Aflu că este plin de vitamine și minerale, deci are multiple beneficii pentru organism, este anticancerigen, reglează glicemia și tensiunea reducând riscul bolilor cardiovasculare. În plus atenuează apetitul exagerat, dar asta nu mă entuziasmează prea tare, parcă îl prefer în cosmetice (șampoane, măști, creme de față). Deși sunt curioasă dacă mi-ar plăcea preparat sub formă de pastă (guacamole).

Mi se face sete, beau puțin suc de spanac, uit complet de cafeaua aburindă și mă pregătesc de “sală”. Mă echipez rapid (tricou, trening, adidași) și ies pe palierul blocului să sar coarda. Tocmai am scăpat de febra musculară cu care m-am ales în urmă cu vreo trei zile când am testat prima oară “minunea” digitală. Intenționez să cresc gradat numărul săriturilor, momentan am executat cca 300 (arzând vreo șase calorii). Pentru o campioană a sedentarismului ca mine începtul e promițător.

La întoarcere fac un duș revigorant și un masaj relaxant timp în care mă apucă nostalgia. Mi-e deja dor de pomisorii înfloriți care până mai ieri îmi înseninau și bucurau existența monotonă și al căror fan declarat sunt. Ei îmi par esența primăverii, punctul culminant al celui mai așteptat anotimp, iar extazul meu în fața frumuseții lor desăvârșite este total. Acum sunt aproape toți scuturați, iar verdele crud e atotstăpânitor. Într-o dimineață atât de friguroasă și ploioasă ca aceasta simt imperios nevoia de puțină culoare. Mă apuc să răsfoiesc albumul cu imagini recent surprinse în Cișmigiu și visez la o nouă zi călduța și însorită în care să pot colinda în voie cu aparatul foto prin parcurile și grădinile orașului.

Cum petreceți voi duminicile reci și mohorâte de aprilie?