Dansul hipnotizant al stropilor de ploaie, acompaniat de șuierul prelung, înspaimântător al vântului furibund și delirul indus de febra proaspăt dobândită m-au aruncat în butoiul cu melancolie tipic autumnală. Aburii fierbinți se unduiesc diafan din ceașca de ceai dulce și aromat adâncind starea de visare. Am pe repeat Unforggetable şi nu mă mai satur de ea. Până la urmă, ce altceva am putea face într-o zi mohorâta de început de octombrie?

Gândul mă poartă departe, în trecut. Undeva, unde soarele e atotstăpânitor, marea seducător de albastră, iar medievalul la el acasă.

Cu toții am avut parte în viață de momente frumoase, unice, de neuitat. De date sau evenimente remarcabile, memorabile. Fie că este vorba de o aniversare specială, ziua nunții, ziua în care am cunoscut marea dragoste, fie de o amintire prețioasă, de suflet, ziua când am vizitat un loc la care am visat dintotdeauna, am cumpărat sau am primit un obiect drag sau am scris primul articol pe blog. Sau poate este vorba de o împlinire personală sau profesională extraordinară: ziua când ne-am depășit limitele, când am realizat ceva ieșit din comun, am luat primul salariu, am deschis propria afacere sau când am obținut jobul mult râvnit.

Sunt acele clipe compuse din oameni, locuri sau lucruri în fața cărora timpul se recunoaște învins. Iar el, de obicei, e neiertător. Vor rămâne acolo, mereu vii, proaspete, ca și când ieri s-ar fi întâmplat totul. Realizăm că ne aducem aminte cu drag până și de cel mai mic detaliu din acea zi. Amintirea lor ne dă o stare de bine, ne aduce înapoi zâmbetul pe chip. Exact ce aveam nevoie!

12 septembrie 2012 este acea dată memorabilă pentru mine. Amintirea ei îmi încălzește zilele reci de toamnă, cu doruri, dorințe și ploi infinite. Au existat, desigur, și alte momente fantastice, dar nu mai știu cu exactitate ziua când au avut loc. Însă, fericirea resimțită pe zidurile Dubrovnikului a fost deplină și nu a fost umbrită nici măcar de un norișor.

Aveți și voi o asemenea dată memorabilă? Ce s-a petrecut atunci?