie pe facebook, si nu oriunde, ci pe cel mai titrat grup de acolo, “Dependent De Fotografie”. Se pare ca nu ma potolesc, imi place sa traiesc periculos, sa creez panica, stres si tensiuni nedorite printre membrii unei comunitati linistite.

Sa fie de vina, oare, simtul umorului ceva mai ciudat din dotare, care in loc sa aduca zambetul pe chipul omului, il crispeaza si il indurereaza profund? Am realizat ca, in loc de amuzanta, deseori am fost catalogata drept malitioasa. De aceea, incerc sa ma abtin de la a face glumite sau simple observatii, chiar si in rarele porniri pe care le am in acest sens. Pentru ca stiu ca omenii sunt sensibili si chiar si atunci cand esti bine intentionat, risti sa fii neinteles, iar persoana respectiva sa perceapa remarcile tale nevinovate drept rautati gratuite. Asa cum a fost cazul zilele trecute…

Inainte de a va relata patania in urma careia am fost incoronata scorpia de serviciu a facebook-ului, mala mujer, mastera cea rea, regina cu inima de piatra, vreau sa clarific un aspect important. Activitatea mea pe facebook e redusa. Mai o poza, mai un link si rar de tot, cand imi atrage ceva atentia in mod deosebit si ma trimite pe culmile extazului, dau un like. Asa s-a intamplat intr-o dupa amiaza cand raza-mi vizuala a fost bombardata cu cateva zeci de imagini senzationale dintr-un colt de paradis, unde nimic nu te lasa indiferent: nici cel mai limpede si albastru ocean, nici cel mai alb nisip sau cele mai spectaculoase stanci, toate alcatuind un cadru de vis. Am dat vreo 10 like-uri la foc automat si, dintr-o data, privirea mi-a fost atrasa de data din coltul fotografiilor care indica, nici mai mult nici mai putin, ziua de…15 iulie 2037. Asta mi s-a parut cireasa de pe tort si foarte amuzata si bine dispusa am lasat un comment la una din poze, comment ce suna cam asa :”2037? Ce sunt astea, amintiri din viitor?” Incurajata de un like primit rapid la inocenta-mi intrebare si de un emoticon zambitor postat de altcineva, am comis o a doua greseala fatala: “acum putem rasufla usurati, sfarsitul lumii e departe”, am adaugat eu sare pe rana. Daca prima data autoarea pozelor nu s-a sesizat, a doua oara nu a mai rezistat si m-a chestionat: “de ce esti rea”, neuitand sa puna la final si vreo opt semne de intrebare, dovada clara ca uluiala ei atinsese apogeul. Atitudinea mea devenise de netolerat!

Intrebarea ce ma framanta inca din adolescenta este urmatoarea: suntem ceea ce cred si ce spun ceilalti despre noi? Pentru ca daca eu sunt discreta si rezervata (aparent o calitate, un lucru pozitiv) ceilalti ma vor considera si decreta secretoasa si misterioasa (deci vor transforma calitatile mele in defecte). Daca eu sunt mai timida si mai linistita, ceilalti ma vor socoti si cataloga o fitoasa si o increzuta. Sau, si mai rau, o prostuta manevrabila. Daca eu voi insista sa raman corecta si serioasa, ceilalti ma vor trata ca pe o tipa banala, plictisitoare si, cel mai grav, o inadaptata.

Voi va simtiti (uneori) neintelesi de cei din jur sau lumea va percepe exact asa cum sunteti de fapt? Suntem ceea ce cred ceilalti despre noi?

Anul 2011 se apropie de final. Pe parcursul sau am colindat zilnic blogosfera in lung si-n lat, am citit zeci poate sute de bloguri, am postat comentarii si am tras unele concluzii:

– Oamenii sunt inimosi, dornici sa ajute, sa se intalneasca in offline, chiar sa faca schimb de cadouri. Pentru multi blogul este locul de pornire a unor frumoase prietenii sau a unor relatii de dragoste. Uneori, cei care locuiesc in strainatate iti pun casa la dispozitie daca vrei sa mergi la ei in vizita. Simt puternic dorul de casa si le place sa tina legatura cu cei din tara, sa scrie, sa se exprime in limba romana

– Nu mai am niciun fel de dubiu ca topicul preferat al celor care obisnuiesc sa scrie pe bloguri il reprezinta relatiile dintre barbati si femei. Sunt curiosi sa afle cum le merge altora si simt nevoia sa impartaseasca din experienta lor de viata

– Anul 2011 a lansat un nou trend imbratisat cu mare entuziasm de foarte multi dintre bloggeri: articolele formate doar din poze (una sau mai multe), fara cuvinte. Ce nu imi place este ca eventualii comentatori nu-ti mai intra pe blog si ziua urmatoare, sunt comentatori de ocazie. Eu rar pot comenta la necunoscuti, daca nu simt omul, daca nu-l citesc constant, daca intre noi nu s-a creat o legatura sufleteasca, nu pot asterne pe foaia virtuala nici macar un cuvintel. De asemenea nu inteleg de ce unii se extaziaza in fata unor poze banale, iar fotografii cu adevarat reusite (de pe bloguri care nu participa la astfel de zile) sunt complet ignorate, nu starnesc nicio reactie. Totul mi se pare mecanic, nenatural

– Unii adora sa dea sfaturi, altii sa-si scrie gandurile, opiniile. Uneori dai si peste bloggeri care se cred detinatorii adevarului absolut pe care tin mortis sa-l impuna si celorlalti. Doar ei au dreptate, doar ei le stiu pe toate, ei sunt destepti, iar ceilalti niste prosti. Au senzatia ca impartasindu-si convingerile ne lumineaza cu inteligenta lor, ne scot din bezna unde stam ascunsi de veacuri din cauza ignorantei ce ne caracterizeaza.

– De obicei oamenii inteleg ce vor dintr-un text sau comenteaza din el doar o anumita parte, o anumita fraza, o idee. Unii iau de bun tot ce se scrie intr-un articol. Trebuie stiut ca autorii de texte isi mai pun la contributie si imaginatia, nu doar isi povestesc cu lux de amanunte viata. Unii incearca din rasputeri sa starneasca reactii, sa atraga atentia sau sa-si creeze o anumita imagine in blogosfera.

– O observatie si in legatura cu activitatea mea, pe masura ce trece timpul incerc sa privesc ideea de a raspunde la fiecare articol de pe blogurile urmarite ca o provocare. Uneori e extrem de dificil pentru ca fie nu am nimic de zis, fie nu ma pasioneaza subiectul, ma depaseste, imi provoaca o stare de nervozitate sau neliniste. Desi nu ma dau usor batuta, asta nu imi garanteaza reusita in procent de 100%.

– Se poarta articolele cat mai scurte. De aceea ma grabesc, de teama sa nu va plictisesc, sa inchei aici.

Cum v-ati caracteriza activitatea in blogosfera in 2011? Profitabila, distractiva sau plina de invataminte? Simtiti ca ati evoluat(atat voi cat si blogul vostru)? Care sunt punctele slabe si punctele forte ale blogosferei romanesti? Ce va place si ce va dezamageste la ea?

Pentru cei care nu au blog, dar intra pe summerday, ce anume v-a nemultumit in 2011 la blogul de fata? Ce credeti ca ar trebui imbunatatit?