In cazul cartilor – “Batrânul si marea”. Un pescar in vârsta caruia i se intâmpla sa prinda un peste mare. Dar i-l manânca rechinii pâna sa ajunga cu el la tarm. Poveste banala, emotii cât cuprinde.

Uau!, ce gusturi asemanatoare avem! Paler, Steinbeck, Hemingway….chiar si impresia despre Paunescu…

6. Sigur Andreea, cu mare placere! Mai ramâne sa-l intrebam si pe el daca vrea sa bea o bere cu noi.

7. Corect. Sunt carti si filme pe care le citesc / vad pe o perioada indelungata. La “Dogville” ma uit câte zece minute pe saptamâna de câteva luni :-) . Iar “In cautarea limbii perfecte” a lui Umberto Eco o citesc de câtiva ani. E interesanta, dar n-a prea venit timpul s-o termin. dar cu siguranta nu o voi lasa neterminata.

11. In principiu nu e vorba de o carte, ci mai degraba de o povestire….are câteva pagini. Dar e formidabila.

13. Fain raspuns.

Multumesc frumos pentru ca ti-ai facut timp sa completezi leapsa.

Nu stiu cât de genial a fost Napoleon. Sa-ti pui toata Europa in cap, sa te duci la mama naibii in Rusia, mii de kilometri, ca sa ce? Ce fel de strategie e asta? Câta minte iti trebuie ca sa-ti dai seama ca nu te poti bate chiar cu toata lumea? Mai ales când ai in subordine un popor ca cel francez, mare amator de sieste.

Constitutia franceza este mai degraba inspirata de Revolutie decât de Napoleon.

Nu mai, cum sa fac asa ceva? :-) E adevarat ca nemtii au avut fixurile lor, dar cu noi s-au comportat foarte frumos. Daca in al doilea razboi mondial am fi avut bunul simt sa ne retragem pur si simplu din razboi, si nu sa ne alaturam rusilor, am vaga impresie ca altfel s-ar fi scris istoria. Istoria noastra. Oricum nu ne-a recunoscut nimeni contributia de partea aliatilor si am fost tratati ca o tara infrânta.