Mi-am permis anul acesta sa-mi fac un cadou ceva mai deosebit: un domeniu. L-am comandat marti, iar pe 12, de ziua mea, a fost activat. Banuiam ce ma asteapta, dar nu credeam sa fie chiar atat de greu, imposibil pe alocuri. Si pe cat de rabdatoare sunt  cu oamenii (mai ales cu cei dragi), pe atat de tare ma impacientez, ma panichez si disper cand constat ca nu obtin ceea ce-mi doresc, ca nu reusesc sa rezolv un lucru extrem de simplu. Cand imi imaginez ca sunt doar la un pas de a atinge un vis, dar in fapt o vesnicie ne desparte. Cand planurile-mi sunt date peste cap, cand ma lovesc de incompetenta, indiferenta sau chiar rea vointa.

Si ca sa dezleg misterul, mi-am petrecut ziua de nastere  transferand continutul vechiului blog pe actualul site. Nici mai mult nici mai putin de 12 ore a durat operatiunea.  Emotiile specifice unui astfel de eveniment au fost rapid inlocuite  cu deznadejdea, supararea si chiar disperarea  provenite din neputinta si nestiinta. Abia dupa  ce am dat click de peste 1 milion de ori pe butonul preluare, dupa ce am asteptat se sa trimita cate un articol(din cele peste 250) la 30 de minute, am putut rasufla usurata, transferul se concretizase, dar eu simtisem mai pregnant ca niciodata trecerea timpului,   imbatranisem  cu  inca un an, la propriu si la figurat, pentru ca noul domeniu imi scosese (deja) peri albi!

Mai in gluma mai in serios, Diana ma intreba azi intr-un comment  de ce nu mai apar articole noi pe summerday.ro. Am sa va explic tuturor motivul: nu am timp nici sa respir… d-apai inspiratie pentru a scrie ceva.

In primul rand ca vreo 2-3 ore pe zi vorbesc la telefon cu cei de la blogway si le mai trimit si cateva mail-uri (bonus) la care, evident, nu primesc raspuns. Daca-mi citesc blogul, am incurcat-o. De fapt poate asa se mai rezolva din solicitari… Alte 3-4 ore din zi le petrec cautand o tema draguta si care sa multumeasca pe cat mai multi vizitatori. Fara succes. Alina mi-a recomandat un site cu niste teme fantastice, respinse insa cu brutalitate de incapatanatul blogway. Care de altfel nu accepta mai nimic, nici plugin de editare a comentariilor, nici de afisare a ultimului articol, nici macar pe cel pentru emoticoane de mess. Asadar vesti proaste, ne descurcam cu ce avem voie sa punem pe site, adica mai nimic. Nici macar gravatare nu am pe blog, nici clasicul emailsubscription, iar mai nou toate comentariile se duc in spam. Mai e nevoie sa precizez  ca am stat o zi intreaga la telefon sa mi se explice cum trebuie activate stastisticile pe blog?  In astfel de conditii, cand visul de a avea un blog cat mai reusit, dichsit si ultradotat e pe cale de a se destrama, cum sa mai ai chef de scris articole? De unde inspiratie, de unde energie, de unde dorinta?

Grea e viata de proprietar de domeniu.  :silly:

Care sunt sentimentele ce va anima pe parcursul  zilei voastre  de nastere? Bucurie, veselie, optimism  sau dimpotriva, tristete, pesimism,  melancolie?