Comentarii la: Mersul pe carbuni aprinsi

De: Dragos FRD

Dragos FRD — Sat, 26 Jun 2010 08:10:07 +0000

@ Nora, multumesc pentru raspuns. Interesante concluziile tale, ma voi gândi la ele. Cred ca esti pe calea cea buna :-)

De: Nora

Nora — Fri, 25 Jun 2010 10:24:18 +0000

Accesarea subconstientului … Vrei opinia mea in legatura cu acest aspect….Nu stiu daca este tocmai ceea ce vrei sa afli,
dar o sa incerc.
Mai intai ca eu i-as spune puterea gandului. Gandurile sunt proprietatea noastra privata si le putem folosi intr-un mod creator implinindu-ne dorintele.
„Omul este ceea ce gandeste el.” Gandul inseamna viata.
Asa … teoretic… este usor sa te informezi asupra cunoasterii interactiunii dintre constient si subconstient. Mai greu este de pus in practica legile mentalului, de inteles legile gandirii, de obtinut un control cat de mic asupra gandurilor.
Probabil ca nu este o reteta general valabila pentru toti oamenii. Probabil ca si marile personalitati au trebuit sa cunoasca prin proprie experienta legatura intima dintre constient si subconstient.
Eu am fost atrasa de materializarea forma-gand. Asa am inceput sa citesc despre acest fenomen.
Am reusit sa inteleg ca ceea ce mi se intampla este rezultatul actiunilor mele. Ca orice gand este ca un bumerang.
Nu mi-am impus sa ma lupt cu subconstientul, pentru ca va rezista vointei mele, pentru ca va tasni navalnic exact atunci cand credeam ca am invins. Incerc insa sa anihilez pana la a elimina vechile ganduri, dar sunt constienta ca nu voi realiza de prima data si tocmai de aceea nu disper, puterea launtrica, spirituala se dobandeste gradat.
Poate suna cam ciudat dar … plecand de la teoria conform careia gandul iubirii va neutraliza un gand de ura iar gandul curajului este cel mai puternic antidot impotriva fricii, incerc sa gandesc corect, sa cuceresc propria minte, sa ma bucur de libertatea gandirii.
Nu stiu daca sunt pe calea cea buna, dar … incerc si timpul imi va confirma sau infirma reusita.

De: Dragos FRD

Dragos FRD — Fri, 25 Jun 2010 07:18:02 +0000

@ Nora, eu iti multumesc pentru faptul ca mi-ai impartasit opinia ta. E adevarat ca multe din cele ce spui in postarea ta coincid si cu punctul meu de vedere. Dar…ai citit cartea pâna la capat? Te intreb asta pentru ca Bruce lasa deschisa chestiunea accesarii subconstientului si voiam sa stiu opinia ta in legatura cu acest aspect (partial am inteles-o: lasa fricile sa plece).

“Nimeni nu e profet in tara lui”. Stiam cine a spus-o si in ce imprejurari, dar abia acum mi s-a clarificat ideea de baza, drept pentru care iti multumesc!

De: Nora

Nora — Thu, 24 Jun 2010 19:25:51 +0000

@Dragos,
“Biologia credintei”… mie mi s-a parut un curs foarte captivant si totodata putin conventional de biologie celulara.
Interesanta comparatia celulelor cu niste “oameni in miniatura” dar si mai interesanta comparatia acestora cu un calculator. Fara sa vreau mi-a venit in minte “Proiectul Montauk”. Ca un paradox atunci cand este studiat omul, se spune despre el ca este un organism extrem de complex si inteligent iar pe masura ce studiul este indreptat spre organisme tot mai mici (uni sau pluricelulare) se afirma despre ele ca sunt lipsite de inteligenta, cand de fapt… “fiecare celula este o fiinta inteligenta care poate supravietui independenta”.
Bruce Lipton, descoperind legaturile dintre biologie, psihologie si spiritualitate a descoperit ca de fapt nu genele sunt cele care ne controleaza viata ci mediul inconjurator si nu este de ajuns sa avem o gandire pozitiva pentru a detine controlul asupra corpului ci mai mult de atat – credinta. Numai credintele noastre ne pot vindeca, ne pot reinoi si putem face miracole. Sa credem in noi, in puterea gandurilor pozitive cu ajutorul carora ne putem controla si stapani propriul destin.“Noi cream lumea in care traim”.
Am citit un interviu cu Bruce in care spunea ca Isus a facut miracolele datorita faptului ca oamenii credeau in El. Pentru ei El era creatorul, toti credeau in unul si acelasi lucru, oferindu-I astfel puterea lor lui Isus. Dar … tocmai in orasul natal nu putea face miracole si asta pentru ca localnicii il percepeau doar ca fiul unui tamplar si nu-l credeau in stare de a face minuni. De aceea Isus a mers prin locurile unde majoritatea oamenilor credeau ca El.
Tot in acelasi interviu spunea ca omul este o fiinta energetica intr-un corp fizic si pornind de la aceasta idee, energia din corp poate fi dirijata si focalizata pentru a deveni foarte puternica.
Marea majoritate a oamenilor se simt slabi sau incapabili deoarece isi extrag informatiile si programul acestui comportament din subconstient. Acest subconstient este alimentat in fiinta noastra prin observarea parintilor, fratilor, a comunitatii din care facem parte.
In ce priveste frica …ca toate lucrurile esentiale, se creeaza in constient iar prin repetare subconstientul o memoreaza reproducand-o apoi automat.
Pentru a o invinge este necesara, pe langa o energie vitala, o mare vointa, o “dezinstalare” din subconstient a acestui comportament. Nu stiu daca neaparat lasand fricile sa plece am facut primul pas catre cearea unei vieti mai implinite dar mai libera cu siguranta. Cred ca este la fel cu eliberarea de superstitii, de prejudecati …
Scuze … m-am lasat dusa de val si am scris cam mult. Probabil ca nimic din ce am postat nu-ti este strain, dar iti multumesc ca mi-ai dat ocazia sa-mi spun parerile mele referitoare la “Biologia credintei”.

