Schimbarea serviciului a determinat, printre altele, si schimbarea atmosferei bucurestene obisnuite. Am lasat blocurile gri, comuniste, deprimante, pentru o lume care sta marturie unor vremuri demult apuse, o lume boema care respira prin toti porii linistea si eleganta inceputului de secol XX, cu case vechi construite intr-un stil autentic romanesc, blocuri moderniste, balcoane din fier forjat, un univers desprins parca din Enigma Otiliei. Un labirint format din zeci de stradute inguste in care risti sa te pierzi la cea mai mica neatentie.

Zilele trecute, cufundata in ganduri, cu capul plecat si pas domol, mergeam spre casa. Deodata m-am trezit in fata unui indicator, l-am citit si inima a inceput sa bata mai tare. M-am oprit putin incurcata, cum este posibil, mi-am spus, deci chiar exista! Si mi-au rasunat in minte, instantaneu, celebrele versuri:

“Sa-i amintiti va rog frumos adresa mea
Cand va intalniti cu fericirea
Casa cu flori , strada sperantei la parter
O mai astept si mai sper …”

Initial am crezut ca visez, asa ca am pornit sa ma conving ca este adevarat, ca ma aflu pe cea mai faimoasa strada a Bucurestiului, strada Sperantei.

Si apoi m-a convins placuta de pe o casa situata chiar pe colt.

Atunci am realizat ca nimic nu e intamplator in viata, un vis devenea realitate, aveam sa vad in premiera absoluta casa unde a locuit pentru o perioda, si unde s-a intalnit cu marele povestitor Ion Creanga, poetul neamului romanesc si favoritul meu, Mihai Eminescu. Si am inaintat cu pasi increzatori, asteptand savarsirea minunii.

Inca putin…

Iat-o! Vazand-o, emotia mi-a invadat trupul, mi-a paralizat simturile, pentru o secunda am incetat sa mai respir. Am privit-o minute bune cu gandul departe…la Sara pe Deal.

Eminescu a locuit pe strada Sperantei nr 4, in casa situata chiar langa restaurantul roz. Incantata de descoperirea mea, am purces la drum spre Piata Rosetti si apoi spre zona draga mie din oras, Piata Izvor.

Ma indrept spre Universitate

Si am ajuns si la Izvor…

Si popasul binemeritat:

Daca vreti sa o intalniti pe Nice, o gasiti in fiecare dimineata pe Strada Sperantei…paseste agale in cautarea fericirii.

Faceti tot ce va sta in puteri, simtiti ca puteti muta si muntii din loc, mergeti pana la capat cand va doriti ceva sau la primul esec va pierdeti increderea si speranta si renuntati rapid la cauza pentru care luptati? Ati simtit vreodata ca viata este un sir infinit de iluzii desarte? 

O lepsuta primita (tot) de la Ada:

Raspunsuri Dragos

1. I: Cat de mult ai dormit ?

R: A fost o perioada in care am dormit timp de vreo 4 zile…cu mici intreruperi.

2. I: Cat de mult ai stat afara fara sa ajungi acasa ?

Cred ca in timpul manifestatiilor din Piata Universitatii, aprilie-mai 1990. De la facultate ma duceam in Piata si acasa ajungeam a doua zi la ore nu prea mici. Având in vedere ca nu a fost o singura zi…..

3. I: Cat de mult ai stat treaz ?

R: Asta as putea spune cu certitudine. Inaintea examenului de stat am dormit in total 6 ore. In ultimele 7 zile premergatoare examenului.

4.I: Cat de multe absente ai avut la scoala ?

R: Mediu. Nimic iesit din comun.

5. I: Care a fost cea mai placuta vacanta a ta ?

R: 2008, Bulgaria. Am fost cu niste prieteni, a fost vreme frumoasa, ne-am distrat si, mai ales, m-am odihnit.

6. I: Inca mai tii legatura cu prietenii din copilarie ?

R: Nu prea.

7. I: In personalitatea ta de acum, mai pastrezi ceva din copilul de altadata ?

R: Oho…..in general lumea care ma cunoaste ma intreaba când am de gând sa ma maturizez.

8. I: A existat o persoana anume care ti-a influentat viitorul ?

R: Da

9. I: Fiecare copil isi dorea sa aiba o anumita meserie, iti amintesti ce doreai sa devii ? Dar ce ai devenit ?

R: Daaaa…..voiam sa devin vânator de munte. Si am devenit functionar.

