De cate ori vi s-a intamplat sa va treziti speriat, pe o straduta laturalnica, cu o masina aparuta ca din senin in fata voastra? Sau ca va suna un prieten, si va reproseaza indignat ca ati trecut pe langa el fara sa-l salutati? De cate ori vi s-a intamplat sa fiti abordat de un trecator, care va roaga sa-l ghidati spre o anumita destinatie, iar voi sa ii raspundeti, dupa vreo cinci minute de gandire, dupa ce va reveniti din uluiala, ca va pare rau, ca regretati amarnic, dar nu-l puteti ajuta cu informatia ceruta?

Mie mi se intampla aproape tot timpul. Merg pe strada atat de concentrata la problemele care ma framanta, atat de preocupata, ganditoare si visatoare, incat de cele mai multe ori sunt prinsa pe picior gresit de diferite evenimente mai mult sau mai putin placute. Uneori sunt atat de desprinsa de realitate incat imi este greu sa realizez pe ce planeta sunt. Ca de exemplu azi, la metrou, cand o tanara a venit zglobie catre mine si m-a intrebat, convinsa ca a gasit persoana potrivita, in ce parte trebuie s-o ia catre Costin Georgian (o statie foarte cunoscuta mie, aflata aproape de cartierul unde locuiesc si unde am coborat de zeci de ori pana acum). M-am uitat buimaca in jur, ca picata de pe Luna, m-am gandit indelung, am incercat sa stabilesc cam pe unde in Bucuresti ar putea veni Costin asta si, apoi, cand am priceput ca mi-e imposibil sa-mi amintesc, am balmajit ceva drept raspuns, si m-am indepartat rusinata, in graba.

Ciudat este faptul ca atunci cand aud din intamplare ca cineva de langa mine este rugat sa ofere anumite informatii, ma trezesc ca raspund eu in locul omului, cu o rapiditate si o prezenta de spirit cum rar poti sa vezi.

Cert e ca atunci cand sunt luata pe nepregatite, ma pierd atat de tare, incat imi uit pana si numele. Nu stiu cum cum se numeste boala asta si, mai ales, cum sa ma vindec de ea. Dar sunt constienta ca am o “mica” problema. Abia acum ii inteleg mai bine pe acei indivizi, care in momentul cand se trezeau pe strada cu microfonul in fata, incercau sa se eschiveze, pretinzand ca nu sunt din orasul respectiv.

Cand mergeti pe strada, la plimbare, catre scoala sau serviciu, cu probleme de rezolvat, sunteti atenti la peisaj, la tot ce se intampla in jurul vostru, sunteti ancorati in realitate sau sunteti aerieni ca si mine, ignorati trecatorii, masinile, sunteti doar voi cu gandurile si framantarile voastre, incercand sa gasiti raspunsuri la diferite dileme?

Dupa doua zile fara internet, televiziune, presa, m-am intors acasa avida de noutati. Ma simt de parca as fi picat de pe Luna (desi nu e buna comparatia, ca unde am fost eu erau multi oameni), inca mi-e greu sa ma acomodez cu orasul, jobul, transportul in comun, blogosfera. Mai multe detalii despre scurta, dar intensa mea aventura intr-un articol viitor. Acum insa sunt foarte curioasa ce s-a mai intamplat prin lumea politica, sociala si chiar sportiva sau mondena.

Cateva concluzii in urma experientei traite de sambata pana luni.

– Sper sa nu mai conduc niciodata in viata o echipa. Nu va puteti imagina cum este atunci cand aceasta te saboteaza, cand se intoarce impotriva ta, gata sa te linseze.

– Am inteles abia acum de ce toata viata am fugit de responsabilitati. Mai bine iau mai putini bani, dar traiesc linistita.

– Este a mia oara cand duc un lucru la bun sfarsit, dar nu pot sa ma bucur de el.

– Cred ca am nevoie urgenta de o vacanta. Sunt stresata, dezamagita (inclusiv de mine insami) si foarte suparata. Am avut parte de multa rautate si razbunare si am suferit un soc din care momentan nu pot sa-mi revin. Incep sa regret ca nu sunt suficient de puternica si nepasatoare incat sa raspund cu aceeasi moneda. Increderea mea in oameni, in bunatatea si corectitudinea lor, a murit pentru totdeauna.

Sunt cu moralul la pamant, mi-am pierdut si increderea in mine insami. Nu stiu ce voi face mai departe.

Voi ce ati mai facut voi, cum v-ati distrat, ce mai e nou in viata voastra? Ati fost la votare, ati urmarit turneul de tenis de la Roland Garros, ati fost in parc, la mare sau ati stat acasa si ati vazut meciurile de la Euro 2012 (putin mai sus aveti imnul oficial al turneului, ritmurile melodiei imi aduc aminte de anii ’90)?