Acum suntem obisnuiti. Credem ca multe din valorile noastre exista de când lumea. Uneori facem ochii mari citind câte o stire razleata venita din Bangladesh, unde o minora a fost biciuita pâna la moarte, pe motiv de adulter. ‘Adulter’, da, asa se cheama violul suportat din partea lui unchi-su. Ne multumim cu ideea ca asemenea fapte se petrec departe, intr-un colt al lumii care nu ne prea intereseaza. Nu suntem constienti de pericolele prin care trec persoanele care vor sa schimbe ceva in asemenea state, unde inca se pot intâmpla asemenea monstruozitati.

Dar lucrurile n-au stat dintotdeauna asa. Intr-un fel mult mai ‘blând’ discriminarea sexuala a existat si in civilizata Europa pâna foarte de curând, sub forma salarizarii diferentiate. Trecând peste parfumul sindicalisto-tovarasesc, filmul “Made in Dagenham” nu face decât sa reaminteasca acest lucru. Si tineti cont ca actiunea se intâmpla in Regatul Unit, unde poporul e obisnuit sa fie condus de regine.

E bine ca din când in când sa ni se reaminteasca grozaviile istoriei. Pentru a nu cadea in …ispita de a face aceleasi greseli. Macar sa facem altele, mai proaspete.

Dar de ce a fost nevoie de asa ceva? De ce lucrurile n-au stat asa cum trebuie de la bun inceput?

Religia e una din caile prin care s-a transmis, in mod fatis si fara prea multe discutii, aceasta idee care inca mai dainuie in imaginarul colectiv, chiar daca sub forma benigna in cazul societatii noastre, cum ca femeia e obligata sa asculte de barbat, pe când barbatul nu.

Dar de unde a aparut? Ce anume a generat-o?

Conform unei versiuni diferite de cea oficiala, continuta intr-unul din comentariile evreiesti asupra Bibliei, Lilit ar fi fost prima nevasta a lui Adam. Versiunea vine cumva ca o explicatie la o contradictie aparenta din Geneza, unde ni se spune in 1,27 ca Dumnezeu “i-a creat de sex masculin si de sex feminin” (pe oameni adica), pentru ca apoi sa ni se spuna in 2,22 ca femeia, Eva, a fost facuta din coasta lui Adam. Ei bine, din aceasta versiune aflam ca Lilit, denumita ‘prima Eva’ , a fost facuta din tarâna si pamânt o data cu Adam si ar fi revendicat egalitatea cu barbatul. De aici lucrurile incep s-o ia razna. Pentru ‘tupeul’ ei, Lilit avea sa plateasca scump. A fost transformata in monstru si azvârlita la marginea societatii ‘normale’, pentru ca barbatul are nevoie de o femeie supusa. In literatura cabalistica (misticismul evreiesc) e descrisa ca fiind sotia lui Samael si mama demonilor. Joaca un rol hotarâtor in ducerea la pieire a barbatilor pe care-i seduce pentru a da nastere la Nefilim. “Nefilim” sunt demonii care impiedica sufletul omenesc sa-si gaseasca odihna vesnica.

In Biblia oficiala e pomenita o singura data, in Isaia 34,14. “Acolo isi va avea locuinta naluca noptii si isi va gasi un loc de odihna” (in palatele naruite ale Edomului).

Pare ciudat ca un nume cu o rezonanta atât de placuta, “layla” (“noapte”, in ebraica), a fost inzestrat cu un asemenea blestem. Dar povestea nu incepe aici, pentru ca gânditorii evrei n-au facut decât sa se …”inspire”. ‘Demonul’ este intâlnit in religiile mai vechi sumeriene, mesopotamiene si akkadiene. Ghilgames biruie demonul Kiskil-lilla, care se afla ascuns in copacul haluppu al zeitei Inanna. Iar Inanna, in Sumer, era zeita dragostei, dar si a razboiului (oare de aici deriva proverbul “in dragoste si razboi e permis orice”?). In akkadiana ii corespunde Istar, zeita dragostei si a vietii sexuale. Drumul ei in lumea subpamânteana trecea prin sapte porti la care isi pierdea hainele si podoabele, aluzie simbolica la pierderea oricarei puteri.

