Pe vremea bunicilor noștri a fost venirea americanilor. I-au așteptat nerăbdători atât de mult încât până la urmă s-au trezit cu rușii. Apoi, în comunism, oamenii erau preocupați excesiv de mâncare. Pentru că nu se găsea. Stăteau ore în șir la cozi interminabile și se considerau fericiți dacă prindeau o bucată de carne sau de brânză. În prezent, românii au dezvoltat o nouă obsesie, cea pentru o viață cât mai sănătoasă care să excludă E-urile sau parabenii. Și pentru slăbit.

La televizor, în autobuz, la o cafea cu prietenii și chiar la serviciu nu se discută altceva decât despre regimuri. Nu politice, ci de slăbire. Într-o lume care pune prea mult accent pe imagine, grija pentru siluetă i-a cuprins pe toti, chiar și pe cei deja fit. Nu mică mi-a fost mirarea când o colegă care ne-a mărturisit într-o zi că are 52 de kg și-a exprimat public dorința de a intra la dietă. Este destul de înăltuță și slabă. La ce i-o trebui, m-am întrebat eu?

Altă dată, șefa noastră a împărțit angajaților foi xeroxate cu un regim de slăbit infailibil. Culmea că au cerut să li se dea copii și cei care în opinia mea ar avea nevoie mai degrabă de o cură de îngrășare…

Dar cel mai enervant mi se pare modul cum ești perceput și judecat de ceilalți. Și ca să înțelegeți mai bine o să vă dau tot un exemplu de la muncă. Într-o zi am întrebat într-un grup cine este o anumită tipă pe care nu o văzusem niciodată. Mi s-a răspuns astfel: ah, este colega cea nouă, e mai dolofană așa…

Nu după mult timp am avut ocazia s-o cunosc și eu. O fată tânără, frumoasă, înaltă și bine proporționată era caracterizată drept grasă de colegii ei (de sex masculin)!

Asta a fost picătura care a umplut paharul și, profitând de aparatul primit recent de mama, m-am gândit că nu ar fi rău să încep și eu un soi de remodelare corporală (s-o numim așa). Cum mă știți certată rău cu sportul, cum la sală nu merg, prin parc nu alerg și nici măcar aerobic nu fac prin casă, am zis să încerc cu masajul. De care, în paranteză fie spus, până acum nici nu am vrut să aud.

Astfel că pun acest aparat în funcțiune, cca o oră, în fiecare seară și dimineață, după ce în prealabil îmi dau cu o cremă și aștept să văd rezultatele. Și nu doar că relaxează, dar și sculptează, adică, după cca două săptămâni, mă declar mulțumită de noul aspect al pielii. Ce modalitate mai ușoară de reducere a centimetrilor din talie sau coapse există decât să stai tolănit în pat, super relaxat, vizionând filmul preferat? Evident că își face efectul doar în condițiile unei diete echilibrate, bazate pe un număr redus de calorii. Dar funcționează și doar asta contează! Și ca să urgentez puțin treaba, căci acum vine sezonul pantalonilor scurți, mi-am comandat și o coardă digitală (35 de lei de la Avon).

Când să mai ai timp de blog cu asemenea ocupații?

Asistand la isteria naţională si planetară pentru slabit, am început să-mi pun întrebări și să caut explicații. Și am concluzionat că și aici funcționează același principiu: cu cât ai mai mult, vrei mai mult, fie că este vorba de bani sau succes, faimă. Niciodată nu ești suficient de slim, cu cât reușești să scazi în greutate, parcă ai vrea și mai mult, să scapi de tot mai multe kilograme. Pentru că, inevitabil, vezi în jurul tău unul mai slab ( sau mai musculos şi cu abdomen mai plat, cu pătrăţele mai evidențiate, în cazul bărbaţilor) decât tine și faci comparație. Până la urmă intră în scenă obsesia pentru perfecțiune.