Un interviu, va rugam?!

Nu stiu cum fac, cum reusesc, dar se pare ca, in ultimul timp, pe unde umblu, dau doar de reporterite curioase si cameramani insistenti. Tocmai pe mine ma nimeresc pentru interviu, care nu sunt dispusa sa-mi dezvalui identitatea pe internet, daramite sa apar la televizor, sa ma vada o tara intreaga cum vorbesc pe diverse teme si raspund la tot felul de intrebari.

Banuiesc ca va aduceti cu totii aminte articolul unde prezentam trofeul Europa League expus la Arena Nationala din Bucuresti. Cu o tinuta de scandal, cu parul ravasit de vant, nefardata, ma indreptam nepasatoare spre locul unde, intr-o vitrina, trona in toata splendoarea ei, Cupa UEFA. Imediat am fost luat in vizor si filmata din toate unghiurile de cameramanul postat, sus, pe scari, asteptand potentialele victime, asa cum isi asteapta uliul prada.

Nici nu am avut timp sa respir ca m-am pomenit cu o tipa cu un microfon in mana, care m-a intrebat politicos daca sunt de acord sa-i acord un interviu. Am spus nu, un raspuns scurt, hotarat, care nu mai lasa loc de interpretari. Si cu toate acestea, timp de zece minute cat am fotografiat eu trofeul, reportera s-a rugat de mine, iar cameramanul m-a filmat non stop. Eu mi-am vazut de treaba nestingherita, ignorand spectacolul din jurul meu, prefacandu-ma calma, dar clocotind de nervi pe dinauntru, suparata ca sunt filmata fara acordul meu. La final, un tip serios, la costum, pe post de manechin, care in tot acest timp s-a uitat de sus la mine (la propriu si la figurat) a avut o ultima tentativa de a ma  convinge: “Dupa ce ati facut atatea poze, puteti sa ne dati si noua macar un interviu, nu?

“Nu, va multumesc ca mi-ati permis sa fotografiez, va doresc o zi buna”, am raspuns eu zambind fermecator si am disparut mai iute ca vantul din fata obiectivului.

Altadata am fost sa vad si eu cum e cu autobuzul turistic prin Bucuresti. Va amintiti, desigur, si de aceasta aventura. Ceea ce insa nu v-am povestit atunci, a fost ca la nici doua minute dupa ce am urcat in bus, m-am trezit cu un microfon, o reporterita si o camera de filmat langa mine. Astia vor cu orice pret sa ma faca celebra, m-am gandit, indignata de asemenea ghinion. Nu mai scap de camerele astea, pe unde ma duc am parte de ele, cum sa-mi mai pastrez eu anonimatul in asemenea conditii? Am refuzat si de data asta pe un ton rece, si oamenii au gasit repede alti musterii doritori sa apara pe sticla.

 Cum reactionati cand vedeti camerele de filmat ale televiziunilor in preajma voastra, sunteti dispusi sa acordati interviuri reporterilor pe strada(sau intr-un loc public), le raspundeti cu amabilitate si placere la intrebari? Sunteti spontani si degajati in fata camerelor de luat vederi? Cum ati fi procedat voi in locul meu, ati fi raspuns sau nu intrebarilor reporterilor din cele doua cazuri prezentate?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

119 comentarii la “Un interviu, va rugam?!”

  1. Hăi mă Nice, chiar nu vrei să devii vedetă? :happy:
    Nu mi s-a luat niciodată un interviu până acum, pentru că eu nu sunt din Bucureşti de loc, dar nu cred că aş avea probleme… Poate doar câteva emoţii… Bine acum depinde şi de dispoziţia din respectiva zi. Dacă nu am chef pur şi simplu nu accept… :tongue:

    1. :))) Mihai, dar eu sunt o vedeta. :biggrin: Dar chiar nu vreau sa apar la tv. :sick: :angry: Si la tv… :dizzy: :whistle:
      Mi-a placut replica ta, mi-a adus aminte de tipii aia care erau intrebati ceva pe strada si raspundeau imperturbabil: ” Nu stiu domne ca eu nu sunt din orasul asta”. :lol: :biggrin: :w00t: Nu trebuie sa fii neaparat din Bucuresti ca sa fii intervievat…
      Da, cred ca depinde mult si de dispozitie si de felul cum te prezinti in acea zi(cum esti imbracat, coafat, rujat, fardat). :lol: :biggrin:

      1. Să ştii că la mine în Brăila camerele de luat vederi sunt rare… De fiecare dată când se întâmplă ceva în acest oraş, pe la TV, reporterul vorbeşte din Constanţa sau Galaţi. Există mi se pare un singur post local (sau poate două). Oricum când voi avea ocazia (asta pentru că facultatea o fac în Bucureşti, iar serviciul tot în Bucureşti cred că îl voi avea) să dau un interviu, o să îl anunţ şi pe blog.

        1. Mihai, eu ziceam asa in general, nu aveam de unde sa stiu din ce oras provii. Sunt convinsa ca in toate orasele mari oamenii sunt intervievati la diferite evenimente, in spatii publice, pe strada…

  2. Vai, nici eu nu as acorda interviuri. Nici televizate, nici altfel. Eventual doar un interviu scris, despre blogul meu…cred ca am si facut asta la un moment dat. Adica sa am posibilitatea sa ma pregatesc corespunzator. Mai ales ca nu ma consider o persoana prea spontana.
    Mi s-a oferit sansa sa apar la tv, sa discut despre un proiect la care lucram, dar am preferat sa las alti membri din echipa…nu ma vad la tv, mi-e prea jena. :)

    1. Mihaela, deci si tu i-ai fi refuzat pe respectivii reporteri care m-au abordat pe mine. Dar sa stii ca eu nu am facut-o din jena, ci pur si simplu pentru faptul ca nu ma intereseaza sa fiu cunoscuta mai mult decat sunt, nu vreau sa apar pe sticla. Daca as putea sa lucrez intr-un birou sa nu ma vada nimeni , sa nu ma cunoasca nimeni, ar fi perfect, insa nu e asa, eu sunt o persoana care intra in contact zilnic cu multa lume, o persoana care e recunoscuta pe strada… Si imi doresc putina intimitate in spatiu public, vreau sa fiu lasata in pace. Ce am povestit in articol e doar o parte din aventurile mele cu camerele de luat vederi. Au mai fost si alte peripetii, dar lungeam articolul la infinit si oamenii adora postarile scurte si concentrate. :biggrin:

      1. Ah, la mine e jena…sunt foarte rusinoasa, timida. La jobul actual lucrez in birou, nu prea am treaba cu lumea, doar din cand in cand, cu parteneri. Insa la viitorul job, daca totul merge bine, o sa tot am de-a face cu lumea. Deci ar trebui sa ma obisnuiesc. :)

        1. Da, dar tot e altceva decat cum lucrez eu acum, contactul e altul, nu prea pot sa explic, trebuie sa ai incredere in mine. Eu am invatat in timp sa fiu mai dezghetata, mai lipsita de jena si de temeri si sa-mi pese mai putin de parerea oamenilor. Doar ca asa e firea mea, nu ma intereseaza si nu simt nevoia expunerii.
          Poate cu noul job te muti in Bucuresti si vin si eu la tine. :biggrin: :happy: :lol: :tongue:

  3. Draga Nice, dar cum nu te știe nimeni în online, mergea interviul, nu avea cine să te recunoască. Eii, eu am dat destule interviuri…de 1 decembrie mi s-a pus in fata Nilsu Șmekeru de la antena 3 cu o reporterita blonda…nu am putut să îi zic nu (reporteritei, evident) :P
    In plus, la televiziunea locala, lucreaza ca reporter sotia unui foarte bun prieten si atunci e musai sa raspund…ar fi culmea sa fug daca ar veni spre mine :))))))
    Prin urmare, cred ca sunt spontan la declaratii si chiar daca nu tin neaparat sa fiu interviat, nu ma deranjeaza :D

    1. Stiu, Marin, chiar te-am vazut dand declaratii si tinand speech-uri in destule filmulete pe youtube, esti foarte bun. Ai un discurs corent si interesant, se vede ca esti obisnuit cu camera. Dar tu te implici in multe actiuni si campanii, nu prea ai cum sa scapi de interviuri.
      Cine e Nilsu Smekeru, eu pot foarte bine sa refuz o asemenea oferta. Oricum, am observat ca nimeni nu te obliga, te intreaba frumos daca accepti mai intai. Asta e bine. Macar atat. :happy: :biggrin:
      Tu ai putea lucra intr-o televiziune, ca reporter de ex. Ai deja experienta de intervievat. :)) :tongue:

      1. Nuuuuuuuuuuu, nu aș putea fi reporter, nu imi place sa alerg dupa oameni, stiri, sa stau cu orele pe langa un politician ca sa-mi dea ala cu sictir. i-as da in cap cu camera :))))