10. I: Care e cea mai frumoasa amintire din copilarie ?

Hmmmm…..cred ca cea de la 5 ani, când am baut prima data doua guri de bere. Tin minte si acum, era bere Azuga bauta la Busteni.

Raspunsuri Nice:

1. I: Cat de mult ai dormit ?

R: Doua saptamani. Se intampla in vara anului 2005, cand m-am intors din Grecia. Impactul cu arhitectura Greciei, orasele sale, monumentele, ruinele, insulele, tarmul, soarele, istoria si legendele ei a fost coplesitor. Totul era  mult mai frumos si mai gradios decat imi imaginasem vreodata. Ajunsesem sa vad pe viu taramul fermecat al zeilor ce-mi fascinasera copilaria si am simtit in fiecare clipa ca viata e doar ambrozie si nectar, am fost cu adevarat in al noulea cer. Un cer la 2917 m… Apoi, ceva m-a adus cu picioarele pe pamant: revenirea in tara. Si atat de dureros a fost sentimentul, atat de cruda si inoportuna realitatea, atat de dificila adaptarea la  vechea mea lume, incat nu am fost in stare sa accept umila conditie de muritor bucurestean. Si am dormit fix doua saptamani, am refuzat sa ma dau jos din pat sau sa ies afara si sa infrunt situatia. Nu am vrut sa ma trezesc din cel mai fumos vis, am vrut sa-l pastrez cat mai mult timp cu mine. Apoi m-am intors la serviciu. Se putea mai rau de atat?

2. I: Cat de mult ai stat afara fara sa ajungi acasa ?

R: In Costinesti, o  noapte si o zi, noaptea am petrecut-o in Ring, dimineata am mers sa joc tenis cu un tip in fata caruia ma laudasem ca ma pricep teribil de bine si-o sa-l bat mar(evident ca muream de somn si nu am fost in stare sa-i iau nici macar un ghem!), la pranz  am mers la un club sa bem ceva, dupa amiaza la plaja, iar seara inapoi in discoteca.  Deci o zi jumate…

3. I: Cat de mult ai stat treaz ?

R: Am dat raspunsul mai sus.

4.I: Cat de multe absente ai avut la scoala ?

R: Maxim 10, ma incadram cu sfintenie sa nu cumva sa-mi scada nota la purtare. Oricum nu chiuleam, doar la gramatica mai fugeam de la ore, stiind ca proful nu o sa-mi observe absenta… Pe cat de mult am iubit literatura, pe atat de mult am detestat gramatica.

5. I: Care a fost cea mai placuta vacanta a ta ?

R: aprilie-mai 2010. Spania, Costa Maresme. Spania va ramane cel mai drag vis al meu. Un vis implinit. Si chiar daca initial trebuia sa ajung pe Costa del Sol, sa-mi vad Andaluzia cea mult iubita si adorata, cu ale ei orase muzeu: Cordoba, Granda, Sevilla, nu regret o clipa ca am ajuns in schimb in Catalunia si m-am plimbat prin Barcelona, Girona, Figueres, Callela, Malgrat del Mar, Santa Susana si Andorra la Vella. Pana la urmatoarea destinatie de vacanta, miresmele catalane imi vor parfuma existenta si imi vor purta mereu gandurile spre meleagurile unde au trait si creat Salvador Dali si Antonio Gaudi.

6. I: Inca mai tii legatura cu prietenii din copilarie ?

R: Din pacate nu se intampla acest lucru. E unul din marile mele regrete.

7. I: In personalitatea ta de acum, mai pastrezi ceva din copilul de altadata ?

R: Naivitatea? Mereu pornesc de la premisa ca toti oamenii sunt buni. Si chiar daca nu sunt, eu ma incapatanez sa-i vad asa.

8. I: A existat o persoana anume care ti-a influentat viitorul ?

R: Probabil ca da.

9. I: Fiecare copil isi dorea sa aiba o anumita meserie, iti amintesti ce doreai sa devii ? Dar ce ai devenit ?

R: Detectiv particular . Glumesc, da, imi amintesc, da, am devenit intocmai visului.

10. I: Care e cea mai frumoasa amintire din copilarie ?

R: Amintirile frumoase sunt legate de vacantele la mare si la munte. Intotdeauna mergeam insotita de foarte multi copii si, uneori, ne mai si distram.

Leapsa copilariei merge mai departe la Diana, Nora, Andreea, Lusio, Miscellaneous11, Lilly, Vacitim, Ana Cazacu, Black Angel, Klausen, Zuzu, Marrynusha, Silvia, Umograf, Teo, Napocel, QED, Chocolatfollie.