În timp ce fotografiam de zor, savurând fascinată atmosfera exotică de pe malul sau asiatic, o doamnă de pe punte se aproprie de locul unde staționam și exclamă vrăjită, parcă în transă:

– Dar aici e mai frumos ca la Paris!

Fac ochii mari de uimire și gândesc rapid: cu siguranță Istanbulul i-a cucerit definitiv pe români. Dacă până mai ieri toți declarau sus și tare că orașul preferat este capitala Franței, recent, orașul situat pe două continente i-a luat locul în inimile acestora.

Ne aflăm pe Bosfor, acolo unde, într-un cadru natural de vis, găsim cea mai bogată paletă de edificii, maiestoase palate și fortărețe, moschee și turnuri de poveste, poduri uluitoare și reședințe de vară colorate, locul unde istoria te copleșește și unde timp de o oră și jumătate îți umpli sufletul de frumos și îți satisfaci foamea de cultură și inedit, dar și pasiunea pentru fotografie. Turiștilor care doresc să-l viziteze li se oferă două posibilități, fie o plimbare pe uscat, pe drumul care se întinde pe malul strâmtorii, fie participarea la un tur relaxant pe apele sale albastre cu o ambarcațiune de agrement sau cu vaporașul, organizat cu preț și program fix de societățile maritime autorizate. Se poate închiria și o navă pentru o scurtă croazieră personală. Chiar dacă este mai costisitoare, varianta din urmă este mult mai atractivă deoarece navele particulare își stabilesc parcursul unei plimbări mai aproape de țărm.

Cu o lungime de 30 de km, o lățime maximă de 3,7 km și minimă de 700 m și o adâncime a apelor ce variază între 30 și 125 m strâmtoarea leagă Marea Neagră de Marea Marmara, despărțind partea europeană de cea asiatică a Istanbulului, fiind considerată cea mai periculoasă cale navală din lume pe care circulă în medie 50.000 de vase de mare tonaj anual.

(un panou publicitar cu imaginea de ansamblu a turului Bosforului)

Punctul de pornire în croazieră a fost locul de unire a Lagunei “Cornul de Aur” (ce separă orașul vechi de cel modern) cu Bosforul, chiar lângă cel mai vechi pod din oraș, Podul Galata. Ne-am îmbarcat pe cheiul de la Eminonu și am așteptat nerăbdători să înceapă aventura. Aparatul foto era și el pregătit și nu m-a lăsat la greu deși l-am supus la grele încercări, în total realizând circa 1000 de imagini răvășitoare cu mărturii istorice și bogății naturale neasemuite.

Podul Galata

Piaţa Eminonu

pe puntea vasului

Pornim în sfârșit la drum! Podul și Turnul Galata rămân în urmă, ne plimbăm pe partea stângă (europeană) a Bosforului.

cartierul Galata

Ne îndreptăm spre obiectivul numarul 1 al Istanbulului, Palatul Dolmabahce.

Începând cu prima parte a secolului 19, când s-au pus bazele unor relații mai strânse cu europenii, s-a născut și dorința de a avea un palat fastuos, bogat ornamentat, cu grădini largi, saloane mari și multe încăperi asemănător celor din străinătate. Cum Palatul Topkapi, unde locuise până atunci familia imperială nu era adecvat unor astfel de transformări radicale, s-a decis că frumusețea excepțională a strâmtorii, cu maluri dantelate și cu pâlcuri dese de copaci, este decorul ideal pentru ridicarea noului palat.

Dolmabahce

 Și astfel, noua reședință a sultanilor a fost construită în stilul arhitectural specific renașterii, după modelul Louvre din Franța și Buckingham din Londra pentru a impresiona ambasadorii străini și vizitatorii cu funcții înalte.

          clădiri pe malul european al Bosforului

Ne continuăm călătoria și observăm pe partea stângă Parcul Yildiz, un loc vestit în timpul Bizanțului pentru arborii de dafin și folosit de dinastia otomană ca loc de distracție. În fața sa, pe malul mării a fost construit în secolul 19 Palatul Ciragan, transformat azi în hotel de lux.

