Terra, posibil cea mai norocoasa planeta din Univers. Speciala,  probabil irepetabila. Singura care pulseaza de viata, unica pe care traiesc fiinte superioare, sociale inzestrate cu ratiune, inteligenta si imaginatie.  6, 5 miliarde de oameni. 6,5 miliarde de suflete, de personalitati distincte. Fiecaruia dintre noi ii place sa-si imagineze ca este diferit, deosebit de restul, original prin felul cum arata, cum gandeste, cum se poarta. In fata celorlalti  declaram raspicat si extrem de convingator ca nu suntem altceva decat oameni obisnuiti, nici mai buni nici mai rai, nici mai frumosi nici mai urati,  banali(chiar si celebritatile afirma asta in interviuri) dar in sinea noastra ne consideram altfel, incomparabili, inegalabili, exceptii. Cunosc pe cineva care se autointituleaza extraterestru. :)

Recent am schimbat locul de munca, iar in prima zi am avut neplacuta surpriza sa constat ca toata lumea se uita la mine ca la o fantoma. Macar daca lucram la opera… M-am lasat studiata, analizata in cel mai mic detaliu, deh, nu aveam ce face, si nu mi-a  ramas decat sa primesc cu zambetul pe buze  verdictul lor final: “vai dar ce bine semeni cu o fosta colega de-a noastra, prima data am crezut ca esti chiar ea”. Evident ca nu mi-a picat bine deloc, niciodata nu am agreat comparatia cu alte persoane, nici macar cu o vedeta internationala nu mi-ar placea sa stiu ca seman, si mai mult decat atat, intotdeauna am avut tendinta de a-mi alege prietene total opuse mie din punct de vedere fizic. Pe moment m-am simtit mica, insignifianta, depersonalizata.

Fac parte din categoria celor care nu au visat niciodata sa-si paraseasca definitiv orasul natal. Am crescut intre betoanele Bucurestiului, pe zi ce trece mai gri si mai apasatoare,  m-am obisnuit atat de mult cu zgomotul claxoanelor si picamerelor, atat de reconfortant la 7 dimineata, cu mirosul de gaze de esapament si praful ce-mi irita exasperant ochii si nasul, cu mizeria, indiferenta si lipsa de educatie a locuitorilor ei, incat daca as lipsi o zi din peisaj, cu siguranta le-as duce dorul.  Totusi, cateva imagini ale unui micute asezari  de basm, primite cu ceva timp in urma pe mail, m-au facut sa-mi reconsider pozitia. Situat in inima Olandei,  Giethoorn nu are cum sa te lase rece. Este atat de romantic si de fermecator, ca oricine il vede se indragosteste instantaneu de el.  Nici eu nu i-am putut rezista si am exclamat plina de entuziasm: oh, da, aici mi-ar placea sa locuiesc!  O oaza de verdeata, brazdata de canale si lacuri, casute cu multe flori, extrem de pitoresti si expresive , vechi de 200 de ani, podete de lemn ce fac legatura intre gospodarii si restul satului, un exemplu perfect de comuniune om-natura.

Aici nu exista strazi si masini. O lume ireala, fara accidente, stres, poluare.

Probabil ati remarcat obsesia oamenilor de a gasi mereu un supranume sau o sintagma unei asezari, indiferent ca este  rurala sau urbana.  De a o  compara si asemana cu alta mai mare si mai celebra, furandu-i astfel din personalitate. Estompandu-i identitatea. Asa s-a intamplat de-a lungul timpului cu orase precum Bucuresti, denumit Micul Paris, Ohrid, Micul Ierusalim, totul culminand cu definirea a patru orase in mod identic: “Venetia Nordului”.  Lipsa  de originalitate a atins insa  cote nebanuite, pana si acest satuc olandez a fost supranumit tot “Venetia Nordului”. Asadar in Europa sunt actualmente 6 Venetii. Pe cinci dintre ele vi le prezint pe scurt in continuare.

