Dupa ce ne-a tinut o luna intreaga in suspans, toamna cea romantica a dat navala cu o furie demna de batrana si mult mai apriga iarna, invadand cu stropi reci si vant necrutator strazile oraselor si lasandu-le pustiite, suspinand amar dupa soarele ce pana nu demult le tinuse companie. Cerul plange acum evocand dureri uitate, rascoleste nostalgii si doruri ascunse, presara teama si lacrimi in suflete ratacitoare prin garile deznadejdii.

Joi seara, pentru a sarbatori cum se cuvine venirea weekendului am cumparat de la supermarket o sticla mare de suc, am ajuns acasa, mi-am pregatit un pahar cu 2-3 cuburi de gheata si ignorand complet faptul ca suntem in octombrie am turnat si am baut fara retineri din licoarea minunata.

De-a lungul timpului am experimentat o serie de traume fizice sau sufletesti. Nu am fost nici pe departe un copil bolnavicios, insa nu am fost ocolita de raceli, dureri de cap, stomac sau dinti. Parca mi-l aduc aminte pe profesorul meu de filosofie din liceu care ne asigura ca cea mai teribila durere e cea de…posterior. Si ca veni vorba, tot el afirma ca e mai dificil sa formulezi o intrebare inteligenta decat sa dai un raspuns genial sau ca toate femeile al caror nume incepe cu litera I sunt femei inteligente.

Daca nu am fost precauta…acum stau cu o stacana de ceai fierbinte in fata si ma gandesc ce pastila as putea lua pentru a ma reface cat de cat pana maine. Am mancat deja o lamaie, am luat un nurofen raceala si gripa, dar fara efect, durerea instalata la cateva minute dupa ce am baut rece nu poate fi tratata. Si nu e doar ca nu pot sa inghit, dar mi s-a umflat rau gatul, chiar nu stiu cum ma voi prezenta peste cateva ore la serviciu.

Dar aceasta suferinta m-a pus putin pe ganduri, si am inceput sa reflectez, oare care este cea mai insuportabila si chinuitoare durere? De gat, de dinti, de cap sau de stomac? Sau poate e cea sufleteasca pentru ca daca pentru fizic gasesti rapid o pastila care mai ajuta, pentru suflet esti nevoit sa apelezi la vorba buna si incurajarile unui prieten, la rabdare, caci pana la urma timpul le vindeca pe toate, la vointa, la puterea ta de a nu te lasa rapus de nimeni si de nimic ori te poti descarca plangand noapte de noapte in intunericul camarutei tale, nestiut si neauzit de nimeni pana ti se termina servetele si ti se usuca lacrimile pe obraz, pana nu mai ai energie si te simti gol pe dinauntru, ajungand la stadiul in care totul ti-e indiferent, nimic nu mai conteaza, pentru ca stii ca esti iar singur, doar tu cu iluziile tale risipite, cu remuscarile, dezamagirea, regretele, vizualizand pentru a mia oara proportiile esecului.

Care sunt mai greu de indurat in opinia voastra, ranile fizice sau cele sufletesti?

Care este cea mai insuportabila durere fizica:

a. Cea de dinti

b. Cea de cap

c. Cea de stomac

d. Cea de gat

e. Alta(va invit sa o numiti).