Nu mai stiu cum am ajuns aici, dar nu are nicio importanta. Ma aflu pe malul unui lac de munte, iar din fundal se aude o muzica reggae divina. Apa e cristalina si nu ma mai satur privind-o. Drept in fata mea, dincolo de lac, este un munte cu vârful plin de zapada. In stânga si in dreapta lacului – paduri de brazi. Si, mai in dreapta, un râu de lapte, unul de miere, unul de vin rosu si unul de vin alb se varsa in lac, prin intermediul unor cascade minunate. Cerul e senin si imi e tocmai bine. Ma intind lenes pe iarba verde si catifelata…nici urma de gâze enervante…si exact atunci apare din cascada de lapte o negresa. Are trupul zvelt, buzele carnoase, picioarele lungi si drepte, sâni rotunzi si tari, un abdomen sculptural si ochi albastri. Sau verzi, intotdeauna am incurcat….Parul ca abanosul ii ajunge pâna la soldurile fermecatoare. Si e goala, bineinteles. Ma apuca un tremur de placere. Se aseaza lânga mine si facem cunostinta. O cheama Consuela. O intreb unde suntem. In Rai, fireste. In Raiul meu in care voi sta o eternitate. Si ea cine e? Ingerul meu insotitor, nu mi-am dorit eu asa ceva? Hmmm…nu tin minte  ca  o negresa cu ochi albastri si cu nume de telenovela sa-mi fi bântuit imaginatia, dar cine sunt eu sa stiu ce mi-am dorit si ce nu? O sorb din priviri pe Consuela. Arata extraordinar si nu ma intreb care o fi Raiul ei, conteaza ca ea e in al meu!

Si a fost ziua intâi.

Stau cu orele sub cascada de vin alb. E demi-dulce, exact cum imi place mie! Observ cum Consuela aseaza masa si ma duc la ea. Ce avem de mâncare? Banane, mere, ciorba de burta, sarmale cu mamaliguta si curmale. Ma uit cu precautie la curmale. Oare si pe astea mi le-am dorit? In fine, se pare ca fac parte din meniul “oficial”. Stând pe iarba si admirând peisajul, abia acum observ ca in spatele meu e un perete imens, albastru, cu o usa. O intreb pe Consuela ce e cu usa aia, unde duce. Imi spune ca n-are rost sa-mi bat capul cu asta si sa nu ma mai gândesc la asa ceva. La urma-urmei, nu am aici tot ce-mi doresc?

Parca ceva-ceva nu e in regula. Nu mai e nimeni? Nu, imi raspunde Consuela. Aici suntem numai noi doi, oare nu asta ti-ai dorit? Sa fii singur si linistit? La care Raiul m-a adaugat pe mine ca bonus. Da? Auzisem ca in alte Raiuri ar fi 40 de fecioare pentru un singur barbat….Consuela zâmbeste jucaus si imi spune ca aici nu e cazul, asta e ideea, o femeie si un barbat impreuna, nu? Numai doi… Si sa nu-mi fac griji, ca ea face cât 40. Mda, pare logic si n-am de ce sa ma plâng. Consuela e minunata! Spre amurg am inotat in lac, e o inotatoare desavârsita. Am ajuns la o insulita, am facut amor sub un palmier si ne-am odihnit un pic inainte de a ne intoarce.

Si a fost ziua a doua.

Azi vom dansa. Salsa, merengue, rumba, tangou, cha cha cha. Ah, tocmai bine, muzica reggae care se aude non-stop  incepuse sa ma cam sâcâie. Am intrebat-o pe Consuela daca se poate schimba si mi-a zis ca nu, nu mi-am dorit eu sa ascult reggae tot timpul? Bine ca in sfârsit vom asculta altceva!

Dupa dansuri mergem pe malul râului cu vin rosu si facem dragoste indelung sub un mar, dupa care stam imbratisati multa vreme. Dau sa intind mâna sa iau un fruct, dar brusc am o revelatie. Nu cumva asta e … acel pom? Consuela râde cu pofta si-mi face semn ca pot sa iau; nu e acel pom. Ce dinti frumosi are! Ah, e incredibil de apetisanta! Mai ales ca spre seara ne-am jucat in râul cu miere…

Si a fost ziua a treia.