1 Venetia(Italia) – orasul rasarit din apa, supranumit “Regina Adriaticii”.  “Prefer sa fiu in Venetia intr-o zi ploioasa  decat in orice capitala intr-o zi frumoasa” asa a spus Herman Melville in 1857, captand exact esenta orasului, a cauri magie te prinde in mrejele ei in orice anotimp-chiar daca il vizitezi in miezul iernii, cand o burnita inghetata cuprinde toata laguna, sau in zilele  fierbinti si inabusitoare de vara, cand canalele, bisericile vechi si palatele nenumarate sunt scaldate de razele soarelui. Desi amenintat pe mai multe fronturi – poluarea si depopularea sunt probleme reale – , orasul ramane aproape de lumea reala atat cat poate fi o poveste cu zane.

2. Bruges(Belgia) – supranumit Venetia Nordului. :) Singura Venetie vizitata de mine, Bruges e un muzeu in aer liber. Catedrale, cladiri vechi de sute de ani, foste sau actuale centre administrative sau comerciale ofera lectii de istorie si arhitectura la tot pasul.Pentru un est-european exasperat de relatia cu metropola sa agresiva, evadarea e cu atat mai profunda. Civilizatie, estetica urbana, liniste. Stradute inguste si pietruite, canale romantice, cladiri in stil neogotic, casute pitoresc colorate, muzee, ciocolaterii si o stranie senzatie de irealitate. Toate acestea, plus prietenia orasului si a localnicilor  iti influenteaza iremediabil starea de spirit.

3. Stockholm(Suedia) – “capitala contrastelor”, supranumit si “Venetia Nordului” :) Stockholm-ul este un arhipeleag in toata puterea cuvantului. Asezat privilegiat pe 14 insule(legate intre ele printr-o retea de poduri si canale) in partea orientala a Scandinaviei, orasul inglobeaza lacul Malar cu apa dulce si intinse portiuni de padure de conifere si mesteceni. Azi numara 830.000 locuitori si a fost atestat prima oara in anul 1252.   Este unul dintre orasele europene pline de parcuri, piete si bulevarde spatioase, un exemplu clasic de arhitectura nordica impletita cu tendintele si necesitatile moderne, fara a pierde farmecul trecutului. Muzeele fermecatoare,  intinderile mari impadurite, neconstruite si excursiile cu vaporul prin arhipeleag sau in Marea Baltica fac din acest oras una din atractiile turistice preferate in mod special de vecinii lor rusi si de italieni. Cladirile medievale pastrate sunt in stare foarte buna iar bisericile protestante, desi nu sunt foarte multe, sunt frumoase si vechi.

4. Sankt Petersburg. A trai inseamna sa faci din tine insuti opera de arta”, spune personajul anonim din Nopti albe a lui Dostoievski. Si poate nu intamplator filozofia acestuia de viata se indentifica cu orasul in care isi traieste povestea de iubire, un oras prin excelenta dedicat artei, culturii, istoriei. Viata tumultoasa, cutremuratoare, uneori mecanica alteori infioratoare a acestui oras i-a inspirat pe clasicii Gogol, Dostoievski, Puskin, dar si pe scriitorii de secol XX Nabokov si Brodsky. Chiar daca Dostoievski descria orasul ca fiind  “cel mai abstract si bine calculat oras din lume”, subliniindu-i artificialitatea impunatoare si rolul de simbol al agitatiilor sociale din vechea Rusie, niciunde nu s-a nascut atata literatura romantica, asa cum s-a intamplat aici. Perfect pentru o vacanta inedita, Sankt Petersburg este orasul care nu oboseste niciodata pe timp de vara. Asezarea acestui oras langa Cercul Polar de nord face ca ziua sa fie mai lunga, iar amurgul sa dureze toata noaptea. Sankt Petersburg este in nord-vestul Rusiei, situat in delta raului Neva, la est de golful Finic al Marii Baltice. Specificul “Venetiei Nordului” cum a fost supranumit Sankt Petersburg, consta in multiplele canale si poduri peste raul Neva, dar si prin arhitectura sa variata cu bulevarde largi si drepte, parcuri si gradini foarte mari cu garduri din fier forjat.
Sankt Petersburg mai este cunoscut sub denumirea Orasul Palatelor. Palatul de Iarna cu Muzeul Ermitraj – simbol al Petersburgului, Palatul de Vara, Palatul Mensikov, dar si Palatul Stroganov cu Muzeul Figurilor de Ceara si Palatul Voronov sunt doar cateva dintre obiectivele turistice mai importante.

