“Viaţa e ceea ce ţi se întâmplă în timp ce eşti ocupat să faci alte planuri”  J. Lennon

Simt că am pierdut controlul asupra propriei mele vieți. De câte ori intenționez să fac un anumit lucru, intervine ceva care îmi dejoacă planurile. Fie o inoportună ședință la job, fie una inevitabilă de shopping. Un telefon, o veste, un om care are nevoie de mine sau o răceală care mă ține prizonieră în pat. Neprevăzutul e singura mea certitudine zilele astea, acționează când mi-e lumea mai dragă. Cel mai dureros este faptul că de câte ori îmi propun să scriu un nou articol, apare cineva sau ceva care mă împiedică să-mi pun în practică ideea. Să fie ăsta un semn că e cazul să mă las de blogging?

Oricum scriu rar în comparație cu alții, care scot articole pe bandă rulantă, lucru care mă inhibă și mai mult. Oricum public ceva doar când știu sigur că am starea de spirit necesară creației, când am timp să răspund la comentarii și să colind blogosfera.

Trăiesc o toamnă ciudată, cu sentimente amestecate. Pe deoparte sunt extrem de fericită și mulțumită de serviciul pe care îl am, este prima dată în viață când simt că nu am greșit când mi-am ales meseria asta, sunt extrem de surprinsă de ce am găsit, și nu în sensul negativ, dar în același timp sunt și foarte melancolică, nostalgică, apatică. Când nu sunt la muncă sau prin oraș cu treburi de rezolvat, visez. Și aici e tot mâna lui, a neprevăzutului. M-a luat pe nepregătite, era ultimul lucru la care mă gândeam că pot visa. Și tare mă sperie pentru că visurile se cam împlinesc…

Cu mulți ani în urmă, după licență, am zis că e timpul să mă angajez și eu undeva. Pusesem ochii pe un loc de muncă din imediata apropiere a casei. Auzisem numai lucruri bune despre el, știam că mi se potrivește mănușă. Era locul ideal pentru mine. M-am dus acolo și am discutat cu o persoană din conducere despre o posibilă colaborare. A lăsat să se înțeleagă că există unele șanse. Însă viața avea alte planuri pentru mine. Am obținut un post în altă parte. De atunci am continuat să visez la acel serviciu până în 2012 când am fost mai aproape ca niciodată de el, dar l-am pierdut printr-un ghinion fantastic. Am fost devastată si m-am vaicărit tot anul cui avea chef să mă asculte.

Astăzi merg la locul de muncă visat. 2013 a fost cu noroc și chiar dacă am așteptat o eternitate, a meritat. Aveți grijă ce vă doriți, s-ar putea să se îndeplinească!

sursa foto: weheartit.com