Am tot fredonat zilele astea piesa celor de la Mondial iar gandul mi-a zburat, inevitabil, la perfectiune. Versurile lui Eminescu se imbina atat de armonios cu melodia incat rezultatului nu ai ce-i reprosa.

Natura realizeaza lucruri impecabile: un cer incandescent la apus, cu soarele scufundandu-se treptat in mare, un camp rosu de maci sau unul violet de lavanda, un canion sculptat cu maiestrie exemplara de un rau indaratnic sau o cadere de apa involburata, plecand spre genuni nebanuite de pe o stanca solitara, la granita cu infinitul.

Compozitori clasici precum Bach, Strauss sau Mozart au lasat eternitatii piese muzicale fara cusur, ce innobileaza si sensibilizeaza sufletul. Cine ar putea vreodata ignora “Fur Elise” a lui Beethoven sau “Anotimpurile” lui Vivaldi?

Din cele mai vechi timpuri, pictorii, sculptorii sau arhitectii s-au intrecut in realizarea unor opere de arta desavarsite. Asa a aparut Sagrada Familia, o constructie unica in lume datorita faptului ca seamana cu o fiinta vie ce se transforma neincetat sau Palatul Westminster, capodopera a stilului gotic renascentist, ca sa amintesc doar doua din favoritele mele.

In zilele noastre, producatorii de tehnologie se dau peste cap pentru a impresiona utilizatorii cu cele mai sofisticate si performante gadgeturi, cele mai ingenioase terminale mobile, de ajungem sa ne crucim si sa ne intrebam, se poate mai mult de atat?

Oh, fotografiile trebuie neaparat sa fie perfecte. Iar utilizatorii photoshopului, care mai sunt si posesori ai unor aparate profi, nu au cum sa dea gres.

Pana si infractorii aspira la savarsirea crimei perfecte, iar unii chiar reusesc, datorita (aici merge si din cauza) mintii diabolice din dotare.

Dar oare noi, oamenii de rand, aspiram spre perfectiune? Ne dorim noi un partener si un job perfect? Vacante perfecte? Fetele isi doresc un ten si un corp ireprosabil? Tanjim dupa o viata frumoasa si implinita, o viata perfecta? Este aceasta un deziderat sau e doar un ideal imposibil de atins, o himera?

Dar perfectiunea sufletului credeti ca poate fi atinsa? Voi v-ati propus sa fiti mai buni pe zi ce trece sau va multumiti cu personalitatea actuala?

Credeati ca in 2011 am scapat de cele mai apreciate, delicioase si asteptate articole din blogosfera? Ei bine nu, inca din prima zi a anului, Lilly si Vacitim s-au hotarat sa inaugureze oficial noul sezon de lepsute.

Raspunsuri Dragos:

1. Care a fost cel mai funny moment din 2010?

Golul lui Andrei Cristea (de 2-0, in meciul cu Steaua), atunci când Zapata a sutat atât de violent pe lânga minge de m-am trezit “cu piciorul lui in sufragerie”.

2. Care a fost cel mai nasol moment din 2010?

Prefer sa trec sub tacere acest aspect, ca e cam jenant. Sunt eu deschis – dar nici chiar asa!

3. Care a fost filmul anului 2010?

“Concertul”. Fara doar si poate.

4. Care a fost cartea anului?

Coincidenta sau hazard?

5. Care a fost spectacolul anului?

Sirul de motiuni din Parlament, care cadeau (ele, motiunile adica) mai ceva ca stelistii la Neapole, intre min. 45-90.

6. Care a fost melodia anului 2010?

Katzenjammer- Tea with cinamon (Thank you, Alexandra!)

7. Care a fost barbatul/femeia anului 2010?

Steven Seagal, Steven Seagal, Steven Seagal. Femeia anului? Cât traieste Demi Moore…pentru mine nu va fi altcineva.

8. Care a fost cel mai frumos loc vazut in 2010?

Rimet

9. Care a fost cel mai emotionant moment din 2010?

Sincer sa fiu…aici am un sirag intreg. As nedreptati unul din momente daca nu le-as numi pe toate. Si nu pot, regula e sa numesc doar unul :-)

10. Care a fost cea mai mare realizare a anului 2010?

Descoperirea cursului Silva

11. Ce imi doresc pentru 2011?

Schimbari fundamentale in viata si sa ajung la 1.000 de flotari pe zi. Cu taxele incluse.

Raspunsuri Nice:

1. Care a fost cel mai funny moment din 2010?

La job am parte mai tot timpul de momente amuzante, si asta datorita unui coleg extrem de haios, care pune la cale tot felul de farse, care are un umor fantastic, pe gustul meu, un coleg adorabil si admirabil in acelasi timp, de care imi este tare dor.

2. Care a fost cel mai nasol moment din 2010?

Nu au existat momente “nasoale”, doar momente triste, cauzate de unele despartiri care inca dor si care mi-au schimbat radical viata.

3. Care a fost filmul anului 2010?

Nu am avut un film preferat.

4. Care a fost cartea anului?

Idem 3.