5. Amsterdam(Olanda) Casute ce par din turta dulce, canale cu barci si lebede, biciclete conduse haotic si fabrici de diamante, 90 de insulite legate prin 400 de poduri, circa 7.000 de cladiri de patrimoniu, si unul din cele mai mari centre istorice din Europa. Asa poate fi descris Amsterdamul in cateva cuvinte, un oras a carui infatisare a ramas in mare masura neschimbata din secolul al XIX  si pana azi. Un loc ce freamata la fiecare secunda, primitor, un simbol al libertatii de exprimare, un oras multicultural unde fiecare gaseste ceva interesant de facut sau de vazut.

Asadar, am identificat o Venetie oficiala, cea a Mediteranei si patru Venetii ale Nordului: Bruges, Sankt Petersburg, Stockholm si Amsterdam, la care se adauga si  Mica Venetie (tot) a Nordului, Giethoorn. Iar daca vi se par prea putine, aflati ca mai exista una: Copenhaga. :)

Care este preferata voastra? :)

Sursele folosite la realizarea materialului sunt:

www.dreamdestinations.ro; www.yuppy.ro; www.gotravel.ro; www.artline.ro; www.evz.ro

Unu. In viziunea lui Pitagora semnifica Divinitatea, Soarele, Barbatul. Pentru ca unu este comun tuturor numerelor, el este adesea vazut ca fiind originea tuturor lucrurilor , reprezentand perfectiunea, absolutul. Intotdeauna mi-am dorit sa fiu nr.1. Nu prima la scoala, nu sufletul petrecerilor, nu lidera sau sefa la job, ci  numarul unu in inima ta. Sa nu existe alta vreodata. Gandurile, visurile, dorurile tale sa fie cu si despre mine. In versurile tale sa ma canti doar pe mine.  Sa ma lasi sa zbor, sa nu-mi dai voie sa plec. Sa-ti ascult doar eu soaptele, suspinele si sa-ti alin doar eu tristetea. Sa-ti alung temerile si sa-ti inveselesc diminetile reci de toamna. Sa fiu primavara ta eterna, astfel incat in sufletul tau sa nu ajunga niciodata vantul aspru al iernii. In ochii tai mari si negri sa nu se oglindeasca decat chipul meu , iar cheia inimii tale sa fie mereu doar in posesia mea.

Doi.  Este echivalentul Diavolului, al Lunii, al Femeii, intruchipand caracteristile feminine. Poate avea mai multe intelesuri, reprezentand fie parteneriatul si interactiunea cu ceilalti, fie disensiunea si polaritati precum alb si negru, bine si rau, masculin si feminin, stanga si dreapta. Pe mine, numarul doi ma duce instantaneu cu gandul la Yin si Yang, cele  doua  principii complementare, unul simbolizand elementul feminin asociat noptii, apei si pamantului (Yin) si celalalt reprezentand elementul masculin asociat luminozitatii, focului si vantului (Yang). Yin este elementul pasiv, Yang este elementul activ. Unul este principiul binelui, celalalt este principiul raului. Impreuna, scriu destinul si personalitatea fiecaruia dintre noi, influentand actiunile acesteia. Principiul care detine intaietatea asupra personalitatii mele(dintr-un calcul facut astfel: din numele  intreg, adica din nume si prenume, se numara literele cu valoare feminina Yan, adica b, k, t si literele cu valoare masculina Yang, adica a, j, s, daca sunt mai multe litere masculine decat feminine, inseamna ca esti predominant Yang, daca prevaleaza literele feminine, inseamna ca personalitatea ta se afla sub semnul lui Yin) este Yang, fiind astfel caracterizata: o fire activa ce simte in permanenta dorinta de schimbare, o buna organizatoare,  ai reale aptitudini de lider, te faci cu usurinta remarcata in orice situatie si indeosebi in cele critice, esti atat criticata, cat si admirata si invidiata, esti o personalitate puternica ce are tendinta de a-i domina pe cei din jur. Mai multe detalii aflati aici.

