Comentatoarele mele sînt – multe dintre ele – femei în toată firea, cu bărbat şi – eventual – copii acasă. Asta nu le împiedică în nici un fel să aprecieze o proză ori o poezie şi cred că maturitatea ne-a oferit ocazia să înţelegem că putem discuta deschis şi putem glumi pe diverse teme, chiar dacă nu ne cunoaştem personal şi locuim la sute de kilometri distanţă unul de altul. Un “pupic” sau un “huguleţ” în online sînt lucruri care ţin de o amiciţie la distanţă, nicidecum de altceva şi noi ştim bine lucrul ăsta, nu ne permitem a aluneca în extreme.

Poate că problema stă undeva în încrederea pe care noi o avem unii în alţii şi mai ales, în încrederea pe care alţii o au (sau nu) în noi.

,,Vis de toamna” si ,,Imaginea toamnei” sunt preferatele mele, desi am mai ochit si altele poate chiar mai reusite dpdv tehnic, hihi :P Am privit de multe ori cerul, pe furis, printre crengi si frunze de copaci, in ultima perioada, poate de-asta imi plac cele doua.