Povestea nu se sfârseste aici. Lilit i-a imprumutat din semnificatii zeitei grecesti Hecate, iar de aici, prin diferite asociatii, a ajuns la latini ca ‘Trivia’. Asta in caz ca nu stiati de unde vine ‘trivial’….

Bun. Dar ce legatura are cu ispita? Spre deosebire de divinitatea suparata a Vechiului Testament, de unde tâsnesc la tot pasul razbunari, sabii insângerate si pedepse feroce, Diavolul a fost mereu prezentat ca fiind un element persuasiv. N-a apelat la forta bruta, a incercat doar sa ispiteasca, sa convinga , facând aluzii si promisiuni considerate desarte. Si ce ispita poate fi mai clara ca ispita sexuala?

Egalitatea naturala dintre femeie si barbat a fost denaturata, probabil, acum mai multe mii de ani, de un preot misogin si frustrat de prin mlastinile Babilonului, caruia i s-au refuzat avansurile de catre o femeie periculos de independenta. Probabil ca preotul cu pricina a avut suficienta putere sociala si suficienta capacitate de razbunare incât sa-si consemneze neizbânda pe vecie. Apoi, prin intermediul scrierilor considerate ‘sacre’, povestea ne-a fost transmisa noua si acum face parte din universul nostru cultural de care cu greu ne-am putut partial dezbara. Asta chiar si in conditiile in care Isus a incercat  sa redea femeii locul care i se cuvine, salvând-o (in mod simbolic) pe Magdalena de la pedeapsa ‘traditionala’. Iata inca un aspect la care ar trebui sa meditam in aceasta saptamâna sfânta.

Bineintels ca n-o sa va intreb acum daca ati cazut vreodata in ispita, deoarece sunt convins ca ati facut-o si sunt sigur ca n-o sa recunoasteti. Mai degraba v-as intreba ce intelegeti voi prin ispita….

Lily was here.  Pai cum altfel?

sursa foto

Autor: Claire Gillman

Editura Humanitas 2010

“Nu conteaza ce face, nu va reusi nimic oricum” (profesorul lui Albert Einstein catre tatal acestuia, 1895).

“E prea neindemânatic ca sa fie copil de mingi la un meci de Cupa Davis” (antrenorul lui Stan Smith, numarul unu mondial in 1972-1973)

“E fara speranta pentru compozitie” (profesorul de muzica al lui Ludwig van Beethoven)

Iata câteva exemple ale stilului in care anumite persoane (ce-i drept, geniale) au inteles sa se razbune pe profesorii lor, ocupati probabil peste masura cu activitatile auto-erotice ca sa priceapa pe cine evalueaza. Având succes.