5. Care a fost spectacolul anului?

Campionatul Mondial de Fotbal din Africa de Sud. Pe care, evident, l-am ratat cu gratie. :P

6. Care a fost melodia anului 2010?

Nu mai merge sa spun ca nu am avut, nu? :(  Este mai mult o recomandare pentru barbatul iubit: Only Girl(In The World).

Want you to make me feel like I’m the only girl in the world
Like I’m the only one that you’ll ever love
Like I’m the only one who knows your heart
Only girl in the world…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=pa14VNsdSYM&feature=related]

7. Care a fost barbatul/femeia anului 2010?

Barbatul anului a fost EL. Deja il cunoasteti din nenumaratele articole dedicate lui si relatiei noastre incendiare.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=x1TXMpiqcDI]

8. Care a fost cel mai frumos loc vazut in 2010?

Catalunya, fara doar si poate. Dar e mai mult decat un loc, e un vis, o alta lume, un adevarat paradis.

9. Care a fost cel mai emotionant moment din 2010?

Contactul cu operele lui Gaudi si Dali.

10. Care a fost cea mai mare realizare a anului 2010?

Fara teama de a gresi: aceasta.

11. Ce imi doresc pentru 2011?

Sa vizitez Franta.

Care a fost pentru voi cel mai emotionant moment din 2010?

Vorbeam mai devreme cu o prietena (sa-i spunem asa, desi  termenul este putin exagerat), in timp ce ne indreptam spre casa, cat de greu este pentru un tanar roman sa-si gaseasca un  loc de munca in ziua de azi. Imi povestea ca dupa ce a lucrat timp de 10 ani pentru o companie, patronul a gasit de cuviinta s-o disponibilizeze. Cealalta varianta fiind reducerea salariului lui de 500 milione de lei(vechi)…evident neluata in calcul nici macar pentru o secunda.  S-a angajat apoi la o firma de cadastru unde lucrurile au mers perfect pana cand asociatii straini ai firmei au pus capat parteneriatului cu romanii, iar din acel moment,  cei din urma au decis neplata salariilor pe termen nelimitat. Dupa patru luni de zile in care nu si-a luat banii, fata a demisionat. In prezent este studenta la o a doua facultate si in cautare de un job bine platit. Mi-a marturisit ca s-a saturat de viata din Bucuresti, de Romania in general si tare ar vrea sa-si ia prietenul si sa plece undeva intr-o tara straina, unde ar fi dispusa sa lucreze chiar si intr-un domeniu total diferit de cel pentru care s-a pregatit patru ani de zile(noi doua suntem absolvente ale aceleiasi facultati), ar accepta si un job mai umil, dar mai bine platit. Zicea ceva de Germania, Suedia sau Norvegia. Stiind ca studiaza limba franceza la noua facultate, am intrebat-o de ce nu Franta. Si din vorba in vorba, tot analizand noi posibile destinatii europene, a venit vorba si de recent vizitata de catre mine Barcelona. Si atunci, fata m-a surprins placut cu o intrebare, nu inainte de a-si exprima admiratia netarmurita pentru Antonio Gaudi si operele sale celebre in toata lumea. Era curioasa sa stie la care dintre ele am ajuns si ce sentiment m-a incercat la vederea lor.  I-am explicat ca mai presus de geniul Gaudi, mai presus de creatiile sale incredibile, pe mine m-a impresionat omul, artistul Gaudi. Si, evident, gestul sau minunat. Probabil ca toata lumea cunoaste povestea acestui arhitect catalan, care si-a dedicat intreaga viata definitivarii  celui mai drag proiect al sau,  catedrala Sagrada Familia. Initial constructia acesteia s-a bazat pe finantarea din bani publici. Dar la un moment dat, banii publici au incetat sa mai vina, iar arhitectul, detinator pe atunci al unei averi impresionante, nu a pregetat nicio clipa si s-a folosit de ea pentru a continua constructia. Sagrada i-a inghitit insa toti banii, iar Gaudi a murit(in urma unui accident de tramvai) sarac lipit, singur, nestiut de nimeni.

Nu cred ca exista nimic mai inaltator si mai demn de apreciat pe lumea asta decat sa-ti sacrifici viata unui ideal atat de nobil. Sa faci totul pentru un vis pe care sa-l lasi posteritatii. Sa ajungi sa nu-ti pese de tine deloc, sa te dedici unei opere care in timp sa bucure sufletele a miliarde de oameni. Iar acei oameni sa-ti poarte zilnic numele pe buze si sa te respecte o vesnicie pentru realizarea ta. Sa traiesti pururea in amintirea celor vii.

Asa ca, dupa ce am discutat pe tema asta cu noua mea prietena, am decis sa-i adresez  intrebarea ce m-a urmarit de-a lungul vremii, fiind mereu, inevitabil, in imposibilitate de a gasi raspunsul corect:  daca ai avea de ales intre a-ti trai viata in huzur, satisfacandu-ti toate placerile si capriciile, dar sa ramai un anonim, un simplu om, care dupa moarte va fi rapid uitat si a trai intr-o oarecare saracie, punandu-ti viata in slujba unui ideal maret si reusind sa lasi ceva concret in urma ta, intrand astfel pentru totdeauna in constiinta maselor, pentru ce ai opta? Un om bogat si fericit in timpul vietii, un muritor de rand cu alte cuvinte, sau un om nefericit in timpul vietii, eventual sarac si neinteles, dar prin opera lasata, un nemuritor? Si ea, fara sa stea pe ganduri mi-a raspuns: aleg banii si traiul indestulat din timpul vietii!