Trei. Simbolizeaza Trinitatea, impacarea contrariilor, rezolva disonanta creata de polaritatea lui doi, se poate referi la expansiune si la a invata din experientele vietii. Este considerat un numar norocos si este asociat cu banii si cu norocul, mai exprima comunicarea de orice fel, teatrul, actoria si umorul. Desi acest numar poseda atributele intelepciunii, intelegerii si cunoasterii, din punct de vedere negativ el se poate manifesta pesimism, nesabuinta si risc inutil. Este perceput ca numar magic. De asemenea, trei este cifra de vibratie a zilei mele de nastere (pentru cei care au data nasterii formata dintr-o singura cifra, aceasta e aceeasi cu cifra de vibratie, pentru cei care au data de nastere formata din doua cifre isi pot afla cifra de vibratie adunand cele doua cifre intre ele, de exemplu, o persoana nascuta pe 12, va avea cifra de vibratie 3. Mai multe detalii gasiti aici.

Patru reprezinta Materia. Un concept des asociat acestui numar este timpul, pe baza faptului ca anul are patru anotimpuri si luna patru saptamani. Pe mine ma duce cu gandul la cele patru punctele cardinale, din care, evident, am si un preferat. Vestul. De anotimp nu cred ca mai este cazul sa mentionez, toata lumea stie ca ador vara. :)

Cinci semnifica senzualitatea, sexualitatea, barbatia. Este asociat cu notiunea de protectie, cunoasterea celor cinci simturi. Acest numar guverneaza capacitatea noastra de a gandi clar si posibilitatile noastre intelectuale. Cinci reprezinta deschiderea catre experiente si idei noi, fiinde adesea caracterizat prin impingerea limitelor vietii. E un numar complex care se refera la starea noastra de sanatate fizica si mentala. Imi place semificatia ei, pentru ca alaturi de iubire, visez la fel de mult la siguranta si protectie. Si, sa nu uitam, initiala numelui meu, N, e echivalentul numeric al lui 5 si reprezinta imaginatia. E intuitiv si comunicativ, dar din punct de vedere negativ poate fi predispus la gelozie.

Sase reprezinta armonia si frumusetea, ajuta mult la intemeierea relatiilor si corespunde intalnirii dintre doua persoane. Este asociat acelor lucruri de care suntem atrasi si ne fac placere. Daca e asa, sase corespunde activitatii pe care o iubesc cel mai mult, de care sunt irezistibil atrasa. O practicati si voi, va este arhicunoscuta, asa ca nu mai insist asupra ei. Se numeste blogging. :)

Sapte reprezinta nasterea, moartea, magia, e considerat un numar spiritual pentru ca e iluzoriu, e sacru pentru ca sunt sapte zile intr-o saptamana, Pamantul a fost format in sapte etape. Pe mine acest numar ma duce cu gandul la cele sapte minuni ale lumii, dar nu la cele antice, ci la cele moderne, si cum sunt o amatoare de locuri frumoase, stravechi si enigmatice, imi exprim preferinta pentru ruinele incase de la Machu Picchu.

Opt semnifica lumea materiala, dreptatea. Este considerat a fi numarul influentelor karmice, cand suntem chemati sa platim datorii facute in aceasta viata si in cele anterioare. Reprezinta munca din greu si lectiile invatate prin munca. Mai mult ca oricare alt numar, opt cauta banii si succesul material, dar greutatile pe care le intampina in cautarea recompenselor sunt imense. Rasturnari de situatie majore sunt comune numarului opt. Pentru ca acesta este numarul lui Saturn, cel care-mi guverneaza mie zodia, nu pot sa nu remarc similitudinile intre acest numar si destinul meu marcat de greutati, obstacole, lectiile repetate la infinit si niciodata invatate.

Noua reprezinta schimbarea, inventia si evolutia care se naste din inspiratie. El este, in opinia mea, cel mai frumos numar, pentru ca, asa cum ii dezvaluiam zilele trecute lui vacitim, locul meu preferat pe Terra este…in al noualea  cer. :P

De aici am aflat ca, fiind nascuta intr-o zi de 12, cartea Tarotului care ma reprezinta este Spanzuratul, simbolizand sacrificiile sufletesti pe care le am de facut. Alegeri dificile de-a lungul vietii, destin greu si anevoios, devotament si supunere. Dezamagire, dependenta, impasuri, probleme cu oasele sau incheieturile. :( Mi se potriveste 99%. :( Numai cu oasele nu am avut inca probleme… :P

Care  este numarul vostru preferat? Dar ziua in care v-ati nascut?