M-am gândit mult pâna sa abordez un asemenea subiect pe blog. Nu de altceva, dar imi era teama sa nu dea cumva … idei. Pentru ca ‘cercetarile’ au demonstrat un lucru uimitor la prima vedere: femeile, sexul slab adica, actioneaza de multe ori cu o agresivitate devastatoare atunci când se simt inselate in plan sentimental, ceea ce mereu ii ia prin surprindere pe barbati. Barbatii nu au aceeasi energie din acest punct de vedere, fiind categoric depasiti. De ce? Pentru ca, in principiu, femeile se razbuna ‘letal’ numai când e vorba de sentimente, in mod focalizat, pe când pentru barbati paleta e mult mai larga. Avem la dispozitie sefi, alti soferi, alti microbisti, alti parteneri de pahar, alti concurenti la nurii femeii pe care ne-o dorim. Orgoliul nostru gaseste fara bariere cu cine sa intre in lupta (cu alti orgoliosi, desigur) si nu consideram niciodata o femeie ca fiind in stare sa se masoare cu noi. Si totusi… Femeia si-a petrecut ziua impachetându-si toate bunurile in cutii. A doua zi a chemat o firma de specialitate ca sa i le mute. Apoi a luat o ultima masa in casa pe care o impartise cu fostul sot. Creveti, caviar, o sticla de vin bun. Dupa ce a terminat, a indesat resturile de creveti inmuiate in caviar in barele de metal care sustineau perdelele si a facut curat in restul casei. Dupa care a plecat si l-a lasat pe fostul ei sot sa petreaca in fericire câteva zile cu noua aleasa… Ati auzit de Lorena Bobbit? Cazul a facut furori prin ’90. Satula de abuzurile la care era supusa, Lorena i-a taiat penisul sotului cu un cutit de bucatarie, in timp ce el dormea. Apoi s-a urcat in masina, a mers pe autostrada si a aruncat madularul pe geam. Ce chestie!, povestea s-a terminat cu bine inclusiv pentru barbat, intrucât politistii i-au recuperat jucaria in timp util si doctorii i-au pus-o la loc. Lorena a fost declarata nevinovata, iar sotul ei s-a apucat de filme porno, ca sa dovedeasca tuturor ca … poate. Iadul nu se compara cu furia unei femei, nu-i asa? Nu tot timpul razbunarea e neaparat distructiva si asta e motivul pentru care am inceput cu ceea ce mi s-a parut contructiv, ca asa e frumos. Dar nu intotdeauna efectele razbunarii sunt constructive pentru ca asta doreste subiectul. Uneori intâmplarea joaca un rol tare interesant. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, clientul unui restaurant s-a declarat nemultumit de cartofii din farfurie, prea moi si taiati prea gros. Bucatarul, ca sa se razbune, a luat cartofii, i-a taiat cât a putut de subtire, i-a prajit in ulei pâna s-au facut maro si a aruncat un pumn de sare peste ei. Apoi l-a servit pe client. Acesta a gustat…dupa care a dat din cap aprobator. Si asa s-au nascut chipsurile. In sfârsit…o sumedenie de situatii mai mult sau mai putin amuzante, dar in mod cert antrenante si…racoritoare, le puteti gasi in cartea scrisa cu relativ umor de Claire. Din ‘cercetari’ s-a constatat ca e bine sa vorbesti despre razbunare, caci in felul asta energia vindicativa scade si pericolul unei agresiuni  cu efecte grave este cumva indepartat. So…let’s talk about it. Personal, pe vremea când eram copil am visat in câteva rânduri diverse moduri in care sa ma razbun pe profesorii care, consideram eu, ma nedreptateau. Unul din visele preferate era ca le scot ochii cu un creion bont. Principala ‘eroina’ era profesoara de geografie, intrucât imi pocea numele cu buna stiinta si in teza nu ma scotea din 5, desi eram mereu convins ca merit mult mai mult. In fine, timpul a trecut, eu am crescut si am realizat ca asa ceva nu se face. Nici macar in vis. Un fel de ‘razbunare’, mai apropiata in timp, a fost pe o femeie care, nu stiu nici acum de ce, a considerat ca i-am gresit cu ceva in trafic. In timp ce se ratoia la mine la un semafor, a neglijat faptul ca masina ei e inca in miscare. Eu n-am facut decât sa ma uit fix la ea. Pâna când a busit autoturismul din fata ei. Intâmplarea  cred ca poate fi considerata ‘razbunare’, intrucât eu mi-am dat seama ce se petrece. Ea nu! Deci…probabil ca fiecare din noi a simtit la un moment dat nevoia sa se razbune. Ati avut vreodata si un fel de plan? L-ati pus in aplicare? Sa incheiem asa cum am inceput, intr-o nota optimista. Cei care ne eticheteaza gresesc, niciodata noi. Lasa ca le aratam noi lor cine are dreptate…. Mircea Florian. Podul de piatra. Speranta moare ultima! [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=oY8ep_Pm8NE]   Asteptam cateva retete ale razbunarii de la: Ada, Alina, Andera Y, Andreea,  Black Angel, Carmen Negoita, Colorbliss, coolnews,  Cristian Dima, Daniel Urda, Delia, Diana, Diana Emma, drstoica, Gabriela Elena, Grapefruits, Julien Sorel, Klausen, Lilly, Lusio, Maria, Mathew,Miscellaneous11, Napocel, Nora, Omlette du Fromage, Ovi, Pato, Paul, QED, Roxana, Silvia, Space Dust, Strumful, Serginho, Teo Negura, Umograf, Vacitim, Vis, Zuzu

„Delincventi natafleti” sau ai grija cu cine (sau ce) te pui….

