Nu mai este niciun secret ca nu-mi place iarna. Dincolo de temperaturile negative, ghetus, imbracaminte incomoda, anotimpul alb mai inseamna ceva: luna februarie. Luna, care in opinia mea, ar trebuie exclusa din calendar, pentru ca este perioada din an in care am luat cele mai proaste decizii de-a lungul vietii. Ma gandeam tot anul la un anumit lucru, stiam ca nu trebuie sa-l fac, ca nu e bine si nici corect, incercam sa stau departe de tentatie, dar cum venea luna februarie, cum actionam pripit cedand ispitei. Si ca tabloul sa fie complet, nu pot sa nu-mi amintesc  cum in urma cu multi ani, in noaptea dintre 13 spre 14 februarie, am fost la un pas de moarte. Eh, ale tineretii valuri… Acestea sunt motivele pentru care detest luna februarie, cu tot ce implica ea, cu toate amintirile ei, cu toate evenimentele ei.

Prin definitie, kitsch-ul exprima prost gust, sentimentalism, vulgaritate, diletantism artistic. Kitsch-ul reprezinta arta simplificata, produsa in serie, care apeleaza la stridenta, artificiu, zgomot pentru a atrage atentia si a satisface rapid, fara prea multa stradanie.

Daca considerati kitsch-ul ceva dezgustator, va inselati. Ganditi-va doar la cat de atrasi de el sunt cei mici, cat de mult il iubesc, cat de mult ii stimuleaza vizual. Ei adora animalutele, parcurile tematice, isi doresc sa invete si sa se bucure din plin de viata.

Kitsch-ul a patruns in toate domeniile vietii noastre, il regasim in muzica, teatru, cinematografie, arhitectura, sculptura, in toate formele de expresie artistica. Dar efectele sale nu se opresc aici, pentru ca atitudinea kitsch din plan estetic poate fi comparata cu snobismul si ipocrizia manifestate in plan moral in viata de zi cu zi.

Kitsch-ul este adanc inradacinat in necesitatile fundamentale ale omului, ca si glumele, inghetata de capsuni sau muzica pop. Avem nevoie de el pentru a supravietui, pentru  ca fara el nu am aprecia niciodata simplitatea si bunul gust, rafinamentul. Este esential pentru contrast.

Cel mai tipic exemplu de kitsch care-mi vine acum in minte este marea aniversare  a iubirii de maine, 14 februarie, acest controversat Sf. Valentin, cu toate funditele, felicitarile  si inimoarele lui roz, cu bomboanele ambalate in tipla purpurie, cu declaratiile siropoase si alte dulcegarii care fac deliciul oricarei persoane atinse de spiritul sarbatorii importate de la americani. Un alt exemplu, de data asta cu adevarat deranjant, cel putin pentru simtul meu estetic super dezvoltat, il constituie aparitia unor zgarie nori din sticla si otel, care slutesc orase medievale, dominand stradutele inguste, zidurile si edificiile istorice in stil gotic, roman sau clasic ale acestora. Tot in categoria prostului gust intra hainele elegante purtate dimineata, accesoriile in exces, parfumurile ieftine, bibelourile, macrameurile, florile din plastic etc.

Problema apare in momentul in care tot ce ni se pare noua aiurea etichetam drept kitsch. Tot ce ne deranjeaza vizual, creaza disconfort, pare ieftin si tipator ne face sa strambam din nas. Gesturile, vestimentatia, limbajul, gusturile in materie de muzica sau politica pot purta pecetea kitsch-ului. Personal, toate temele wordpress si blogspot imi se par teribil de kitschioase, am ajuns pana acolo incat si  unele articole de pe bloguri ma irita, nici cel de fata, din pacate, nu constituie o exceptie. Jobul meu este un kitsch, relatia mea la fel.  Daca stau bine sa ma gandesc, insasi viata mea este un soi de kitsch.

Mare atentie asadar, cand facem o alegere doar de dragul de a fi altfel, de a fi cool, riscam sa cadem in capcana ridicolului.

Ce alte exemple de kitsch mai stiti? Care este kitsch-ul cel mai deranjant in societatea romaneasca in viziunea voastra?

sursa poza: www.flickr.com

Am ajuns intr-un punct al existentei vietii pe Terra in care aspiram tot mai mult la simplitate, naturalete, adevar, frumusete. Dar lucruri simple nu exista, simplu inseamna dificil, simplitatea fiind poate cel mai greu lucru de asigurat in lume, ultima limita a experientei si un ultim efort al geniului. Visam la intoarcerea la natura, respingem artificialul, incepand de la comportament si terminand cu aditivii alimentari sau parabenii din cosmetice, atat de huliti in ultima vreme. Incet-incet vom renega insasi rasa umana, pentru ca ea se face vinovata pentru introducerea si dominatia artificialului si eliminarea cvasitotala a naturalului din jurul nostru. Frumusetea este si ea relativa caci frumusetea lucrurilor  este in sufletul celor care le admira. Iar adevarul este un puzzle ce cuprinde adevarurile fiecaruia, de fapt nici nu exista adevar absolut, ci doar drumuri care duc spre el, nu intamplator acest blog are motto-ul” there are three sides to any argument: my side, your side and the right side.”