Mai presus de imaginatie, dincolo de vis, mai aproape de vesnicie, exista un loc unde explozia infailibila de puritate, neverosimila descatusare de emotie, viata si pasiune sunt rafinat deghizate intr-o cadere bulversanta de torente peste un amfiteatru de bazalt. Aici, totul lasa impresia de “suspendare”. Pana si timpul pare incremenit in clepsidre de roua si picaturi de apa, iar spectaculoase jerbe de lumina si culoare creaza jocuri vizuale inefabile. E probabil cea mai mare minune a lumii, e insusi paradisul.

Este deja o certitudine, asupra capricornului, semn de pamant, rezervat si statornic, apa exercita o atractie irezistibila, greu  explicat in cuvinte. Element primordial, simbol al vietii, al regenerarii si al puritatii, apa este perceputa si ca element al nemuririi, tineretii vesnice si al invicibilitatii, al  vitalitatii si invierii. Lumea apelor este una tainica si miraculoasa in acelasi timp. O ador indiferent de ipostaza in care mi se dezvaluie, fie ca este vorba de un ocean navalnic, cu valuri salbatice, capabile sa-mi preia toate framantarile si temerile si sa ma lase incredibil de senina si impacata,  de un lac de safir in care se oglindesc siluete de copaci, varfuri semete de munti inzapeziti sau  forme abstracte de norisori diafani, de un izvor proaspat, datator de viata si speranta  sau de un rau involburat de munte, cristalin si rece, care-mi dezleaga mistere ascunse  si-mi poarta dorurile mistuitoare spre taramuri indepartate. Iubesc albastru infinit al apei, limezimea si profunzimea ei, claritatea si forta transmisa atunci cand parca totul se prabuseste in jurul tau si simti ca ai ajuns la capatul puterilor. Ii sorb din priviri fiecare unduire, fiecare  freamat si ii ascult melodia vrajita cu care ma invaluie si ma tinutuieste in cea mai inexplicabila stare de beatitudine. Si atunci, gandul ma duce la EA.

Cand spun America de Sud, ii simt deja vibratia. Cand vine vorba de Paraguay, ma trezesc rostindu-i numele, daca visez la Brazilia inseamna ca imi este dor de ea, iar daca ma gandesc la Argentina, o vizualizez si ma imaginez langa EA. Daca trebuie sa aleg cel mai frumos si mai spectaculos loc de pe Terra, numele ei imi vine instantaneu in minte. Mai presus de canioane, de piramide, temple, delte, castele, constructii megalitice si insule exotice, mai presus de toate minunile infaptuite de om si natura, troneaza EA. Pentru ca sufletul meu este inundat de cea mai coplesitoare bucurie atunci cand ii vede grandoarea si ii simte magia, a desemnat-o  pe ea cea dintai minune a lumii. Un rau  se pravaleste in lungi siroaie care suiera si urla intr-o involburare inimaginabila oferind lumii intregi un  spectacol de inalta tinuta, greu de povestit in cuvinte.  Nemuritoare, fascinanata, sublima, ea imi indeplineste toate visele paradisiace si ma ademeneste sa-i descopar comorile.

In urma cu peste o suta de milioane de ani, o serie de eruptii de lava din cretacic s-au racit creand o formatiune in forma de scara care, exploatata de apa navalnica a devenit o serie de probabil 275 de cascade separate de insule stancoase, acoperite cu copaci, care se intind pe mai mult de 2 kilometri si jumatate din Brazilia in Argentina. Atunci, special pentru sufletul meu, a aparut EA: cascada Iguaçu.

Se spune ca Eleanore Roosevelt, cand a vazut pentru prima oara Cascada Iguaçu, a exclamat uimita: “Sarmana Niagara, pe langa aceasta pare un robinet de bucatarie”. Botanistul elvetian Robert Chodat descria astfel grandoarea peisajului: ”Cand stam la poalele acestei lumi de cascade si ne ridicam privirea, vedem la 269 de picioare deasupra noastra un orizont cu o linie de ape; colosalul spectacol al unui ocean care cade intr-un abis este aproape infricosator.”