Azi ar fi trebuit sa cântam la mandolina pe nori pufosi. Dar nu sunt nori….ciudat, nu ma asteptam sa existe asemenea defecte in Rai. In sfârsit, având in vedere ca e Raiul meu…Mergem prin padurea de brazi catre munte. Mirosul de cetina ma incânta. E o racoare placuta. Imi amintesc de ceva si o intreb pe Consuela: oare cum o mai arata Bucurestiul? Consuela consulta rapid agenda. Hmmmm…curios, nu observasem ca are o agenda. Oare unde si-o tine?!? Ei bine…nu se poate sa mai stiu ceva de Bucuresti. L-am parasit pentru totdeauna si asta e, nu voi primi niciun fel de informatie din punctul asta de vedere. Nu asta mi-am dorit? Ba da, aici are dreptate…totusi, nu stiu din ce motiv, raspunsul ei ma intristeaza suficient incât sa-mi dispara pentru o perioada din urechi porcaria aia de reggae.

Ajungem in vârf, ne hârjonim un pic si ne batem cu zapada. In departare pot vedea marea. Chiar, nu mergem la mare? Nu, nu se poate. Eu mi-am dorit intotdeauna un lac de munte, nu marea, remember? De data asta sunt sigur ca ceva nu e in regula, nu tin minte sa fi zis ca nu mai vreau la mare, ci ca refuz un anumit litoral. Consuela zâmbeste aratându-si din nou dantura perfecta. Imi spune ca, poate, n-am renuntat in mod constient la mare, dar in mod sigur am facut-o subconstient. Iar cand subconstientul si constientul se razboiesc, intotdeauna câstig de cauza are subconstientul.

Aha. Subconstientul deci…Nu conteaza. Bine c-o am pe Consuela! E minunata, fir-ar sa fie…Când ne intoarcem ma duc sa ma imbaiez in râul de vin rosu. Sper sa fie doar o parere…nu cumva incepe sa devina cam acru?

Si a fost ziua a patra.

Azi sunt nori albi, pufosi si, prin urmare, mergem pe ei sa cântam la mandolina. Adica….ea cânta si eu o ascult. Mda….muzica ar fi fost foarte interesanta daca ar fi tinut o ora, hai doua….dar douasprezece?? Douasprezece ore de zdranganeala stupida? Cica asa e programul…asta e, ea e inger, asta face, nu? Sunt insa fericit ca va urma iar o partida de amor si ma voi detensiona, Consuela e incredibil de priceputa, imi face masaj mereu dupa, desi uneori cam exagereaza…. Apoi ma duc iar sa beau din râu. Din cel cu vin alb, pentru ca ala cu vin rosu s-a acrit de tot.  Iar asta cu vin alb parca incepe sa se aciduleze.

Si a fost ziua a cincea.

O oarecare stare de satietate generala incepe sa ma cam agaseze. Cu chiu, cu vai, sorb din vinul alb care parca da in clocot, pentru ca de borsul ala rosu nu mai am curaj sa ma apropii. Ma uit la Consuela, mi se pare mie sau a inceput sa se ingrase? Bine ar fi daca ar pune ceva pe ea, un costum de baie macar, o rochie vaporoasa….Si de ce nu intelege ca vreau sa fiu lasat in pace, ma tot terorizeaza cu amorul si cu dansul, ce e asa disperata, ca doar avem o eternitate la dispozitie?!?!  Dar mi-e teama s-o intreb, ca iar o sa ma ia cu subconstientul si cu “nu asta ti-ai dorit?”. Azi toata ziua n-am facut decât sa ma ascund de ea.

Ma uit din ce in ce mai insistent catre usa. Oare ce-o fi acolo?

Si a fost ziua a sasea.

Imi iau inima in dinti si ma apropii de usa. E inchisa. Bat in ea. Se deschide, iar in prag apare un batrânel cu privirea severa, cu o barba alba si lunga, care tine in mâna un manunchi de chei imense. Cred ca stiu cine e…Ii spun abia soptit, sa n-o trezesc pe Consuela:

– Sfinte Petru….n-as putea sa merg putin in Iad?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=GWwrPGDq45E&feature=related]

„In vino veritas”. „Adevarul sta in vin, spune-un vechi proverb latin, hai sa bem si sa ne veselim”. Proverbul e vechi, atâta doar ca nu e chiar latin (desi e posibil ca latinii sa fi descoperit proverbul in mod de sine statator, ca greu nu e). E ebraic. Cum au ajuns evreii la concluzia ca adevarul sta in vin?

