“…că oamenii vin și pleacă, paşesc pentru o vreme alaturi de noi, iar când scopurile noastre nu mai coincid, pornim pe drumuri diferite”.

Stiu ca ai suferit sau, cel putin, te-a framantat mult acest lucru… motiv pentru care am fost surprinsa sa citesc randurile de mai sus. Sincer, ma bucur ca reusesti sa accepti incetul cu incetul acest lucru. Stiu ca nu pare a fi cel mai grozav lucru din lume, dar… cred ca in timp vei reusi sa privesti cu un oarecare calm si chiar afectiune ideea asta… Pe mine, uneori, ma face chiar sa pretuiesc mai mult interactiunile cu ceilalti, uneori ma invaluie o curiozitate in ceea ce-i priveste, un fel de “oare care e rolul lui si pentru cat timp in viata mea?”…
O singura completare: unii vin si pleaca… si vin din nou si apoi iar pleaca. Si e minunat cand ii redescoperi, dupa mult timp, si simti aceeasi conexiune intre voi. Cred ca astea sunt adevaratele legaturi intre oameni, cele care nu tin cont de timp. Care pot lua o pauza si raman acolo, intacte, indiferent de ce se intampla in vietile noastre intre timp…