        Multumesc, Nice, nu sunt mereu corent, dar incerc pe cat posibil. Da, am dat interviuri si la radio nu stiu care la emisiune pentru copiii si tineri si era pe la 5 dupa amiaza, veneam de la o alta emisiune tv si eram si obisnuit si flamand si cand m-a luat ala din microfon cu o voce pitigaiata, am vrut sa zic de bune si de rele si de toate cele :)))))

          1. Da? Se vede ca nu ma uit prea des la Antena 3. Acum nu ma mai uit decat la Olimpiada, aseara mi-a placut la nebunie atletismul, dar am adormit la ora 22 rapusa de oboseala si de…durerea de cap dobandita in urma insolatiei. :dizzy: :ermm: :biggrin: :tongue:

        1. Marin, eu cred ca asta faci in etapa de inceput, apoi, cand avansezi, lasi munca de teren pentru cea de birou. Sau pentru pupitrul stirilor. Cum ti-ar sta prezentator de stiri sportive? Sau de stiri in general? :biggrin: :cheerful: :tongue:
          Cum adica ti-a luat din microfon, te-a taiat, nu ti-a mai dat voie sa continui ce doreai sa spui? :dizzy: :ermm:

          1. Nuuu, era doar o expresie…nu mi-a tăiat nimic, doar ca el isi schimba vocea ca sa amuze pe copii. Eu nu aveam chef de asa ceva :)))) Daca mi-ar fi taiat microfonul, ar fi fost bine…scapam de griji :))))))
            Da, mai mult ca sigur munca de alergat este la inceput, apoi stai prin birouri…Nu prea sunt prezentabil pentru stiri eu :)))) Moderator de emisiuni as putea fi, dar sa nu imi spuna ce sa intreb ca eu nu lucrez dupa dictare :D

            Televizorul meu e inchis de la sursa de mai multe zile….cred ca si cu plata abonamentului sunt in urma (nu din lipsa de bani ci de chef) :))))

            1. Oh, pai din cate am inteles eu, intrebarile sunt facute (sau cel putin schitate) de dinainte de realizatorul emisiunii(sau ceva de genul), nu stiu daca moderatorul e lasat mereu de capul lui… :biggrin:
              Inseamna ca esti un tip spontan, iar asta e foarte important in televiziune. Mai ales cand e vorba de emisiuni in direct.
              Cum asa, pai nu te uiti la olimpiada deloc? :ermm: :dizzy: :unsure:
              Wou, ti-ai schimbat avatarul!!!!

              1. Păi…am îmbătrânit cu 5 ani față de poza aia :))))) Era și cazul :D
                Eu nu suport nimic scris și pregătit dinainte….ce e aia? Eu mă așez și vorbesc :D
                Mie cred ca mi-ar trebui libertate gen Mircea Badea :D :))))) Ori ma lasi sa spun ce am de spus, ori imi iau jucariile si plec.
                Am vazut pe net cateva competitii…dar in weekend nu am vazut nimic legat de olimpiada…am dormit si m-am uitat la un serial istoric corean.

                1. Eu nu pot sa-mi dau seama ce faci tu in poza de la gravatar. Stai in pat si ne faci semn cu mana? A, acum observ ca esti foarte zambitor. Bine, cand nu esti tu zambitor?! :biggrin: :happy: :lol:
                  Esti tu sigur ca MB este liber ca pasarea cerului? Ca nu are unele impuneri? :ninja:

                2. Nu e pat, e scaun. Da, domle, ranjesc la voi si va salut :D :D :D :D Ei, asa e, eu mereu zambesc, dar nu ranjesc intotdeauna :)

                  Nimeni nu e liber ca pasarea cerului; insă dincolo de argumentele lui politice, el isi stabileste directiile emisiunii (ce, cat, cum comenteaza…). Nu suport cliseele si rigoarea excesiva. Daca eu pot sa fiu spontan si am capacitatea sa conduc o discutie, de ce sa ma cenzurezi ca pe prosti? :)))))

  4. Eu nu acord niciodata interviuri “gurnalistilor”. Astiia mereu iti taie din interviu si pun totul in asa fel incat sa iasa cum vor ei, de multe ori opusul a ceea ce ai vrut tu sa se inteleaga, ca sa transmita ei mesajul asa cum vor ei sa se inteleaga. Cand vad o camera de filmat ca se apropie de mine ma intorc la 180 de grade.