Evreii credeau in magia literelor. Literele ebraice nu sunt doar litere, sunt si numere. Sunt purtatoare de secrete, vehicule ale unor intelesuri ascunse. Asa se face ca propozitiile, frazele si cuvintele au si valori numerice. Iar cuvintele, propozitiile sau frazele cu aceleasi valori numerice sunt legate in mod mistic intre ele.

Si de ce nu i-am crede? Oamenii astia invârt literele de vreo 3.000 de ani cel putin. N-au renuntat niciodata la cultura, au invatat inclusiv in cele mai atroce vremuri. In „Defiance” se descrie o intâmplare reala, cum o mâna de evrei s-a retras in padurile fostei Uniuni Sovietice in timpul celui de-al doilea razboi mondial, refuzând sa se predea in mod neconditionat germanilor. Haituiti in permanenta de trupele naziste, fara sa primeasca ajutor din partea partizanilor sovietici, si-au facut din padure propria casa. Au provocat pierderi in rândurile armatei invadatoare, care incerca sa-i neutralizeze si s-au opus cu arma in mâna fortelor net superioare ale inamicului dar, mai ales, cu spiritul. In padure au construit un spital, ateliere si, mai presus de orice, o scoala. In aceste conditii, faptul ca nu le-au fost recunoscute meritele din razboi nu are niciun fel de relevanta, pentru ca o asemenea intâmplare nu se poate cuantifica in acordarea sau neacordarea vreunei simbrii de catre invingatori.

Care alt popor ar fi avut timp si chef de asa ceva intr-o atare situatie?

Cum se spune „secret” in ebraica? „Sod”. סוד . Valoarea numerica a cuvântului “sod” e 70.

Dar “vin” cum se spune? “Iain”: יין . Valoarea numerica a cuvântului “iain” e tot 70.

Prin urmare, pentru a pastra aceeasi energie a unei propozitii, daca il introducem pe “iain”, trebuie sa il scoatem pe “sod”. Intra vinul….iese secretul (Talmud, “Heruvim”, 65 a).

De fapt invatatii evrei au dat o interpretare mistica unei intâmplari comune. Pe câti dintre noi nu ne-a luat gura pe dinainte dupa un pahar (sau mai multe) de vin? Atunci când bem un pic (mai mult) ne relaxam suficient (daca nu prea mult) si spunem niste lucruri pe care nu le-am spune atunci când, nu-i asa, suntem “sobri”.

Ca fapt divers, sintagma “Adam si Eva” are, in ebraica, tot valoarea 70. Ce curios….Vin, secret, barbat si femeie.

Care e proverbul vostru preferat?

Andreea….ce zici de un pahar cu vin rosu? :)

Peter Tetteroo. Red red wine. Un cântec vechi, un vin vechi. 1969. A fost un an bun…..

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=YekUuF8XAU4&p=6D6A151C246ABD60&playnext=1&index=14]

–

“Rareori influenţa unui popor asupra altuia a fost mai completă, mai cuprinzătoare decât influenţa franceză în România…. Este recunoscută în toate manifestările spiritului uman, în politică cât şi în legislaţie, în literatură cât şi în organizarea administrativă sau în viaţa sociala”. P. Eliade

–

Va mai aduceti aminte de sondajul propus de mine in urma cu ceva timp in care va rugam sa-mi numiti tara voastra preferata? Ei bine, din cei 151 de participanti, 27 au optat pentru Franta. Pe locul doi s-a clasat Romania cu 21 de voturi. Anglia, SUA si Olanda sunt alte tari foarte apreciate de voi. Asa cum am promis atunci, tarii care va intruni cel mai mare numar de voturi ii va fi dedicat un articol. De fapt, este un material pentru toti cei implicati in sondaj, indiferent de tara aleasa drept favorita. Sper sa va placa.

_

“Unul  dintre cele mai minunate rauri din lume, ce oglindeste de la izvoare pana la varsare, o suta de cetati si cinci sute de turnuri” Oscar Wilde(1880).

Valea Loarei – chintesenta regiunilor franceze.