Numele  Iguaçu vine din limbajul guarani al pieilor rosii ce au locuit intial in acest paradis acvatic si inseamna “marea apa”, cele peste 270 de caderi de apa putand a fi vizitate cu ajutorul pasarelelor (podetelor) si drumurilor care poarta turistul de la o cascada la alta si care ii permit sa le aprecieze din diferite perspective. Pe o latime de aproape 4 km, Cascada  Iguaçu se rostogoleste pe marginea platoului Parana si plonjeaza intr-un defileu, corect denumit La Garganta del Diablo (Beregata Diavolului), pana la 80 m adancime. Bubuitul permanent al apei furioase se aude de la 24 de kilometri.

Parcul national care inconjoara cea mai impunatoare cascada din lume are o suprafata de 670 kilometri patrati de padure luxurianta subtropicala formata din peste 2000 de specii de plante ( R. Chodat o descria astfel: “o vegetaţie exuberanta, aproape tropicala, frunze de ferigi uriase, elegante trunchiuri de palmieri si o mie de specii de copaci, cu coroanele aplecate spre golf, impodobite cu muschi, begonii roz, orhidee aurii, bromelii stralucitoare si liane cu flori-trompeta”) si  populata de pasari, furnicari, jaguari, tapiri si oceloti, ascunde ruinele unei misiuni de secol 18  si astfel, cascada Iguaçu pare rupta din acest timp si poate chiar din aceasta lume.

Cascada este impartita de catre insulele udate de raul Iguaçu intr-o multitudine  de cataracte, a caror inaltime variaza intre 60 si 82 de metri. Inaltimea nu este insa atat de impresionanta ca lungimea, cascada parand sa se intinda la infinit. Cand nivelul apei raului este ridicat, spectacolul este superb si in acelasi timp infricosator, toata creasta fiind acoperita de torent.

Raul  Iguaçu izvoraste din sudul Braziliei si curge mai bine de 1300 km inainte de a cadea intr-o prapastie de 80 de metri care alcatuieste cascadele din Iguaçu , sub forma unui amplu U de aproape 3 km in care vaporii (aburii) formeaza norii care, reflectati de catre soare, devin curcubeie uimitoare.

Pentru mine nu exista alte cascade pe Terra. Nu ma impresioneaza din inaltimea nefireasca a cascadei Angel din inima junglei venezuelene, nici celebritatea Niagarei sau zidul incredibil de apa al Victoriei. Insa, trebuie sa recunosc, ca inima mea a stat pentru cateva secunde cand am vazut  imagini cu cascada Plitvice, tinutul lacurilor si cascadelor din Croatia reprezentand deja un vis, care spre deosebire de  Iguaçu se poate transforma in realitate.

Va invit sa alegeti din lista de mai jos, cascada pe care o considerati voi cea mai frumoasa si mai spectaculoasa si cea pe care doriti cel mai mult s-o vizitati.

1. Havasu Falls, SUA

2. Cascada Tres Hermanas, Peru

3. Cascada Tugela, Africa de Sud

4. Cascada Angel, Venezuela

5. Cascada Victoria, Zimbabwe/Zambia

6. Cascada Niagara, Canada/SUA

7. Cascada Yosemite, SUA

8. Cascada Sutherland, Noua Zeelanda

9. Jog Falls, India

10. Cascada Kaieteur, Guyana

11. Cascada Plitvice, Croatia

12. Cascada Iguaçu , Brazilia/Argentina

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=oOy5qJQmE8c&feature=related]

Liderul incontestabil al miscarii suprarealiste, Salvador Dali s-a nascut in urma cu 106 ani intr-un mic orasel spaniol  situat la 30 de km de Franta, la poalele Pirinieilor.

Fiu al unui prosper notar, si-a petrecut copilaria in Figueres(cunoscut pentru Castell de Sant Ferran din sec. XVIII-lea, cel mai mare din Catalunya si din Europa, dar si datorita rolului important pe care l-a avut in dezvoltarea Sardaniei – dansul national al Cataloniei) si la locuinta da vara a familiei, in satul de pescari Cadaques.