De: Nice

Nice — Wed, 23 Jun 2010 15:51:26 +0000

Dragos
Am gasit un sport extrem pe care-l tot practic si la care ma gandesc serios sa renunt, pentru ca nu mi-a adus nimic bun pana acum: blogging-ul. :))))
Acum, cu reclamele se intampla urmatorul fapt: poate te conving sa cumperi produsul prima oara,dar daca acesta nu te satisface, nu-l vei mai lua in veci! Asa ca nu vad nicio influenta, eu oricum imi achizitionez tot ce apare nou!

De: Dragos FRD

Dragos FRD — Wed, 23 Jun 2010 15:37:52 +0000

@ crisuadi, dar mersul pe carbuni incinsi nu e obligatoriu pentru nimeni….

De obicei, din câte am inteles, “patul de carbuni incinsi” are cam sase metri. Cred ca doi metri ar fi pe latime….

In legatura cu cumparatul, la mine nu prea se intâmpla. In primul rând, nu prea ma uit la reclame. In al doilea rând pot numara pe degete produsele pe care le-am cumparat din cauza reclamei. Un exemplu ar fi “Clasic Românesc”. Ma “intereseaza” atât de mult incât, atunci când vorbesc cu cineva, ii spun “stii reclama aia cu un maimutoi care danseaza?, nu stiu la ce produs este dar…”

@ happygirls, anul asta unde te duce prietenul tau cu avionul? :-)

@ Nora, foarte frumoasa postarea ta. Frica e normala si constructiva, atâta timp cât nu pune stapânire pe tine pe de-a-ntregul (vezi ca Bruce are o explicatie foarte interesanta in legatura cu frica).

Si eu era sa ma inec, “am patit” un cârcel in timp ce inotam, dar asta nu m-a facut sa renunt la balaceala….

E foarte bine ca citesti “Biologia Credintei”, am sa te rog frumos sa revii cu amanunte in legatura cu concluziile pe care le-ai tras dupa ce o termini.

De: Nora

Nora — Wed, 23 Jun 2010 06:18:07 +0000

Citind ce a postat fiecare mi-am amintit ca am intalnit undeva, nu-mi amintesc exact unde, o stire despre un club de persoane bolnave de SIDA. Acestea au constientizat ca sunt de fapt condamnate la moarte, au inteles ca nu mai au nimic de pierdut si in consecinta, se dedicau unor activitati pe care “inainte” nu ar fi avut niciodata curajul sa le desfasoare( curse auto, parasutisrn, alpinism, etc.).
Mi s-a parut interesant si extrem de emotionant. Ne place sau nu, fiecare dintre noi, suntem „condamnati la o moarte”. Dar … probabil ca doar atunci cand constientizam inevitabilitatea mortii avem puterea de a distruge limitele pe care temerile noastre ni le-au creat. Cred ca frica este, pana la o anumita limita, un sentiment sanatos ce ne determina sa privim cu seriozitate consecintele actiunilor noastre.
Mie personal imi este frica de apa. Si aceasta frica o acum de cand era sa ma inec la mare. De atunci nu am mai inotat.
P.S. „Biologia credintei”, Bruce Lipton – cartea pe care tocmai o citesc, este o carte foarte interesanta.

De: Vlad

Vlad — Tue, 22 Jun 2010 16:21:07 +0000

EXACT la asta ma refeream, Dragos

De: happygirls

happygirls — Tue, 22 Jun 2010 15:55:22 +0000

Ca multi altii, si eu am avut probleme cu avionul, imi era o frica groaznica sa nu fiu nevoita vreodata sa zbor. Dar inevitabilul s-a produs cand am fost pusa in fata faptului implinit, si anume, mi s-a facut o surpriza, prietenul meu mi-a facut cadou o vacanta in Turcia iar transportul era cu…, ghiciti, cu avionul!!! Stia ca mi-e frica sa zbor, dar nu in halul asta. Si asa am ajuns sa ma dau cu avionul.

De: crisuadi

crisuadi — Tue, 22 Jun 2010 15:17:34 +0000

Narcisa , la ce faceai referire in comentariul de la mine ?