Scrisul sau fotografia?

Cea dintai ma bantuie de mult timp, de la varsta de 11-12 ani, cand am compus prima mea poezie si am cochetat cu ideea unui roman de aventuri. In liceu adoram pur si simplu literatura, nici nu era prea greu cu 10 ore de romana pe saptamana. Pe cea de-a doua am descoperit-o de curand, si a venit ca urmare fireasca a primei. Pentru ca, in viziunea mea, este vital sa-mi insotesc textul si de o imagine sugestiva. Pentru ca cele doua nu se exclud, ci se completeaza in cel mai fericit mod cu putinta.

Ambele satisfac nevoia de frumos, de visare si emotie. Ambele solicita imaginatia, punand-o serios la lucru. Imaginatia, dar si talentul. Ambele au efect terapeutic asupra unui suflet zbuciumat, in cautare de raspunsuri. Scrisul este eliberator, relaxant, reconfortant. Acolo, pe coala de hartie sau pe foaia virtuala, iti pui o particica din viata ta, din crezul si Continuă să citești Scrisul sau fotografia?

Share