Pentru finalul acestui an imi propusesem o serie de retrospective ale lui 2012 (insa m-am trezit cam tarziu si cum 2013 se pregateste sa dea buzna peste noi, o sa continui si in ianuarie). Ce s-a mai intamplat prin blogosfera, cum a fost viata mea pe multiple planuri, ce produse noi am descoperit si folosit cu drag si spor etc. Insa, in stilu-mi caracteristic, am inceput cu sfarsitul, adica cu dorintele pentru viitor. Deh, intai m-am ocupat de partea mai usoara si mai frumoasa. Am lasat la urma ce era mai greu. In articolul de azi o sa trec in revista cateva ganduri despre blogosfera romaneasca, asa cum am perceput-o eu, dar mai ales despre activitatea de pe acest blog. Dar pe scurt, ca sunt atatea de spus incat as scrie pana maine dimineata si tot nu as termina.

In 2012 mi-a lipsit imboldul necesar pentru a colinda blogosfera ca altadata. In alti ani “saream” din blog in blog, manata de o curiozitate nestavilita pentru tot ce e nou, pentru a sti ce mai fac altii si mai ales pentru cum o fac. In timp mi-am pus la punct un stil propriu de a scrie, bazat pe experiente din viata mea de zi cu zi, pe care vreau sa le impartasesc si sa le comentez impreuna cu cei care imi trec pragul casutei virtuale. Am inteles ca principalul meu scop in blogosfera nu este sa citesc articole, ci sa comentez articole. Am realizat ca asta imi place si asta imi doresc: sa-mi spun parerea, sa fiu lasata sa-mi spun parerea (e valabil si pentru offline). Sa mi se ofere cadrul ideal pentru a comenta. Adica subiecte cu care eu sa rezonez, la care sa am ceva de opinat, articole ce trateaza teme care sa-mi suscite interesul. Asta nu inseamna ca las comentarii prin toata blogosfera, ci doar pe acele bloguri unde am reusit sa creez o anumita legatura sufleteasca cu proprietarii lor.

In 2012 s-a repetat scenariul din 2010 si 2011. Am avut pe blog oameni frumosi de care ma atasasem enorm. Comentau fiecare articol publicat pe summerday si imi devenisera tare dragi, dar la un moment dat au plecat si au lasat in sufletul meu un mare gol. Oameni minunati pe care ii regret si acum si pe care nu-i voi uita niciodata. Au aparut altii noi. La fel de minunati si de frumosi. O sa spuneti ca sta in firea lucrurilor sa parasim si sa fim parasiti. Tocmai de aceea eu le multumesc azi celor care au ramas. Acum am inteles ca cei care conteaza sunt ei! Din primavara/vara lui 2010 sunt alaturi de mine Marin, Dragos, Lilly, Pato, Ovi si Modern Talking, o mana de oameni care citesc si comenteaza aproape articol de articol. In 2011 s-au adaugat si altii precum Mihaela, Ana Q, Alice, Colorbliss, Tury sau Paul si au rams si ei. Iar in 2012 i-am descoperit pe Daniel, Anda, Larisa, Cornelia, Vienela sau Elly. Sa vedem cat vor rezista prin preajma mea.

Atat in online cat si in offline apreciez cel mai mult seriozitatea si fidelitatea, pentru ca aceste doua lucruri le ofer si eu la randu-mi. Restul e cancan.

Cum a fost pentru voi 2012 din punct de vedere blogosferic? Cum ati descrie activitatea voastra in online in anul ce sta sa ne paraseasca?

 Va urma