Autor: Traian Tandim

Editura Meditatii, 2008

_

Cartea e scrisa de un politist sadea, nu de un scriitor, prin urmare prea multe calitati literare nu are, ba din contra. E scrisa destul de prost. Totusi, trebuie sa subliniez, Traian Tandin este discipolul unuia din cei mai importanti criminalisti români, Dumitru Ceacanica, iar in meseria lui este un profesionist desavârsit.

Interesante si utile sunt insa multe din povestirile cuprinse in ea. Domnul politist ne asigura ca sunt adevarate. Si chiar e nevoie de precizarea asta, intrucât unele din ele par de-a dreptul desprinse din Mr. Bean sau Benny Hill.

In articolul trecut (cel cu The tipping point) adusesem vorba despre Bernie Goetz, care a ripostat tentativei de jaf impuscându-i pe cei 4 atacatori ai sai. Ei bine, impresionante in aceasta carte, chiar daca usor off-topic, sunt exemplele de razbunari ale fiintelor atacate de infractori lasi, care presupun ca nu au cum sa se astepte la rezistenta. Ma refer in special la femei si copii. Nu vom intra in detalii, intrucât am observat ca blogul nostru onorabil este citit si de minore (multumim, fetelor!) si nu vrem sa le dam prea multe idei.

Caz concret. Carlo Alessia comercializa droguri, la inceputul anilor `90, in scolile si liceele dintr-un cartier din Milano. Câtiva copii au murit din cauza supradozei, iar traficantul nu putea fi arestat din lipsa de probe. Era zi de zi in scolile cu pricina, vindea droguri in vazul intregii lumi iar politia nu avea probe! Puse fata in fata cu neputinta autoritatilor care ar fi trebuit sa le protejeze copiii, au intrat in actiune mamele. Razbunarea a fost suficient de dura incât sa nu-i mai treaca prin cap niciunui alt traficant sa umple golul lasat de disparitia lui Carlo in urma „evenimentelor”. Cele 6 femei care au participat la … operatiune au fost declarate nevinovate in 1993, dupa ce singurul martor al acuzarii si-a retras depozitia, din motive ramase, in mod curios,  „neclare”. Hmmmmm….bine ar fi sa nu te pui niciodata cu mamele nervoase….

Mai avem si alte povestiri. In 1994 Hillary (din Toronto) se pregatea sa-si sfârseasca obisnuita alergare zilnica de 6 kilometri. Apropiindu-se de parcul prin care trebuia sa treaca in drum spre casa, a fost atacata. Obosita, speriata si, evident, mult sub forta fizica a adversarului, Hillary parea o victima perfecta. Numai ca…tare ciudat….desi zona era pustie, parca de nicaieri au aparut doi indivizi masivi, care l-au preluat ei pe agresor si au eliberat-o pe fata. Asa ca din calau a devenit victima. Si inca ce victima…Atât de „victima” incât s-a simtit indreptatit sa depuna plângere la sectia de politie, aceeasi sectie unde era si Hillary pentru a depune plângere. Politistii l-au arestat pe individ si, e cazul s-o mai spun?, nu i-au prins niciodata pe cei doi razbunatori, desi au dat declaratii oficiale cum ca au facut tot ce le-a stat in putinta, iar legea trebuie respectata.

Macar atât sa nu faca politia….