Daca la 6 ani dorea sa ajunga bucatar, un an mai tarziu se credea Napoleon, dar pasiunea pentru pictura incepe sa devina mistuitoare. Incepe sa ia cursuri de desen din 1916, primele sale tablouri fiind influentate de impresionism si de pictura spaniola a secolului al XIX-lea, apoi de futurismul italian, pina in 1920. Trece prin majoritatea curentelor si tehnicilor artistice, iar in cele din urma, dupa ce intra la Academia de Arte Frumoase ‘San Fernando’ din Madrid, isi gaseste propriul sau stil – suprarealist. Isi dezvolta o tehnica aparte, caracteristica intregii sale opere, bazandu-se pe crearea unor extraordinare efecte de iluzie optica si, mult mai tirziu, foloseste tehnici stereografice.

Intre 1939 şi 1948 traieste la New York, unde expozitiile sale obtin un succes triumfal. Artistul se complace într-o mandrie provocatoare si creeaza teme in care apare, obsesiv, un univers sub semnul erotismului, sadismului, scatologiei si putrefactiei. Se plimba pe strazile New York-ului cu un clopotel, pe care il foloseste pentru a atrage atentia asupra sa – gandul ca ar putea trece neobservat este pentru el la fel de insuportabil ca saracia si smerenia. Cand acorda interviuri, vorbeste despre sine la persoana a treia, folosind formularea “divinul Dalí” sau pur si simplu “divinul”. Explica in mod savant cum mananca in fiecare dimineata jambon cu dulceata de trandafiri, cum inoata in fiecare zi douazeci de minute, face o siesta de sapte minute, dar marturiseste ca frica de moarte nu il paraseste niciodata. Sustine ca aceasta spaima este, impreuna cu libido-ul, motorul creatiei lui. Pana in ultima perioada a vietii lui, Dali a continuat sa alimenteze pana la extrem faima sa de artist excentric, original pana la limita delirului, devenit cu timpul prizonierul propriului sau personagiu, orgolios si imprevizibil.

Scandalos este cuvantul perfect pentru a-l descrie pe Dali. Artist extravagant si rege al avangardismului, el si-a lasat cu siguranta amprenta asupra lumii. Geniul suprarealist a transformat abstractul si extraordinarul in bucati  simbolice de aur.

Dali nu a fost doar pictor, ci si om de stiinta, scriitor si actor. A fost in acelasi grup de artisti impreuna cu Picasso si Miro la Paris, insa a reusit sa ii enerveze pe toti si sa ii determine sa il excluda din grupul de suprarealisti. Acest lucru l-a indreptatit sa se considere singurul artist suprarealist. Stilul sau il caracteriza ca fiind rezultatul unei metode paranoico-critice. Adica ceva de genul ideile mele paranoice determinate de inconstient duc la un delir care este rationalizat – criticat – si devine astfel o opera. A folosit tehnicile utilizate de Renastere insa in forme anormale. Creaza astfel picturi largi , de mari dimensiuni, cu multe elemente, irational combinate si deformate intentionat.

Era obsedat de paine, la prima sa calatorie in America a coborat din avion cu o paine pe cap. De altfel, superbul exterior al  cladirii  care adaposteste operele sale este  imbracat in rosu cu decoratiuni in forma de paini lipite pe ziduri si oua mari deasupra – simbolurile fertilitatii. De asemenea, in jurul cladirii si in curtea interioara a acesteia o multime de statuete – niste manechine aurii in diverse pozitii care iti ureaza bine ai venit!

Si-a iubit enorm  sotia,  Gala – pe care i-a furat-o prietenului sau , poetul Paul Eluard –  o regasim in multe din operele sale, ea fiindu-i muza.

“Tu m-ai vindecat de nebunie. Mulţumesc! Vreau să te iubesc! Vreau să fii soţia mea. Simptomele de isterie dispar unul după altul ca prin magie. Pot să îmi stăpânesc râsul, zâmbetul, mimica. Starea mea de sănătate este asemenea unui boboc proaspăt de trandafir.”

“O iubesc pe Gala mai mult decât pe mama mea, mai mult decât pe tatăl meu, mai mult decât pe Picasso şi chiar mai mult decât banii.”

“Într-un moment de genială inspiraţie, am hotărât să mă dedic teoriei cuantice şi am inventat “realismul cuantic”, devenind astfel stăpânul forţei gravitaţiei. Am pictat “Leda atomică” pentru a o preaslăvi pe Gala, zeiţa metafizică, şi am reuşit să creez “spaţiul suspendat”. ”

“Dacă vei juca rolul unui geniu vei deveni unul.”

Asadar, te nasti sau devii un geniu?