Loara este cel mai lung rau al Frantei, avand in jur de 1000 de km, de la izvorul sau din Ardeche si pana la varsare in estuarul St. Nazaire, pe coasta Atlanticului. Desi Loara a fost secole la rand o ruta comerciala si comunicationala importanta, astazi ea este plina de namol si putin adanca incat abia se mai poate naviga pe ea.  Regiunea Loarei este impartita in doua zone administrative: Centre si Pays de la Loire. Centre are drept capitala orasul Orleans, peisajele sale cuprinzand intinse lanuri de grau la Beauce, zona din nordul Loarei, iar in sudul raului, lacurile si padurile din Sologne, teritoriul preferat de vanatoare al regilor. Dealurile domoale din regiunea Berry reprezinta una din cele mai rurale zone ale Frantei. Touraine, vechea denumire a zonei din jurului Toursului, este inima Valii Loarei, solul sau bogat permitand cultivarea de pepeni, sparanghel, prune, capsuni precum si vita de vie.

Pays de la Loire incepe de la vest de Tours si cuprinde Angers, Le Mans, Nantes(capitala) si Vandee in sud. Anjou, fosta denumire a regiunii din jurul Angersului, a fost candva un ducat puternic, cu teritorii indepartate precum Provence si Sicilia. Chiar aici, in Valea Loarei, englezii au suferit cea mai grea infrangere, fiind invinsi de Ioana d’Arc la Oreleans, memoria acesteia fiind inca venerata in toata regiunea.

Secole la rand, poetii au ridicat in slavi la douce vie, viata dulce din aceasta vale din inima Frantei, ce separa net nordul de sud. Solul aluvionar fertil si clima extraordinar de blanda s-au asociat pentru a da nastere unor vinuri foarte bune si unui corn al abundentei de legume si fructe.

Gloria suprema a Vaii Loarei – recent integrata in patrimoniul UNESCO- este data de magnificele castele ce domina malurile raului si afluentii sai ca niste bijuterii. Loc de distractie al regilor si nobililor din Evul Mediu, valea urma sa devina leaganul exploziei artistice a renasterii franceze. Astazi, acele palate si castele somptuase si nobilele lor gradini se numara printre punctele majore de atractie ale Frantei; cele mai mici ofera chiar gazduire, astfel incat vizitatorii sa traiasca pe pielea lor la vie de chateau.

Pentru ca nu am vizitat regiunea, voi intocmi un clasament al celor mai frumoase castele de pe Valea Loarei in opinia mea, din ceea ce am observat in imagini si clipuri pe net. Fiecare prieten al acestui blog va primi azi in dar un castel. :)

Chenonceau– probabil cel mai romantic castel din Franta.  Prelungindu-si arcadele gratioase pe malul raului Cher,  construit de Catherine Briconnet la inceputul secolului al XVI-lea pe fundatiile unui conac si ale unei mori, aceasta bijuterie  de arhitectura renascentista a fost daruita de Henric al II-lea iubitei sale Diane de Poitier.

Acest castel ii este oferit Dianei. :)

Villandry.  Faima acestui castel o reprezinta gradinile sale, recreate fidel in stilul renascentist al secolului al XVI-lea, cu flori, legume si tufisuri in forme geometrice. De azi inainte el apartine Andreei. :)

Cel mai mare dintre castele Loarei, Chambord este o capodopera renascentista de proportii uriase, cu 440 de camere, 86 de scari si 365 de seminee – cate unul pentru fiecare zi a anului. Pana in 1519 a fost un simplu pavilion de vanatoare, cand Francisc I a decis sa-si construiasca cel mai modern castel. Se pare ca cel care ar fi desenat primele planuri ale castelului, inclusiv schema cu privire la devierea cursului Loarei pentru a curge pe langa castel  a fost insusi Leonardo da Vinci.  De azi inainte Nora se poate instala confortabil in acest palat, pentru ca acesta este cadoul meu pentru ea. :)

Saumur – unul din cele mai fermecatoare orase de pe Valea Loarei este renumit pentru vinul sau spumos, pentru castel si pentru scolile sale de calarie. Gratioasele turnuri ale castelului datand din secolul al IV-lea se inalta azi peste oras si peste rau, la fel cu o faceau odinioara in ilustratiile cartii “Tres Riches Heures du Duc du  Berry”, carte ce se gaseste acum intr-unul dintre castelele de la Chantilly. Proprietarul acestui castel este de azi inainte Dragos. :)