In 1975 trei hoti au incercat sa patrunda in filiala Bancii Regale a Scotiei din localitatea Rothsay. Numai ca au ramas blocati in usa rotativa (desi exista si un anunt mare de tot ca usa respectiva e defecta), din care au fost eliberati de lucratorii bancii. Credeti ca s-au lasat pagubasi? Ei bine, nu! Au revenit peste câtva timp, in aceeasi zi. Si au incercat sa impresioneze asistenta, numai ca n-au avut cu cine sa se inteleaga. La amenintarile lor de gangsteri profesionisti, lumea a inceput sa râda. Când i s-au cerut 5.000 de lire sterline, casierul-sef a facut o asemenea criza incât era sa se prabuseasca peste ghiseu datorita hohotelor. Ca ultima forma de intimidare, unul din hoti a incercat un numar de circ: a sarit pe tejghea. Tejgheaua insa, deh!, alunecoasa…asa ca a cazut, luxându-si glezna. Rusinati, infractorii au zis ca e mai bine sa plece si pe unde credeti ca au incercat sa fuga? Prin usa rotativa! N-au mai putut fi scosi de acolo decât de politie…

Un american care da telefon la politie reclamând ca niste hoti i-au furat cultura de canabis…niste hoti din Canada care au jefuit o benzinarie din Edmonton, s-au ratacit insa in oras si au oprit la o benzinarie sa ceara informatii….numai ca era aceeasi benzinarie atacata mai devreme si politia era deja acolo…un hot care, printre alte lucruri furate dintr-o locuinta, ia si un trening, pe care-l imbraca, numai ca-si uita haina (cu actele) la locul faptei…un alt hot care jefuieste un magazin si, in afara de bani, ia si o punga cu floricele de porumb…numai ca punga era sparta si politistii n-au trebuit sa faca altceva decât sa mearga dupa dâra lasata de floricele pâna la casa infractorului…Ultima intâmplare a avut loc in Australia, dar ceva asemanator s-a intâmplat si in Africa de Sud, in Randburg, de unde fusesera furate câteva ladite cu lichior si o punga (sparta) de macese. Si sa mai zici ca „Hensel si Gretel” a fost inventie…..

Sute de povestiri, din care cel putin câteva zeci pot sta la baza unor filme reusite de comedie sau, dupa caz, de actiune.

S-au mai intâmplat si pe la noi. Prin anii `80 exista o revista publica editata de Ministerul de Interne si care se procura pe sub mâna (culmea dictaturii!). Practic nu o gaseai acolo unde se vindea in mod obisnuit presa. Se numeste „Pentru patrie” (pentru ca mai apare si acum). Acolo era descrisa o alta fata a tarii. Nu mai era cea eminamente sarbatoreasca si fericita pe care o vedeai la televizor, in „Scânteia” sau „România Libera”. Erau povestite intâmplari … hmmmm…militienesti (asa era pe atunci), iar unele din ele erau de-a dreptul amuzante. Un pensionar voia sa plece a doua zi cu trenul si le impartaseste informatia prietenilor lui din Cismigiu. Un infractor trage cu urechea, il urmareste pâna acasa si vine spre seara sa sparga locuinta. Numai ca omul nu plecase, atipise si pierduse trenul. In momentul când aude ca cineva ii umbla la incuietoare, ia tigaia din bucatarie si loveste puternic usa. De partea cealalta, hotul face stop cardiac si moare.

O alta intâmplare, tot din acea perioada. Un barbat pleaca in delegatie si (poveste veche!) se intoarce mai devreme, numai bine sa-si surprinda sotia in pat cu altul. Pe individ il scoate in suturi din apartament, pe ea o unge cu miere si-i toarna pe corpul gol fulgii dintr-o perna. Dupa care o da afara din casa. „Costumata” in acest mod, femeia unde sa se duca? Suna la apartamentul vecin. Deschide o femeie in vârsta care, când vede aratarea de la usa, face stop cardiac si moare. Aratarea se apleaca asupra vecinei, incercând sa o resusciteze. Zgomotele dubioase il alarmeaza insa pe ginerele femeii care, când vede scena, si nestiind cine se ascunde sub atâtia fulgi, ia o bâta si loveste aratarea in cap. Infidela…moare. Ai zice ca e rodul unei imaginatii bolnave. Dar nu e. Revenind la „Delincventi natafleti”, trebuie sa recunosc faptul ca, in afara povestirilor haioase, am fost frapat si surprins (am mai spus-o?) de setea de razbunare a fiintelor considerate, pe nedrept, slabe. Poate ca e cam neortodox, dar macar se transmite un mesaj destul de clar potentialilor infractori: aveti grija cu cine va puneti, ca nu se stie niciodata. Nu e vorba de femei cu pregatire speciala, ci de femei absolut obisnuite care, in conditii deosebite de mediu, reactioneaza cu multa hotarâre, forta si indârjire. De unde le aveti mai fetelor, ca atunci când va strângem in brate va scapam printre degete?