    1. Da, si asta e adevarat, dar nu pentru acest motiv nu am acceptat oferta lor. Pur si simplu nu ma intereseaza expunerea, nu vreau sa ajung la tv. Si oricum, MT, mi se pare aberanta abordarea lor. Adica eu merg linistita pe strada cu gandurile mele si dintr-o data ma pomenesc cu un imicrofon in nas? Pai ce e asta? Poate sunt suparata si chiar nu am chef sa vorbesc cu nimeni…

      1. Apropos de Europa League, mi-e teama ca nu ne vom califica in grupe de data asta. Am fost joi al meci, cel mai prost meci din 2003 al Stelei in Cupele Europene, nu pot sa cred cum am pierdut. Am stat la peluza si in repriza a doua l-am injurat pe Tatarusanu de nu s-a vazut, asta doarme in poarta, ne mananca toate meciurile.

        1. Am vazut si eu ca am ratat lejer o gramada de ocazii, parca fotbalistilor nici nu le pasa. Cred ca au intat nemotivati sau prea increzatori pe ei pe teren, altfel nu se explica. Evident ca nu ne vom califica… :dizzy: :angry: :sad: Poate asa, concentrandu-ne pe campionat, sa avem sanse mai mari la titlu. :ermm: :unsure:

          1. Ne vom califica, nu se poate sa nu ne calificam. Batem cu 3-1 la Trnava (Jiji sustine ca cu 3-0 desi mie mi se pare cam deplasat, 3-1 e mai aproape de realitate :lol: ) si mergem in play-off. O.K. Deja sunt prea obosit si debitez tampenii optimiste la tine pe blog :lol: :lol: :lol:

  5. Doar prin reducere la absurd dacă sunt pregătit pentru asta (adică să fiu invitat la un eveniment pentru care să fiu total pregătit și conștient că, fiind mediatizat, există șase să fiu intervievat.

    Dar pe stradă sau cum s-a mai întâmplat: în cămin, NU (de fapt pe stradă nu m-a oprit nimeni… nu știu cum aș reacționa, dar cred că aș refuza.

    Dar să fiu în cazul tău, în fața cupei aș fi spus un mare NU fiindcă urăsc fotbalul și tot ce ține de el… „Io nici măcar nu-s d’aici, și nu’s microbist” (că tot făceai referire la interviul ăla de la prahovaTV)

    1. Da, foarte buna observatia ta, Radu, daca esti pregatit, daca stii la ce sa te astepti, daca deja ai discursul in minte, atunci e altceva, multi accepta bucurosi un astfel de interviu. Eu nu, pentru ca asa cum spuneam, nu imi este teama sau jena, ci pur si simplu nu ma intereseaza sa apar la tv.
      Asa deci, nu te intereseaza fotbalul. Dar ce sport preferi? :ermm:

  6. Sincera sa fiu nu m-am întalnit cu astfel de reporteri nas în nas, iar daca i-am vazut i-am ocolit desi aici exista legea “privacywet” (nu dati cu pietre ca nu stiu sa traduc si google nu vrea sa ma ajute :blush: ) Asa ca daca sunt insistenti aici pot lua amenzi mari.
    Help cum îi zice la lege în romana? Sau voi nu o aveti? :sad: :shocked:

    1. Nu stiu, Minnie de existenta unei astfel de legi, stiu ca esti pe domeniul public si fiecare are dreptul sa faca cate filmari sau fotografii vrea.
      Nu ai intalnit, dar daca ti-ar cere un reporter sa raspunzi la cateva intrebari, ai accepta? :ermm:

      1. Depinde, nu cred ca aici în Olanda reprezinta un pericol foarte mare sa apari la Tv. Nu acelasi lucru l-asi putea afirma despre Romania. De ce spun asta? Mi sa cerut parerea pe email despre alegeri si eu mi-am dat-o iar acea persona si-a sters linkul de la mine de pe blog si nici macar nu a avut curajul sa ma înjure într-un alt mail….. Consider ca asa era democratic, sa îti spui opinia nu sa fii lasi. De aceea spun ca în romania este un pericol pe cand aici este o onoare!
        Sincera sa fiu nu stiu cum asi reactiona, poate depinde si de subiect…… stiu eu! Sorry ca nu sunt foarte clara în a ma pronunta….. :blink:

        1. Despre asta eu am o parere foarte bine conturata, Minnie, pentru ca nu imi place expunerea, nu vreau sub nicio forma sa apar la tv. Pur si simplu asa simt eu. Unii isi doresc sa fie vazuti, cunoscuti, sa ajunga celebri. Isi pun poze cu ei peste tot, raspund cu amabilitate pe strada la interviuri, eu tin mult sa raman in umbra, doar o anonima. Cat reusesc, evident…ca nu-mi prea iese schema. :biggrin: :lol: :dizzy:

