Noi am locuit la oras pana acum 6 ani, cand ne-am facut o casa la tara si ne-am mutat in ea. Tot dupa aer curat, tot dupa legume si fructe si bio si eco ( ca am inteles din explicatiile date de Dragos ca bio si eco nu-i acelasi lucru).
Sa le luam pe rand:
1.1 aer curat. Desi satul este inconjurat de paduri, este la 10 km de Ploiesti si la 6 km de rafinaria Brazi. Si ghici, vara cand se schimba directia vantului, si cand iti doresti si tu ca omul sa dormi noaptea cu geamul deschis, nu poti. Pentru ca eliberarea surplusului de gaze din rafinarie se face noaptea. Ni s-a explicat ca se face in limita normelor impuse de mediu, dar de mirosit, tot miroase.
1.2 aer curat. Daca cei de la Brazi elibereaza noaptea gazele, cei din sat dau foc la frunzele uscate si din cand in cand la gonoiul menajer- a se citi bidoane din plastic, seara. Chiar daca in sat se colecteaza gunoiul menajer in fiecare saptamana, ei tot mai gasesc cate ceva sa le dea foc. Zici ca nu pot sa traiasca fara a face si cate un foc acolo. I-am explicat si eu sotului meu ca totusi, ii bine sa mai dea foc cateodata la iarba taiata din curte si la frunze, da nu, el se incapataneaza sa le faca compost.
2. legume si fructe bio. Ei aici chiar putem sa ne laudam, pentru ca de vreo 3 ani, nu mai cumparam nimic, totul din curte, de la verdeturi pana la cartofi. Si suntem tare mandri de gradina noastra. Bine, si satenii ne-o admira, chiar daca jumatate din sat se ocupa cu cresterea legumelor in solarii, inclusiv vecinii nostri care ne dau rasadurile primavara gratis( niciodata nu i-am putut convinge sa accepte bani de la noi pe ele, ca si apa ta Dragos).

Si apropo, avem si noi o pisica, o minunatie, rasa Ragamuffin, tigrata cu ochi albastri si sosete albe in toate cele 4 labute, care a venit singura la noi, dupa ce ne-am mutat la casa. Desi pana atunci, nu concepeam sa avem pisica in casa( toata copilaria lui, fiu-meu si-a dorit o pisica dar noi am zis” nu la noi in casa”), acum nu ne mai imaginam viata fara ea. Cand trebuie sa o lasam singura acasa, ne simtim mai mult decat vinovati.

Si da, nu-mi mai pot imagina sa stau la bloc, spunem mereu ca mutatul la casa la tara ne-a intinerit cu 10 ani. N-as mai putea renunta la plimbarea mea desculta, seara de seara prin livada, mai ales prin iarba uda, la ingrijitul florilor si a gradinii de zarzavat.

La capitolul ‘minusuri’ as trece conceptia despre imbracat. Te-ai gândi ca niste persoane mai apropiate de natura sunt mai deschise, mai rezistente, mai altfel. Ei bine, nu! Aici se infofolesc de mama focului ….asta inca n-ar fi nimic, dar imi fac mie observatie ca de ce umblu in tricou….ca soarele de martie-aprilie arde rau si e tare periculos pentru sanatate….la munca poarta tot felul de veste de lâna (ma rog, mi s-a explicat ca lâna e mai degraba un izolator, nu tine neaparat de cald, dar numai la gândul ca as putea purta asa ceva ma apuca mâncarimile), caciuli….transpira una-ntruna, dar nu si-ar scoate cojoacele pentru nimic in lume!

Sa iti spun sincer, mi-a venit sa imi dau doua palme recent cand m-am surprins ca am retineri in a o ajuta pe o tanti sa isi urce sacosa pe niste trepte pe motivul ca ,,poate se sperie ca incerc sa o ajut” :silly: Caci tu zici bine, tot mai des oamenii devin suspiciosi cand li se ofera ajutor… pe gratis

Când l-am intrebat (ca de obicei când am o nelamurire in legatura cu satul) pe Nicu ce sa fac, el mi-a spus: nu trebuie sa-i platesti nimic; aici la noi e o regula, daca ceva iti prisoseste si altcineva are nevoie, ii dai pur si simplu, fara niciun fel de plata.

