Vă propun astăzi partea a doua din jurnalul de vacanță la Sunny Beach, cel destinat plajei și apei Mării Negre.

Și dacă îi dedic apei un articol separat înseamnă că am un motiv întemeiat. Înseamnă că m-a cucerit cu frumusețea ei și m-a făcut să-mi doresc o vacanță de o vară pe litoralul bulgăresc.

Poate părea ireal sau exagerat, dar în timp ce înotam în ultima zi și mă bucuram ca un copil de mângâierea binefăcătoare a apei mării mă gândeam că aș putea petrece și trei luni aici fără să mă plictisesc.

Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns joi după-amiază, după ce ne-am cazat și am mâncat rapid ceva din traistă, a fost să dăm fuga pe plajă să vedem cum e. Recunosc, puțin traumatizată după experiența de la Neptun, eram destul de sceptică și mă așteptam la o primire rece (la propriu și la figurat) din partea Mării Negre.

Am testat circumspectă apa cu picioarele și surpriză: era caldă. N-am mai stat o clipă pe gânduri și m-am aruncat în valurile înspumate. Și am făcut prima mea baie adevărată în mare pe 2015. Pentru că nu a mai fost o luptă pe viață și pe moarte cu valurile (total inofensive aici), ci am înotat preț de o oră în cea mai curată, caldă, blândă și transparentă apă pe care am văzut-o vreodată. Live, nu la tv sau în poze pe net. Iar asta are și o explicație științifică, amplasarea stațiunii într-un golf liniștit ferit de curenții puternici.

Cel mai mult m-a încântat faptul că ochii mei o tolerau foarte bine. Probabil că v-am mai povestit, am ochii forte sensibili, iar apa sărată, apa cu clor și fumul de țigară îi agresează, provocându-mi dureri insuportabile.
După ce m-am dezmeticit din euforia primului contact cu marea lor (sau marea noastră?) și am stabilit pe loc că e dragoste la prima vedere, am deschis larg ochii și am savurat peisajul din jur. Cadrul natural este pur și simplu năucitor. Înspre nord se profilau culmile înverzite ale Munților Stara Planina (Balcani). De fapt sunt ramificațiile ceva mai joase, estice, ale Munților Balcani.

Aer curat, apă limpede, vecinătatea culmilor muntoase împădurite, ce ți-ai putea dori mai mult? O plajă mare, spațioasă, unde să iți intinzi cearceaful, bine intreținută(fără alge, peturi, mucuri de țigară, ambalaje, coceni de porumb), cu nisip fin, dens, moale și auriu pe care să calci în voie fără teama că te poți rani.

Și, în general, cerințele au fost îndeplinite, de altfel, plaja din Sunny Beach a fost decorată cu mult râvnitul steag albastru pentru mediul curat și pentru facilitățile ecologice oferite turiștilor. Iar locul din fața hotelului Chaika, unde ne așezam noi, era destul de vast, dar dimineața după 10 și după-amiaza după ora 15, plaja devenea neîncăpătoare.

Deși este mult mai elegant și mai confortabil, nu am închiriat șezlonguri (și nici ceilalți nu se inghesuiau s-o facă) pentru că lenevitul la soare nu e activitatea mea preferată la plajă, când nu eram în apă, fotografiam de zor tot ce intra în raza aparatului meu, așa că nu prea stăteam, eram într-un du-te-vino continuu.

Pentru iubitorii de sporturi nautice și amatorii de adrenalină plaja din Sunny Beach e plină de tentații:

Faleza, ticsită cu restaurante fast-food, terase, tarabe cu tot ce vrei și ce nu vrei, e un loc de trecere spre zona cu hoteluri mai degrabă decât unul de promenadă pentru că aglomerația e zdrobitoare.

În final se impun două concluzii: talazoterapia are efecte terapeutice extraordinare și acționează nu doar asupra aparatului respirator și circulator, dar mai ales asupra sistemului nervos, cel care are atâta de suferit într-o societate cumplit de stresantă precum a noastră.

Petrecând ore în șir în Marea Neagră (înotând, mergând pur și simplu prin apă, sărind și jucându-mă în valuri) m-am simțit super fericită și relaxată și singurul regret pe care l-am avut la plecare a fost că nu am stat mai multe zile.