Instrumente de tortura

Este ora cand somnul e mai dulce si mai odihnitor ca oricand si cand vantul curajos al diminetii iti invaluie trupul incins dupa o noapte tropicala intr-o racoare suava si binefacatoare. E ora 6:30 AM si e prima zi dintr-o vacanta (prea) mult asteptata. Visul cel mare, de liniste si pace, e pe cale sa se implineasca. De acum incolo nimeni nu te va putea necaji, tulbura sau stresa, nimic nu va putea sta in calea fericirii tale. Sunt indeplinite toate premisele pentru un concediu in care vei avea in sfarsit ocazia sa te relaxezi si sa te odihnesti in voie dupa un an de munca plin de sacrificii, renuntari, neimpliniri, frustrari si necazuri. Un an in care nimic nu a mers cum trebuia. Ai nevoie mai mult ca oricand de un moment de respiro. Si iata-l ca a sosit! Esti pregatita sa profiti din plin de el!

Insa magia momentului este curmata brusc, pentru ca in aerul parfumat al orasului in plina vara, rasuna cristalin un murmur continuu si monoton, care se transforma treptat intr-un zgomot asurzitor ce te trezeste inopinat din cel mai frumos vis si te arunca in cel mai negru cosmar. E nemilosul Continuă să citești Instrumente de tortura

Share

Nu sunt zen

“Stresul este sentimentul pe care il simti atunci cand percepi o diferenta intre ceea ce ai si ceea ce vrei. Cu cat diferenta este mai mare si cu cat chestiunea este mai importanta pentru tine, cu atat este mai mare potentialul pentru stres.” John E. Newman

Mare lucru sa fii zen! Problema mea e ca nu reusesc. Mi-e practic imposibil sa ma detasez total, sa-mi abandonez  ideile, sa nu mai las gandurile sa ma tulbure, sa ma macine la infinit, sa-mi stoarca si ultima picatura de energie, sa nu ma mai complic inutil, sa fiu intotdeauna pozitiva si sa-mi mentin zambetul pe tot parcursul zilei indiferent de situatiile si incidentele aparute intempestiv in cale.

Evident ca exista un potential dusman, cel mai de temut pentru linistea mea sufleteasca si mentala, pentru sanatatea mea  generala: stresul. Am identificat si cateva surse de stres cotidian:

1. Sunt o perfectionista, daca ma apuc sa fac un lucru, nici nu concep sa nu-mi iasa perfect, daca am dubii in privinta lui, prefer sa nu-l mai fac deloc. Problema apare atunci cand, din varii motive, unele independente de vointa mea,  nu-mi ies planurile intocmai. Neputinta,  greselile, esecul si mai ales teama de el,  reprezinta in acest caz o sursa de regret si de stres.

2. Jobul. Ma intreb daca exista cineva care sa Continuă să citești Nu sunt zen

Share