Ca sa vezi!

Sa vedem, pe asta ma si bazez, ca mirosul mi se va acomoda. Oricum nu e un punct forte al meu mirosul asta :-) Sa stii ca in seara asta am stat la un pahar de palinca impreuna cu vecinul meu Nicu, afara, in curte….a fost divin!

Da, m-au intrebat, ca pâna acum nu li s-a mai intâmplat asa ceva, sa vina unii de la Bucuresti si sa se aseze hodoronc-tronc in satul lor. I-am expediat scurt, nu sunt chiar inteligenta intruchipata, cu câteva exceptii (cum sunt de exemplu Nicu si Ella, sotia lui; au o fetita, Sarah, tare dragalasa). Dar in general sunt oameni muncitori, cinstiti si care-si vad lungul nasului. Oricum, important e ca de la fiecare pot invata câte ceva, ca le pasa de vecinii lor si ca se ajuta unii pe altii. Sigur, mai apar mârâieli si vorbe pe la spate, ca deh!, oameni sunt cu totii, dar in principiu se merge catre intelegere. De exemplu unul din vecini m-a facut atent: am taiat prunul meu de lânga gard, ca facea umbra ciresului tau. Desi nu i-a cerut nimeni asta. Ca sa vezi! Asta in conditiile in care, prin alte locuri (nu dam nume!), vecinii se tin in procese ani de zile pentru un gard pus mai strâmb…

@ Nice, you will never know…am auzit de oameni care au murit la serviciu si au fost descoperiti doar dupa câteva zile de femeia de serviciu, ca era mirata ca lucreaza in weekend…uneori nu e rau sa se intereseze cineva de tine.

Intr-adevar, conteaza foarte mult si obisnuinta. In cel mai scurt timp, probabil nici nu vei mai sesiza mirosurile si te vei putea bucura de aerul curat (mai curat decat la oras oricum). :happy:
Si da, asa e In sat, trebuie sa fii atent la relatiile pe care le ai cu ceilalti, caci nimeni nu pleaca niciunde si nici ignorarea omului nu prea functioneaza. E o comunitate restransa… deci avantaje si dezavantaje :tongue:
Te-au asaltat vecinii cu intrebari despre viata ta? (de unde vii, de-al cui esti, ce faci la ei in sat…?) :happy:

Multumesc, Iulia! Ei, nu stau asa rau, dar daca doar laudam viata de aici iesea o compunere de clasa a doua cu titlul “Ce frumos e la tara”. Adevarul e ca va trebui sa reusesc sa-mi schimb dintemelii sistemul meu olfactiv….Iti dai seama, la Bucuresti traiam intr-un apartament bine izolat, nu aveam nici macar muste, iar acolo aveai de-a face cu alte miasme, in primul rând se aduna la mine in apartament tot mirosul de ulei prajit de la toti locatarii care-si ardeau mâncarea….nu te puteai duce la toaleta fara sa auzi tot felul de ‘instrumentisti’ in plin avânt…

Chestiunea e ca aici toata lumea din sat e legata prin tot felul de relatii. Nu le poti spune oamenilor sa-si ia turma, intrucât sunt tot din sat, de la ei cumperi brânza / lapte…bine, nu stau chiar asa mult, aia a fost o gluma :-)

Dragos, ai un mod de a povesti tare savuros! :happy: Sunt convinsa ca lucrurile nu stau chiar asa de … rau, si ca simti totusi diferenta dintre aerul urban si cel rural.
Mi se pare totusi trist ca au stationat oile atat de aproape de tine Nu se face chestia asta undeva pe dealurile din jur, dar nu chiar in apropierea satului? La bunicii mei asa e.. pentru a ajunge la stana de oi trebuie sa te plimbi vreo doua dealuri

Mi-ar prinde bine si mie vreo 2 luni asa, in vacanta la bunici. Nu ma deranjeaza mirosul ala de chestii arse, nici mirosul de animale – caci vine la pachet cu un AER bun si sanatos, mai mare dragul sa il trag in plamani :silly: