Vuieste blogosfera, din 15 septembrie blogway va fi istorie. Si daca nu fac ceva rapid, exact acelasi lucru va pati si summerday. Mai am la dispozitie doar cateva zile pentru a-l muta la o alta firma, pentru ca in curand voi pleca din tara.

Despartirea e destul de dureroasa, mai ales ca mereu a existat temerea ca afacerea cu bloguri in Romania nu este suficient de solida, de rentabila. Sunt lucruri care se simt, care se observa. Am vorbit de multe ori cu ei la telefon, am fost la sediul lor si de fiecare data am plecat cu inima stransa. Ceva era putred acolo, ceva nastea suspiciuni. Am stiut ca va veni acest moment, dar mizam pe o perioada mai mare de timp in care sa ma pot bucura de conditiile destul de bune oferite de ei. Ca si in alte domenii ale vietii mele visam la stabilitate, iar acum ma vad nevoita, sa ma mut si cu blogul, nu doar cu jobul.

Ma obisnuisem cu faptul ca am blog gazduit de blogway, gandul ca trebuie s-o iau de la inceput ma ingrozeste pur si simplu. Sper sa-mi gasesc un host bun, de preferinta din Romania, care sa-mi transfere gratuit continutul blogului pe platforma sa, asta in primul rand si, un alt lucru care ma intereseaza in mod deosebit, este ca platile sa se poata efectua si la banca, nu doar online.

La un search rapid pe google am gasit cateva variante:

1. megahost.ro

2. siteulmeu.com

3. starthosting.ro

4. host-age.ro

Dar alegerea este foarte grea, nu pot sa-mi dau seama daca sunt hosturi serioase, deja le-am trimis cate un mail, sa vedem acum daca si ce imi raspund.

Va astept cu pareri, sugestii despre un host de calitate!

Nu va speriati, nu va parasesc pentru o intreaga saptamana. Doar ca…

Ieri seara imi faceam inca planuri pentru minivacanta de 1 mai. Visam la soare, distractie, libertate, fotografii. Ma gandeam cat de norocoasa pot fi ca am aceste zile la dispozitie pentru a ma mai linsti si odihni. Planificasem o plimbare prin unul din cele mai renumite locuri din oras. Totul s-a naruit intr-o clipa. In jur de ora 19 am primit o veste incredibila care m-a intristat peste masura. In cateva zile trebuie sa sustin un examen crucial pentru cariera mea. Am plans, m-am revoltat pentru ghinionul care m-a lovit, mi-am spus ca in lumea asta nu exista dreptate, dar pana la urma nu am avut ce face si a trebuit sa-mi accept soarta. In consecinta raman in casa si ma pregatesc pentru ziua z. Nu ma pot concentra la nimic altceva, imi doresc enorm sa iau examenul asta cu nota maxima. Orice alta nota in afara de 10 ma trimite la biroul de somaj. Sunt obligata sa fiu cea mai buna dintre cei mai buni.

Va doresc petrecere frumoasa de 1 mai si va promit ca va tin la curent cu deznodamantul.

De retinut: socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.

Voi reusiti sa intampinati vestile rele si surprizele neplacute cu zambetul pe buze, relaxati si linistiti? Cum reusiti sa va pastrati calmul, sa nu va enervati, sa nu plangeti?