Azay-le-Rideau este unul dintre cele mai frumoase castele ale Loarei, descris de Balzac drept “un diamant cu multe fatete asezat pe Indre”.  Cu turnurile sale delicate si cu fortificatiile pur decorative ce se reflecta in apele linistite ale raului, avand in spate padurea, este un castel construit mai degraba pentru placeri decat pentru aparare. In vreme ce linia constructiei este una gotica, decoratiunile sunt inspirate din Renasterea italiana. Probabil cea mai impresionanta caracteristica este armonia dintre Chateau si pozitionarea sa, o combinatie plina de virtuozitate intre piatra galbuie, apa limpede si vegetatia luxurianta. Asezat pe o insula intre doua brate ale raului Indre, castelul este aproape in intregime inconjurat de ape.

Ada, te rog sa vii sa-ti iei cheile, de azi inainte castelul este al tau! :P

Chateau D’ Amboise a reprezentat resedinta regilor de Valois in secolele XV – XVI. Ofera o priveliste incantatoare  dominand Loara si stradutele inguste si romantice ale vechiului oras. Este cadoul meu pentru Orry. :)

Blois.  Daca urci dealurile ce domina Loara, Blois devine un extraordinar loc de agrement. Stradutele sale abrupte si intortocheate, marginite de constructii medievale, aleile mici si curtile ascunse au pastrat si arhitectura si atmosfera trecutului glorios al acestui oras, inca dominat de castelul lui maiestuos.  Marele turn gotic si sala s-au pastrat de la fortareata originala, din secolul al XIII-lea. Adaosurile facute in secollele urmatoare infatiseaza un amestec neobisnuit de stiluri arhitecturale. Ludovic al XII-lea a transformat fortareata intr-un palat renascentist opulent.

De azi inainte Blois are o noua stapana: Happygirls. :)

Trecand pe Valea Loarei nu poti sa nu fi impresionat de stralucirea si simetria castelului Cheverny, unul dintre cele mai elegante din Franta. Edificiul, realizat in linii drepte, este alcatuit din doua pavilioane patrate, cu acoperisul presarat de lucarne.

Noua lui proprietara este Alexandra. :)

Beauregard este un castel de tip clasic construit in secolul al – XVI – lea, ce se compune dintr-o galerie legata de doua pavilioane rectangulare, care adaposteste o interesanta colectie de portrete istorice.

Este darul meu pentru Iulia Mihai. :)

Constructia castelului  de Serrant situat in apropiere de Angers, inconjurat de un sant acum cu lebede, a durat mai bine de doua secole – desi nu ti-ai da seama de asta, datorita coerentei designului. In interior, castelul este decorat opulent si impresioneaza prin imensa biblioteca si prin dormitorul conceput pentru Napoleon.

Castelul de Serrant a fost retrocedat incepand de azi  italianului meu preferat,  Black Angel. :P

Castelul Sully-sur-Loire este situat la portile Vaii Regilor pe Valea Loarei in inima unui vast parc fiind construit in stilul Renasterii si reprezentand totodata un bun exemplu de fortareata medievala. De acum apartine lui Un nou sens. :)

Din pacate nu am mai gasit castele frumoase, pe gustul meu, pe Valea Loarei, asa ca ma vad nevoita sa ma opresc aici cu enumerarea. Au ramas multi prieteni ai acestui blog fara castel. :( Pe acestia ii  invit intr-o  calatorie pe Valea Loarei

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=1q2DEmZHviA&feature=related]

Sa le stapaniti sanatosi si bon voyage!  :) Multumesc tuturor participantilor la acest sondaj!

P.S. Astept sesizarile si doleantele voastre pana la miezul noptii, dar ganditi-va de doua ori inainte, pentru ca stiti cum se spune, nemultumitului i se ia darul. :P

Tocmai am descoperit doua articole extrem de frumoase, scrise din suflet, vi le recomand si voua, sunt sigura ca le veti citi cu mare placere. Le gasiti aici si aici.

– mananc numai branza cu mucegai… :(

…si numai carne veche si uscata…  :( :(

Beau numai vin vechi…

La masina a trebuit sa renunt chiar si la capota…  :(  :(  :(

…si baie nu pot sa fac decat in curte  :(  :(  :(  :(

Mama ma-sii de criza…  :(  :(  :(  :) :P

Sursa: mail