1. Pasiunea mea pentru fotografie este relativ recenta si se reflecta din plin in paginile acestui blog.  A debutat prin 2005-2006, in momentul in care am primit cadou primul meu telefon mobil cu camera. Pana atunci nici nu vroiam sa aud de poze. Si tot atunci, in mod subit, s-a prefigurat o noua pasiune: aceea pentru peisaje , pentru tot ce a creat mai frumos si mai deosebit pictorul nostru cel mai desavarsit, natura. Cerul, surprins in diferite ipostaze si momente ale zilei, se constituie in subiectul meu predilect cand vreau sa admir poze. Iar lacurile si marea, stradutele inguste si cladirile mai deosebite, atunci cand vreau sa fotografiez eu ceva. A aparut photoshopul insa si, odata cu el, prima dilema: care sunt mai frumoase, pozele facute de noi, in stare bruta sau cele prelucrate intens cu ajutorul unui programel pe calculator? Cum nu am gasit raspuns la acesta intrebare, mi-am zis sa apelez la ajutorul vostru. O sa va pun la dispozitie cateva imagini din fiecare categorie.

Poze neprelucrate, facute cu mobilul meu, Samsung U700, ce are incorporat o camera de 3,2 MP:

Rambla, Girona

Figueres, Spania

Raul Onyar, Girona

Poze preluate de pe net, photoshopate:

Asadar, NATURAL SAU ARTIFICIAL? In acest caz, as merge pe mana artificialului.

Si tot despre fotografii, ce va place cel mai mult sa surprindeti, natura sau oamenii?  Iata cateva exemple:

Peisaje

Oameni

2. Tot mai multa lume pune accent pe naturaletea chipului, pe eliminarea completa a fardurilor, inexistenta makeup-ului. Barbatii afirma ca vor frumuseti naturale, foarte bine, dar ce te faci atunci cand frumusetea nu prea exista? Trebuie sa recunoastem ca sunt, din pacate, suficiente femei marcate de imperfectiuni. Iar ritmul alert al secolului 21 ne obliga la o viata dezordonata. Ne lipseste echilibrul interior, dar si armonia fizica. Produsele cosmetice pentru machiaj au fost create tocmai pentru a scoate in evidenta partile frumoase ale unei persoane si a  masca imperfectiunile.  Atunci cand o femeie isi pune in evidenta frumusetea, ea devine mai increzatoare, indrazneata, mai provocatoare, iar acest lucru o face sa arate si sa se simta chiar mai bine. Se simte mai bine in interior, se simte in largul ei, stapana pe ea si pe actiunile ei. Daca ea nu se stimeaza ca persoana, cum ar putea s-o faca altul? Lipsa machiajului se impune doar in cazul in care esti fericita posesoare a unor trasaturi frumoase, armonioase si a unui ten fara cusur. Da, un regim alimentar sanatos si un ritm de viata echilibrat iti asigura mentinerea pentru un timp cat mai indelungat a acestor atribute pe care le ai de la mama-natura. Dar ce faci atunci cand natura nu te-a inzestrat cu o frumusete eclatanta? Degeaba mananci fara grasimi, degeaba bei apa multa si faci sport, degeaba te retragi in munti la aer curat, nimic din toate astea nu te vor ajuta sa arati ca o zana din povesti. Iar celebrul CK a pus punctul pe i: “The best thing is to look natural, but it takes makeup to look natural”

Inca o data merg pe mana artificialului. Pozele de mai sus ma obliga la acesta alegere.

3.  Cand vine vorba de silicoane, implanturi, tatuaje, cercei in diferite parti ale corpului, aici acord cu inima deschisa votul meu naturalului. Desi, am vazut cateva episoade ale unei emisiuni tv in care femeile mai putin avantajate fizic au recurs la  diverse operatii estetice, fiind transformate in persoane decente, chiar dragute, iar pentru astfel de cazuri extreme ma pronunt in favoarea artificialului(uneori chiar se impun mici modificari prin intermediul operatiilor estetice).

4. Intr-un articol precedent am descoperit ce inseamna hrana sanatoasa, 100% naturala. Intre alimentele bio( naturale, fara conservanti chimici, E-uri, ale caror ingrediente au fost crescute in zone ecologice, solul din care provin nu a fost tratat chimic cel putin cu 2 ani inainte) si cele conventionale sau cele de tip fast-food, apetisante, gustoase, dar periculoase pentru sanatate, mai este necesar sa spun ce aleg?

In razboiul dintre natural si artificial, oamenii prefera natural, dar aleg pana la urma artificialul. Voi de care parte a baricadei va aflati?