          1. Pot sa stiu de ce nu îti “iese schema”? Lucrezi cumva în domeniul public sau? Sa nu îmi spui ca si asta este ca ieri cu Arabela si trebuie sa astept pana mai pe seara dupa raspuns…… :biggrin:
            Eu ma sfaram toata aici sa scriu “reportajul” eu în continuare pentru ca mai urmeaza înca 2 sau 3 parti !! :shocked:

              1. Asa cum spune olandezul…..”Lekker duidelijk” :dizzy: acum mai tradu si tu ca eu de azidimineata am obosit scriind în limba romana. Stii cat de complecsa este? In olandeza cred ca te exprimi mult mai “compact” ca sa zic asa….. Un exemplu” în romana zici – dumneavoastra – în olandeza – U -!!! :biggrin:

                1. Asta e ca in engleza americana. :)) Minnie, am vazut un film in olandeza de curand, mi s-a parut o limba cu o pronuntie foarte grea. Nu cred ca as putea invata vreodata o asemenea limba. :dizzy:

                2. Asa ziceam si eu acum 20 si ceva de ani…… :lol:
                  Daca vrei sa stii copii mei nu se deosebesc în “pronuntie” de olandezi. Probabil ca la mine se mai obsearva desii multi cred ca vin din nordul tarii (Groningen)…. :wink:

                3. Da, dupa mai multi ani de locuit intr-o tara e posibila invatarea la perfectie a limbii. Ti-o insusesti si o vorbesti chiar mai bine decat limba din tara natala.

  7. la fel sunt si eu, fiindca stiu cat de malitiosi pot fi jurnalistii… cate chestii se pot face la montaj… si ca poate aparea ceva ce efectic nu este in contextul interviului.

    Deci si eu evit contactul cu presa,fiindca dupa parerea mea sunt niste oameni falsi care sacrifica bunul simt si respectul in favoarea audientei

      1. nu m-as face jurnalist :)), defapt dupa cum cred ca bine stii am ales ceva mai respectabil :biggrin: nu-mi plac balacarelile… si sunt gata sa renunt si la blogging daca se dovedeste ca intra pe acel fagas al presei clasice. :whistle:

        1. Nu are de ce sa intre Pato, pentru ca noi nu scriem pentru bani. Asta e marea diferenta. Poate scriem pentru audienta, pentru trafic, dar nu pentru bani. Ma refer la marea masa a bloggerilor, nu la cateva varfuri care castiga mii de euro din asta.
          Da, stiu ce ai ales tu, sa-mi construiesti si mie un yacht din ala suprarealist! :lol: :biggrin: :silly:

          1. cred ca trebuie sa te apuci si tu sa castigi bani din blog… de ordinul zecilor de mii de euro macar, fiindca dupa cum ai citit e destul de costisitoare o astfel de bijuterie.
            Mai am pana cand o sa fac yachturi, insa cine stie.

                1. Of, Pato, problema e ca nici rude bogate nu am, nu am nici macar rude in strainatate. Vorba ta, tot pe munca ne bazam. Munca din greu. :ninja:

                2. atunci nu ne ramane decat asta si speranta… desi nu stiu daca as avea banii aia i-as cheltui pe o bijuterie dein asta… poate ar trebui sa am in cont 200 de milioane sa imi iau un yacht ceea e mai mult decat ireal.

                3. pai yacht nu prea iti comanzi sa faci bani cu el ci sa chelstui sa te distrezi … deci unul care are banii aia si n-are ce face cu ei. :sideways:

  8. Cand am inceput facultatea, am fost impreuna cu cateva colege la festivitatea de deschidere. Dupa ce s-a incheiat festivitatea, am stat pe holurile facultatii gura-casca. Vad ca vine o tipa scunda, blonda si ne intreaba nu stiu ce. Colegele mele au tulit-o de acolo, iar eu am ramas singura. Dupa un minut, il vad si pe cameraman, isi deschide camera video si sa imi ia interviu. Eram atat de emotionata, incat am plecat fara sa zic nimic, chiar din fata lor:))))) s-au uitat aia la mine ca la o salbatica. Adevarul e ca sunt foarte timida in fata camerelor, si cand merg la nunti sau petreceri, ma duc cat mai departe de aia de filmeaza.

