Dar cam atat, in rest prefer clar munca individuala, in primul rand pentru ca ma consum pentru fiecare nesimtit care nu are nici o problema in a-si asuma performanta altora. Si mereu intr-o echipa de oameni vor fi cei care fac treaba si cei care nici macar nu raspund la telefon. Nici macar nu ma deranjeaza cat de incapabili si incompetenti sunt unii, in schimb gestul in sine de a se face ca ploua cand vine vorba de munca ma scoate din sarite.
Desi am latura mea ,,moale” – si oamenii profita din plin de asta, cand a venit vorba de munca in echipa am avut mereu roluri de coordonator, iar rezultatele au fost mereu bune. Insa e foarte obositor sa tragi mereu de anumiti indivizi sa se prezinte la intalniri, sa isi faca partea de treaba (asta dupa ce le dai mura in gura ce au de facut, deci faci in asa fel incat sa fie cat mai usor pentru sufletelul lor) si, eventual, sa nu te lase balta pe ultima suta de metri.
Acum, la facultate, am reusit sa gasesc inca doua persoane cu care lucrez eficient si ne sincronizam binisor, insa inca mai apare un disconfort cand nu avem aceleasi pareri. Insa macar ele isi spun parerea – asta mi se pare minunat