Ciragan, cel mai frumos hotel din Istanbul

Imediat urmează unul din cele mai colorate cartiere din Istanbul, Ortakoy, devenit un simbol al orașului ca exemplu de toleranță pentru diferitele credințe religioase, găzduind în același perimetru geamii, sinagoge și biserici ortodoxe care continuă să supraviețuiască laolaltă de sute de ani.

în depărtare, Podul Bosfor

Și iată că ne apropiem de primul pod peste Bosfor, inaugurat în 1973, asemănător podului Severn din Anglia, cu o lungime de 1500 m și o distanță față de nivelul mării de 64 m. Lățimea punții este de 39 m. Conectează Europa de Asia fiind situat între Ortakoy și Beylerbeyi. Pe șantier au lucrat 35 de ingineri și 400 de muncitori, iar costul său s-a ridicat la 23 milioane dolari. Accesul pietonilor nu este permis.

Moscheea Ortakoy la piciorul Podului Bosfor

Țărmurile strâmtorii ating chiar si 200 m înălțime și sunt înțesate cu case otomane din lemn și grădini luxuriante, sate tradiționale, constituind, în opinia mea, cea mai pitorească zonă a Istanbulului.

căsuţe vopsite în culori pastelate, arhitectură tipic otomană

Este un loc absolut magnific al strâmtorii, pur și simplu nu mă mai opream din pozat. Singurul impediment a fost vântul neastâmpărat, care a suflat neobosit prin cosițele-mi despletite…

O construcție absolut încântătoare, o fortăreață din anul 1452, este punctul terminus al călătoriei din partea europeană a Bosforului. Ce n-aș fi dat eu să pot escalada zidurile ei masive! Cetatea găzduiește în interior un muzeu de tunuri, iar în serile de vară este scena unor concerte.

Fortul Rumeli se află chiar la piciorul celui de-al doilea pod de pe Bosfor, Podul Fatih Sultan Mehmet.

 Cetatea Rumeli

 Podul Fatih sau Podul Cuceritorului numit astfel în memoria lui Mahomed al II lea care a cucerit Constantinopolul, a fost construit în anul 1988 de o firmă japoneză căreia i s-au plătit 130 milioane de dolari și este străbătut zilnic de circa 150.000 de vehicule.

Odată ajunși aici vaporul nostru a întors îndreptându-se către malul asiatic al Bosforului, cel pe care-l așteptasem cu o vie emoție să-mi dezvăluie generos din comorile sale nebănuite. Era pentru prima dată în viață când făceam cunoștință cu tărâmurile asiatice, așa că totul era nou și incitant. De îndată mi-au atras atenția arhitectura și vegetația deosebită.

Înalta Şcoală Militară

 Palatul Beylerbeyi

Mergând pe malul strâmtorii vedem însă că partea asiatică nu este atât de bogată în vestigii de importanță istorică comparativ cu cea europeană. Cu toate acestea întâlnim numeroase vile și conace, iar dacă până în 1950 satele de pescari erau separate și la distanțe mari unele de altele în prezent aceste locuri au devenit cele mai luxoase și selecte centre de locuințe. Cel mai important monument istoric situat chiar la baza podului peste Bosfor este Palatul Beylerbeyi. El a fost ridicat între 1861 și 1865 la porunca Padișahului Abdulaziz, fiind opera arhitectului Sarkis Balyan. A fost folosit mai mult că palat de vară pentru a găzdui oaspeți străini importanți veniți în vizită. Dintre celebritățile care au fost musafirii acestui palat se remarcă Împăratul Austriei Franz Joseph, Napoleon al III-lea și Împărăteasa Eugenie precum și Șahul Iranului Nasreddin.

 Turnul Fecioarei

Ar mai fi multe de povestit, inclusiv tulburătoarele legende țesute în jurul Turnului Fecioarei. Vă las pe voi să le descoperiți la fața locului (cei care nu ați ajuns încă) și să vă bucurați de farmecul lor.

Și un ultim lucru care merită menționat, mi-aș dori să repet experiența, cel mai fericit moment al excursiei mele în Istanbul, dar de data asta la ceasul asfințitului când soarele pare a îmbrățișa plin de promisiuni marea…

P.S.

click pe poze pentru a le vedea la dimensiuni originale