Voi ce ati alege?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=5L8-FTvSVxs&feature=related]

1. Primul lucru care m-a facut fericita a fost anuntul unei insotitoare de bord  la aterizarea pe “El Prat”. Suna cam asa: in acest moment la Barcelona se inregistreaza 25 de grade. Anunt urmat de aplauzele noastre furtunoase, evident. :P Deja ma imaginam la umbra unui palmier pe o plaja aurie, savurand un cocktail intr-un sezlong confortabil. Urmarea o cunoasteti…

2. Parcul Guell. Mai frumos decat mi-am imaginat, decat vazusem pe net, Parcul Guell a fost prima opera a lui Gaudi vizitata. Pentru o clipa m-am simtit contemporana cu Hansel si Gretel si casuta cu turta dulce. Arhitectura parcului Gaudi este unica in lume, iar gradinile sunt impresionante cu multa verdeata si flori dintre cele mai diverse.  Zona bancilor realizate din mici bucati de ceramica colorata este ca un platou imens inconjurat de palmieri.

3. Girona, al doilea oras al Cataluniei, a fost exact cum ma asteptam: romantic, medieval, fermecator, inconjurat de turnuri si ziduri romane incarcate de istorie, cu stradute vechi, inguste, canale ce traverseaza orasul si reflecta in apa lor cladirile cu o cromatica uluitoare. Mi-a adus aminte de Bruges…  Am vizitat imensa Catedrala din Girona, Baile Arabe si am facut o lunga plimbare pe “Micul Zid Gironez” (un fel de  Marele Zid Chinezesc la alte dimensiuni) care ne-a lasat direct pe Rambla, mult mai frumoasa si mai linistita decat cea din BCN.

Despre Girona voi face un material separat, orasul merita descris intr-un articol, mai ales ca se numara printre favoritele mele. Pastrez pentru acel moment restul de poze.

4. In Lumea lui Dali m-am simtit coplesita. De arta si nebunia artistului, de geniul sau(“dacă vei juca rolul unui geniu, vei deveni unul”, spunea el), de arhitectura inedita a Muzeului-Teatru Dali, de cele mai mari obiecte suprarealiste din lume, rupte parca dintr-o lume ireala,  de frumusetea orasului natal al pictorului, Figueres. Mie mi-au placut tablourile sale, chiar daca nu le-am inteles, chiar daca inainte de plecare nu stiam mare lucru despre arta lui Dali, viata si personalitatea sa excentrica, extravaganta(se spune ca se autoapela Divinul cand vorbea despre el si ca obisnuia la plimbare sa agite un clopotel pentru a atrage privirile celor din jur, pur si simplu nu suporta ideea de a trece neobservat de cineva), la fata  locului parca nimic din toate astea nu au mai contat, iar surpriza a fost neasteptat de placuta. Atractia muzeului a constituit-o fara doar si poate pictura reprezentativa a lui Dali : Gala Nude Watching the Sea which, at a Distance of 20 meters, Turns Into the Portrait of Abraham Lincoln ( Gala dezbracata privind marea care , la o distanta de 20 m se transforma in portretul lui Abraham Lincoln ).

La fel de impresionanta a fost si sala “Mae West” : o canapea sunt buzele, doua tablouri ochii si un semineu nasul. Ca toata camera sa se transforme in imaginea lui Mae West trebuie sa te urci pe o scara si sa te uiti printr-o lupa. La sfarsit mi-am achizitionat si o vedere de pe Rambla (a costat 1 euro) cu aceasta incredibila sala.

La magazinul de suveniruri al Muzeului, un breloc cu buzele-canapea costa in jur de 4 euro. Acum regret ca nu mi-am cumparat si de acolo ceva.

Ar mai fi atatea de spus, inchei insa cu la fel de celebra camera “Palace of the Wind”, unde pe tavan sunt pictati cei doi, Dali si sotia sa Gala, vazuti ca niste uriasi aflati deasupra lumii.

Evident ca prezenta unui ghid intr-un astfel de tur este vitala. Nu am avut parte de el si am ramas cu multe nelamuriri. Oricum, orasul merita vizitat!

5. Sagrada Familia mi-a placut in mod deosebit, dar mai mult decat biserica in sine, m-a impresionat  sacrificiul lui Gaudi. Un om foarte bogat  ramas fara sustinere financiara pentru proiectul sau, celebrul arhitect si-a folosit intreaga avere pentru terminarea constructiei. Nu a reusit, a murit sarac si uitat, calcat de un tramvai, iar biserica nu va fi gata, din pacate, nici in anul  2030. Acelasi motiv, lipsa banilor.