Explicatia ta e foarte buna in legatura cu ‘ce e’, multumesc pentru ea.

Da, inteleg :-) . Dar eu nu ma refeream in mod special la lucrurile “esentiale” ci la “cele mai”.

Dragos, prin ,,ce e?” te referi la o meserie ? E suficient de tanar incat sa nu il reprezinte una, inca. Aria e informatica, dar ultimul job a fost ceva in publicitate.. Prin ,,esentiale” ar trebui sa abordez o serie de lucruri despre care se pare ca imi vine greu sa vorbesc. Probabil intra la categoria ,,personale”. Nu iti imagina ca sunt cine stie ce sf’uri :) Nu sunt, sunt lucruri sufletesti, unele sociale, unele pur informationale, altele ce tin de propria mea dezvoltare, de modul in care percep acum lumea, de atitudinea mea in general, altele inovatoare. Insa, mi-e greu sa le arat cu degetul si sa le spun concret, am impresia ca as fura din intimitatea unei relatii intre doi oameni, nu stiu de ce.. Cred ca intelegi tu :)

@ Colorbliss, multumesc pentru raspuns. Deci nu e profesor. Dar ce e? :-)
“Cele mai esentiale”?

“Acum stau pe linie de plutire, nu fac nimic”. Eu niciodata n-am reusit sa fac ‘pluta’ fara sa fac nimic, a trebuit sa dau un pic din mâini. Iti place sa inoti, Otilia?

Presupun ca, daca inveti, pâna la urma se cheama cumva ca nu te-ai oprit din citit. In cunoasterea stiintei nu e nimic rau (chiar: despre ce ‘stiinta’ e vorba?) si nu inteleg de ce multa lume nu pricepe ca stiinta si religia sunt strâns inrudite, nu ar avea de ce sa intre in razboi sau concurenta pentru ca se completeaza foarte bine. La urma urmei…ce e o teorie care urmeaza a fi demonstrata altceva decât credinta? Din punctul meu de vedere, in acest aspect, totul porneste de la niste neintelegeri absurde si de la incapatânarea unor indivizi de a nu vedea decât o singura fateta a monedei.

“Iubirea invinge orice”. Perfect. Avem teoria. Nu ne mai ramâne decât sa o punem in practica….

@Otilia
Cand spuneam ,,implinire”.. nu echivalam cu ,,realizare”, unde da, ar trebui sa fie puterea personala. E vorba de faptul ca ma simt eu implinita: mi-am gasit un scop al meu si nu mai sunt in deriva de cand mi-am asumat riscul respectiv.
Sprijinul afectiv nu este suficient. Personal, nici macar nu am putut sa i-l ofer de la inceput. Si desi ma simt de nenumarate ori inferioara lui, am invatat sa il ajut si eu pe el. Poti sa ii pui intrebari, poti sa ii stimulezi inteligenta prin intrebarile si exprimarea propriilor tale opinii, poti sa il inveti sa traiasca intr-un alt mod, sa se bucure de unele lucruri pe care le trecea cu vederea. Mereu avem de invatat unii de la altii, indiferent de nivelul nostru intelectual, moral, social.
Cat despre riscurile mentionate de tine… Eu le-am omis cu desavarsire. Ma gandeam ca in momentul in care se aduce in discutie ideea de ,,relatie” nici nu poate fi vorba de manipulare, jigniri, minciuni. Dar eu sunt naiva, deci poate e bine ca le iei in calcul. Insa.. ma intristeaza sa fie asa.
Ca paranteza, am intalnit si un astfel de inteligent care vroia sa experimenteze teorii pe mine si pe oamenii din jur, insa oricat de superior ti-ar fi, anumite intentii sunt suficient de vizibile daca ai ochii deschisi (sau acest ultim inteligent nu era mai inteligent decat mine) :D

Este incomod (ar putea fi incomod) sa fii cu o persoana care se joace cu mintea ta, care sa stie..sa cunoasca exact felul tau de-a fi/gandi. …Din perspectiva asta am privit…lucrurile.
Desigur ca sunt o gramada de avantaje, dar inevitabil devii “dependenta” de o astfel de persoana, si singurul lucru pe care ‘tu’ poti sa il oferi este sprijinul afectiv. Ti se pare suficient? (mie nu)
Te asigur ca persoana respectiva nu are nimic de invatat de la tine :)
Riscuri..nu neaparat. Dar pot exista dezamagiri ca nu te-ai ridicat la nivelul lui (in anumite situatii).
“Cea mai mare implinire pe care poti s-o ai in viata” tine de puterea personala, nu de a altuia. “El” ar putea fi – in cel mai bun caz – cel mai bun “ajutor”.
Da, exista riscul de a fi mintita, inselata, manipulata(influentata), jicnita, fara ca macar sa iti dai seama de asta.

@Dragos,
De ceva vreme ma tot uit dupa tine…pe site:D…Credeam ca ai disparut! Aveam nevoie de cuvintele tale.
Da, sunt o luptatoare ! sunt Scorpion :)
“Ce e bine, ce e rau?” In principiu, zic eu -“CE” iti dicteaza constiinta. Cum faci insa atunci cand toata inima ta este spre ceva , dar nu si intuitia? Sa fii fericit ca faci un lucru gresit?(Asta e un paradox.)..

“Obsedata”… sunt de aproape un an-atunci cand mi-am dat acest diagnostic .in incercarea de a avea macar o minte lucida.(Si nu ma mandresc cu asta.) Oricum, este mai bine din 1 dec incoace. dupa intalnirea fata`in`fata.
Acum stau pe linie de plutire, nu fac nimic. Nu vreau furtuni si nici sa ma cufund in adancuri. iar…

De ce sa renunt sa scriu? Sunt aproape 3ani de cand nu am mai scris nimic, nu am mai citit aproape nimic. doar invat. stiinta, Nu mai am limbajul de altadata, abia daca mai leg 2 cuvinte klumea… Am regresat, in favoarea laturei mele reale.

Un gand frumos. Tocmai ce fu`gasit de pe net:) :

Omnia vincit amor (et nos cedamus amori) – (Virgiliu) – Iubirea învinge orice (şi noi ne plecăm puterii sale). Asta intarind opinia Iuliei.

De ce sa renunti sa scrii? Imi pare bine ca ti-am schimbat opinia :-)

Nu neaparat m-as simti inferior sau incomod. M-as simti incomod daca m-as afla in stare de concurenta cu persoana respectiva. Dar as incerca sa fim complementari.

@ Colorbliss…fenomenal raspuns. Te-ai indragostit cumva de vreun profesor? :-)