“Lecția iertării-Tribul Babema

Există un trib în Africa a cărui perspectivă asupra iertării este atât de completă, încât tradiția lor oferă tuturor o lecţie de smerenie. În tribul Babemba, când cineva din sat încalcă o regulă, o lege sau face ceva incorect din punct de vedere moral – întregul sat se adună pentru participa la repararea acelui rău. Valoarea unei singure inimi umane este atât de mare încât necesită participarea întregii comunităţi.

Toţi bărbaţii, femeile, copii şi bătrânii îşi lasă deoparte viaţa obişnuită şi formează un cerc uriaş. În centru se află acuzatul. Mai întâi, se povesteşte în detaliu fapta; încălcarea este adusă la lumină în timp ce acuzatul stă în faţa tuturor, expus faţă de gravitatea propriei sale fapte.
Apoi, unui câte unul, fiecare sătean începe să dezvăluie toate faptele bune şi generoase pe care acuzatul le-a făcut în viaţa lui. Ei descriu în detaliu minunatele calităţi, atribute şi puncte forte ale acuzatului, dând exemple concrete şi relatând acţiunile sale reale. Fiecare faptă bună este reamintită cu o mare iubire şi un profund respect. Uneori ceremonia continuă timp de zile în şir – cât este necesar. Este ca şi cum întregul sat ar spune: „Tu nu ești ceea ce ai făcut. Tu eşti o fiinţă minunată.”

La sfârşit, cercul se rupe, iar persoana din centru este întâmpinată cu braţele deschise şi reprimită în comunitate. Apoi sărbătoresc.

Când iertăm, ne conectăm cu adevărul a ceea ce este acea persoană cu adevărat. Recunoaştem că deşi actul încălcării nu este acceptabil, totuşi, în interiorul ei, persoana este un suflet minunat.

Extras din cartea „Călătoria pentru copii” de Brandon Bays”

Bun, dupa ce am citit acest fragment, am stat … am stat, am stat si am gandit: oare asa sa fie? fiecare incalcam la un moment dat o regula, o lege morala sau civila, incurcam pe cineva, gresim fata de cineva sau chiar de noi insine … Am vrea sa ne intoarecm in trecut, dar cu cunostintele acumulate pana in prezent … Sigur am face lucrurile altfel … dar ar rezulta o alta insiruire de evenimente. Cine stie ce se poate intampla, schimba in viata noastra?! E adevarat ca parca am devenit prea buni la aruncat vina in curtea vecinului …. unii pot fi experti in asta, pe cand altii sunt atat de constiinciosi incat nu se pot ierta pe ei insisi …Si atunci ce facem? Nu (ne) iertam? Nu mai actionam in nici un fel din frica de a nu comite din nou aceeasi greseala?!

Nu stiu. Pur si simplu, nu stiu. Sunt o fire analitica …. prea mult mai ales in cazul meu. (Teatrul meu interior: o Alexandra spasita, dornica de a fi iertata si o Alexandra care te sacaie – Puteai face altfel … sigur mai era o cale … prea te repezi) —- Uneori mi se pare mai dureros sa-ti “iei suturi in dos” de la tine, decat de la altcineva.

Bun … si acu la subiect. Uneori poate fi dificil sa ii iert pe altii. Poate ca o fac … dar nu uit. Nu prea e crestineste, dar ma scuteste de alte dureri (de cap, de inima :P). Simt si eu vinovatia … Si inca cum: ma puteam implica, o vorba nu strica, un mic ajutor, puteam fi mai blanda …. puteam, puteam, puteam …Dar inveti sa te si accepti cum esti, cu bune si rele, nimeni nu-i perfect … iar e kilometric si (cred) total pe alaturi … dar cred ca e greu sa raspunzi si sa fii sigur ca raspunsul tau ce cel bun, cand noi (oamenii) suntem atatia … si atat de diferiti. Noaote buna, draga Nice! (scuze intarzierea :kissing: :heart: )