  9. Ma feresc de ei ca dracu de tamaie, dar o data tot m-au pacalit. Voi povesti maine pe blog. :))
    Nu avem norocul sa te vedem nici aranjata, dar eu am fugit spre vechea postare, crezand ca te voi vedea macar ciufulita. :))

        1. Da, exista, dar intr-un articol mai vechi si habar nu am cand a fost publicat. De fapt am si cu corpul si cu chipul. Dar oamenii au fost dezamagiti, reprosandu-mi claritatea pozelor. Eu una le apreciez ca fiind destul e ok. Se intelege totul. Acum nu stiu la ce se asteptau ei… :dizzy: :ermm:

            1. Ai gasit cu corpul? Cu bluzita albastra si pantalonii albi? :lol: :biggrin: :devil: :w00t: Habar nu am unde e cea cu chipul, cred ca e un articol ceva mai vechi…

              1. Da, pe cea cu pantalonii albi am gasit-o. Am gasit si o leapsa draguta, pe care o voi fura saptamana asta. :-P
                Nu iti amintesti despre ce era articolul sau ce titlu avea?

                1. Hey :) Este un articol cu vreo 3 poze alte tale in care apare corpul, cred ca mai ai o poza cu parul, facuta de la spate (cred ca era intr-un articol despre complimente. ce,cui?- ceva in genul asta)- asa am impresia ca era cu tine. Cat despre poza cu chipul tau, nu mai stiu unde este….stiu ca ai vreo 2 articole parolate, eu nu mai stiu parola :))))) In unul stiu despre ce e vorba; dar nu mai stiu daca poza cu chipul tau este in vreun articol parolat.

                2. Eh, nu conteaza, Marin, stai linistit. :smile:
                  PS
                  Nu, nu am parolat niciun articol in care imi aratam chipul. Erau doar niste chestii foarte intime si care acum nu mai sunt de actualitate.

  10. Mi s-a luat unul, o data, acum mai multi ani. Si daca ma gandesc bine, a mai fost unul, dar daca nu era postarea asta a ta, nici nu-mi mai aminteam de el :)) Daca l-am uitat…inseamna ca nu era ceva notabil.
    N-am probleme sa accept desi pot sa spun ca ma simt usor intimidata de microfon. Normal, daca as stii ca nu-s aranjata nu as accepta.

  11. Cred ca la mine depinde de cat de bine imi sta parul :biggrin: Bine, glumesc (nu total) :silly: , nu sunt nici eu fanul interviurilor… Dar totusi depinde, cred ca in special de subiect si apoi de starea de spirit.
    Am mai “fugit” si eu de niste reporteri de la o televiziune locala, care vroiau sa puna cateva intrebari despre licee (cred?!) si nu intelegeau de ce nu pot sa stau 5 minute sa raspund… Si eu care intarziasem deja 10 minute la prima ora :pinch: :happy:

    1. Da, lor li se pare firesc sa le dam interviuri in orice conditii, deh, asa sunt oamenii de televiziune, nu-i inteleg pe ceilalt, nu concep ca exista si persoane care nu vor sa apara la tv… Oricum ei ar face orice sa te puna in postura jenanta, tocmai pentru ca stiu ca ratingul creste atunci cand lumea vede circ la tv.

  12. Nu-mi amintesc sa imi fi cerut vreodata cineva interviu, dar cameramani si reporteri pregatiti de luat interviuri am tot vazut. De obicei ii evit, nu stiu exact de ce. Probabil pentru ca spontaneitatea nu e chiar punctul meu forte, de multe ori :)) . Poate daca as sti macar despre ce este vorba, as avea o mica idee ce vor sa stie, as accepta, probabil, nu stiu, daca as avea si timp la dispozitie la momentul respectiv si m-ar interesa subiectul.

    1. Eu stiam de fiecare data, Larisa. Sau cel putin puteam sa-mi imaginez ce ma vor intreba. In prima ipostaza ceva despre fotbal, despre trofeu si finala Europa League. In a doua despre calatoria cu busul prin oras. Cred ca m-as fi descurcat sa indrug cateva cuvinte, nu asta era problema, nu ma intereseaza sa apar la tv. Pur si simplu. :biggrin: :ninja:

  13. Nu suport radioul si televiziunea de cand am plecat din acest…..mediu
    Am fost si in spatele camerei si in fata ei.
    Am avut grija cand era vorba sa abordez persoane si intotdeauna o faceam cu GROAZA. Nu sunt potrivita pentru jurnalism, e clar

  14. Hm, interesant, deci ai fost reportera si jurnalista aici in Romania… Trebuie sa recunosc ca tipele care m-au rugat sa le dau interviu s-au purtat frumos, cu manusi. :cool: Dar au fost cam insistente pentru gustul meu. :ermm:

    1. Si eu m-am purtat intotdeauna frumos. E normal sa fii “mieros” si amabil cand vrei sa obtii “vox-uri” asa se numesc
      Numai ca nu-mi placea pentru ca stiam ca nici mie nu mi-ar place sa fiu abordata si chestionata

  15. Nici mie nu mi-ar place sa apar la TV, mie de obicei mi-e greu sa vorbesc cu strainii si intr-un mediu casual, d-apoi asa, cu o camera de luat vederi in fata. Probabil si eu as fi refuzat. De intamplat nu mi s-a intamplat inca sa fiu abordata.