Voi stiti vreo povestire mai iesita din comun cu delincventi, eventual, natafleti?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=YMJNjGq3Dcg]

In sentimentele ei domneste ordinea. Ele sunt pasionale, dar le lipseste curajul de a fi imorale. De aceea ele trebuiesc pur si simplu seduse. Sunt prea precaute, precautie pe care in cele din urma o extind asupra precautiei insasi. Sunt in general retrase, dar increderea in sine odata castigata isi vor schimba comportamentul. Le place sa fie iubite. Femeia capricorn pluteste cu capul in nori, dar este cu picioarele pe pamant. Nu poate fi impulsiva in problemele sexuale. Este pregatita pentru a se lasa admirata si adorata, dar nici un barbat nu o va putea stapani total. Ea stie ce is doreste un barbat, acesta insa nu va sti nicoadata ce gandeste ea. Altii gasesc distantarea ei ca pe ceva chinuitor, poate ca si faptul ca-si ascunde bine sentimentele ei extraordinare. Si cu toate acestea este femeia la care toti barbatii se intorc dupa ce le trece gustul dupa aventura. In realitate, comportamentul ei ascunde frica de iubire, pentru ca vrea sa fie sigura ca alesul ei este cel adevarat. Are nevoiede aparare si siguranta. Partenerul odata ales va simti intreaga ei dragoste. Este deosebit de credincioasa. Pe de alta parte, simte nevoia de a fi iubita si admirata. De aceea este la inceput atat de distanta si precauta; ea incearca sa evalueze posibilitatile si riscurile inainte de a se lasa sedusa. Daca face o greseala in alegerea partenerului sau, este de obicei o greseala mare. Va incerca insa sa scoata din aceasta ceva pozitiv, are rabdare si rezistenta. Sa ne ferim in a o rani caci nu uita si nu iarta. Razbunarea ei nu are limite. Ramane intotdeauna o singuratica independenta si va persista in a-si conduce singura viata. Intr-o casnicie va avea pretentia la o masina si la propriul cont bancar. Si totusi stie sa fie femeie si cunoaste valoarea frumusetii. Are instinct pentru curatenie, machiaj bine studiat si imbracaminte cu acesorii. Multe femei ii vor cere sfatul in acest domeniu. Este foarte calculata. Ea va incerca sa domine barbatul si sa-l domine si sa-l foloseasca in propriul sau interes. Barbatii slabi se simt atrasi puternic de femeia capricorn. In tinerete este de obicei retrasa, dar cu timpul devine tot mai sigura de sine. In general se casatoreste mai tarziu dupa ce a avut cateva aventuri fara sa devina obiectul sexual al barbatilor. Pasiunea ei este insa atat de profunda incat nu poate fara dragoste. Ramane insa credincioasa partenerului de viata. Isi doreste un barbat care sa-i satisfaca toate nevoile. Pentru a fi fericita trebuie sa fie ocupata tot timpul. De multe ori se va dedica operelor de binefacere. Ia viata foarte in serios si este convinsa ca are capacitatea de a atinge teluri foarte inalte.  Este foarte ambitioasa si niciodata multumita. Respecta oamenii de succes si primeste cu placere sfaturi de la ei. Ingamfarea ei se poate usor dezlega facandu-i complimente. De-abia atunci devine mai umana. Femeia capricorn, linistita, competenta, nu obtine intotdeauna ceea ce i se cuvine. Oameni mai putin talentati o vor depasi dar pentru un scurt timp, caci rabdarea ei iese victorioasa.