Ultima data când am ieșit la fotografiat, în Herăstrău fiind, după aproximativ 500 de capturi ale toamnei bucureștene, m-am așezat epuizată pe o bancă și m-am gândit, sătulă de atâta pozat, că o să-mi reiau activitatea preferata abia la primăvară. Dar azi dimineață, după serviciu (am avut doar o ședința scurtă), pașii m-au purtat direct spre parcul de lângă casă, unde speram să petrec o zi relaxanta, în mijlocul naturii înveșmântate în alb stralucitor. Se anunțase o zi cu temperaturi de minus 10 grade Celsius, dar nici măcar acest amănunt nu mi-a stat în cale, vroiam cu orice preț să simt zăpada cum scârție sub picioare, gerul să-mi îmbujoreze obrajii, iar mâinile să-mi înghețe pe aparatul foto. Așadar, dornică de senzații tari, am purces plină de entuziasm spre locul unde intenționam să uit de toate problemele, să mă simt bine și să mă concentrez pe imortalizat imagini de iarnă.

M-am trezit aproape singură într-un parc încremenit de frig, m-am plimbat agale pe aleile meticulos curățate de omătul ce căzuse din abundență la începutul săptămânii și gândul mi-a zburat involuntar la circuitul efectuat asta toamnă pe Coasta Dalmată, unde obisnuiam sa fotografiez absolut tot ce-mi ieșea în cale: orice clădire, străduță, vaporaș, pomișor sau fir de iarbă. N-am ratat nimic, însă am pierdut șansa de a savura așa cum se cuvine frumusețea meleagurilor croate. Concentrată, emoționată la maxim, preocupată că totul să iasă așa cum trebuie, am uitat să mă bucur de vacanță! Asta spre deosebire de acum patru ani, când fotografia nu reprezenta o pasiune, am plecat în Belgia cu mâinile în buzunar și m-am intors acasă doar cu cinci poze mari și late. Atunci am avut timp suficient să respir aerul medieval al Bruges-ului, să rătăcesc pe străduțele Gent-ului, să admir farmecul inegalabil al clădirilor vechi, dar elegante ce străjuiesc cea mai frumoasă piață a Bruxelles-ului și a Europei, Grand Place. Însă acum resimt acut lipsa unor poze de la față locului, pentru că amintirile mele belgiene încep să se estompeze treptat până când, inevitabil, vor dispărea complet.

Ce considerați voi că este mai important în vacanta într-o țară pe care n-ați mai vizitat-o niciodată, să faceți multe poze cu absolut orice obiectiv va iese în cale ( inclusiv cu voi înșivă în fața acestuia) sau să va bucurați și să savurați la maxim frumusețea și unicitatea peisajului, a locului unde va aflați, fără să va stresați câtuși de puțin în legătură cu fotografiile?