    1. In acest caz iti doresc nici sa nu ai parte de asemenea surprize. Crede-ma, e destul de aiurea, de jenant. Atat pentru reporter, cat si pentru potentialul intervievat. :biggrin:

  16. Lucrez in tv, dar probabil daca imi pui camera in fata o sa-mi ia cva timp sa scap de emotii. Nu reactionez urat la ei, doar ii salut. La noi in oras suntem 40-50 oameni care ne cunoastem cat de cat intre noi…

  17. Ca sa zic asa, nu e deloc corect. Sunt asaltati de reporteri cei care nu vor sa apara si cei care vor sa-si pastreze anonimitatea, iar unii ca mine, care ar da orice sa apara, nu-s bagati in seama. Life is not fair !

      1. aici am alta parere, sper sa nu te superi. Eu gandesc asa (o sa revin pe larg probabil pe blogul meu sau, daca doresti, cu un guest chiar la tine):

        1. Nu sunt atat de celebru incat sa-mi permit luxul de a refuza interviuri.

        2. De ce mi-ar fi rusine sa apar la tv? mi-e rusine de cum arat? sau cum vorbesc? n-ar trebui :)

        3. Mie-mi place sa ma vad :)) narcisism pur. si cand fac altii poze, eu iau repede aparatul si ma uit la pozele cu mine :)) stiu, e grav :))

        Nu analiza doar din perspectiva punctului 3. trebuie vazut per total (si mai e si faza DECAT FARA PUBLICITATE, E PREFERABILA SI AIA NEGATIVA… deci as accepta un interviu indiferent de tema).

        1. Pai de ce sa ma supar, Emil, ca asta e rostul articolului, sa dezbatem problema celebritatii, ne-o dorim sau nu? Ne dorim sa aparem la tv, sa fim cunoscuti, sa fim recunoscuti de oameni pe strada sau nu? Eram foarte curioasa cum priviti voi problema, dar oamenii au fost destul de evazivi pana acum, doar tu cu Daniel ati marturisti ferm ca sunteti dispusi sa apareti pe sticla, ca nu va deranjeaza, ba mai mult, ca va incanta ideea, va face placere.
          Sa stii ca reclama negativa e un subiect pe care incerc sa-l abordez si eu intr-un viitor articol. :biggrin: :dizzy:

          1. Pai ma gandeam ca punctele 1 si 2 te vor viza.

            Ideea este ca brandul personal inseamna sa te faci cunoscut. Nu mi-e rusine de cine sunt, de ce fac. Si nici de cum arat. Ori de numele meu.

            Oricum, o sa revin cu un articol. Daca doresti, chiar un guest la tine :) Mersi :)

            1. Pai tocmai asta e problema, nu ca imi este rusine de mine si de aceea nu vreau sa ma vada lumea la tv (si chiar pe net), dar nu ma intereseaza acest lucru, nu simt nevoia unei expuneri exagerate. In real life sunt mereu in centrul atentiei, sunt mereu inconjurata de foarte multi oameni, sunt satula de acest mod de viata. Nu vreau mai mult decat atat. Imi este suficient ca ma striga lumea pe strada, prin magazine, ca sunt salutata la metrou… Am nevoie si de putina intimitate, nu crezi?

  18. Neata lume!
    Nice eu sunt opusul tau:)) de cate ori s-or luat interviuri in jurul meu pe anumite teme (de ex scoala romaneasca) le ziceam eu vreo doua dar nu ma nimer vreodata reporterii astia pe o tema la care am ce sa spun:).
    O singura data am dat interviu si atunci o fost de dragobete la scoala o venit la mine ptr ca eram primarul scolii:)).

  19. Mmm… nu-mi place sa mi se ia interviu. Am fost intervievat o data, pe vremea cand eram textier la o trupa de rock, si nu mi-a placut in mod extraordinar.
    Nu-mi place o data – pentru ca vreau sa am parte de intimitate, a doua – oara pentru ca stiu cum sunt editate interviurile (doar am lucrat in radio ca reporter – numai ca eu puneam pasiune in ceea ce faceam). Asa ca decat sa incerc sa spun ceva si sa-mi fie ciuntite si casapite frazele, mai bine tac. E un mare bullsh*t treaba asta cu interviurile. Pe prea putini ii intereseaza cu adevarat ce ai de spus… asta e realitatea.
    Asa ca ai facut bine… dupa mine, cel putin.

    1. Sky, tu ai dreptate, eu cred ca ei incearca sa editeze/taie in asa fel incat sa il puna pe intervievat intr-o lumina proasta, pentru a-l face de rusine, de ras. Pentru ca publicul la asta se uita. :wink:

    1. Asa e, Alicee, trebuie sa fii la locul potrivit pentru a te intalni cu o astfel de echipa de…jurnalisti. Ghinionul meu ca m-am aflat! :lol: :biggrin: Dar mna, ce nu face omul pentru blogul lui. :lol: :silly: :dizzy: :ermm: :whistle:

  20. Eu sunt campioana la evitat camerele de luat vederi. Am mai participat la evenimente culturale si ii vedeam cum se invart prin sala, cate doi trei cameramani cu reporterii de la posturile aferente si de fiecare data am scapat, desi n-ar fi fost mare branza daca as fi dat o declaratie, fiind un post local. Totusi, nu ma aventurez, am si eu un fel de fobie fata de camera, gen :nu te balbai, nu te balbai,fii coerenta si alte asemenea si nu vreau sa ma risc. Totusi e tare. Daca m-as simti in the mood probabil o sa fac si asta o data cu succes. Si cu Bacul, numai o reporterita, fara cameraman mi-a pus cateva intrebari, fara sa-mi ceara nume sau sa-mi faca poze. Daca se lipesc cameramanii de tine, probabil dai bine pe sticla sau emani seninatate, ceea ce nu-i un lucru rau. :smile:

  21. nu am avut ocazia… ca… cineva sa isi doreasca un interviu de la mine…
    de fapt… este de inteles.. ce sa vrea de la mine??? nu pot oferi nimic… asta e…
    cred ca… singura mea sansa este sa…. cumpar un microfon… si sa necajesc fetele dorind sa le intervievez…
    :P)

    1. Ovi, nici eu nu am nimic de oferit, nici de la mine nu doreau nimic oamenii aia…decat sa le raspund la niste intrebari. Ei isi faceau doar meseria… Ei ii rugau pe toti care veneau acolo sa le raspunda la intrebari, nu doar pe unii mai cu mot. Majoritatea insa refuza, asta era problema lor.

  22. cred ca nici eu nu ma invart in medii selecte, ca sa fiu solicitata sau n-am fata de aratat la tv :biggrin:
    daca s-ar ivi careva i-as evita, nu ma intereseaza ce vor si nu vreau sa ma vada rudele la tv.
    a fost amuzant cand m-a sunat o doamna de la romtelecom sa-mi propuna ceva oferta la digi si cand i-am spus ca nu ma uit la tv, m-a abandonat scurt!

  23. Nice, am sa imi marchez artciolul la fav si am sa revin sa citesc toate comentariile cand am sa dispun de mai mult timp. De ce? Simplu : pentru ca si eu sufar de fobia camerei de filmat. Sa ma vezi la nunti cum reusesc sa gasesc cate un stalp in spatele caruia sa ma pitesc. Deci la mine e si mai grav simptomul decat la tine, nu e doar senzatia dezagreabila de a da un interviu sau de a deveni “vizibila” in fata lumii. La mine e o nervozitate la orice camera de luat vederi. Desi cu fotografiile n-am nici o problema, imi place sa fiu “model” pentru poze.
    Taare m-am linistit citind ca macar tu ma intelegi.
    Nu de alta, dar cand am fost cu grupul la munte si mi-am manifestat dorinta sa fiu exclusa din filmari oamenii au zis ca-s eu fitoasa. :(
    Dar stii ce mi-a placut mult, mult la atitudinea ta, Nice? Faptul ca ai fotografiat in continuare Cupa si i-ai ignorat, felicitarile mele, nu cred ca as fi rezistat acolo, sub nasul lor, stiind ca oamenii vor “sa le acord un interviu”.
    Oricum, e dreptul nostru sa nu fim filmati, nu stiu de ce nu se tine cont de asta in Romania.
    p.s. reusesti Nice dupa atata timp sa ramai anonima pe blog? Asta am incercat si eu initial, pe urma am ajuns la blogmeet-uri si tot planul asta s-a dus. :)

Dă-i un răspuns lui vienela Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *