Este parerea mea, dar cred ca atat timp cat exista banuieli nu prea se face nimic. Ar trebui o confruntare sau dovezi ca asa s-a intamplat. Apoi aruncate dovezile in fata lui si plecat sa fie! Din casa ei, din viata ei. Sunt categorica in aceasta privinta, dar nu le inteleg pe acele femei care tac si suporta sau se complac in astfel de relatii absurde.

Ca ce-o zice lumea, dar mai sunt si copiii, stai linisitita, draga, ca si eu am relatiile mele. Nu suport asa ceva. Lumea poate sa zica ce o vrea, eu fac cum vreau eu; copiilor le va fi mai bine intr-o casa linistita, fara tensiune si disensiuni, fara certuri si plansete, nu intr-un simulacru de familie; iar la faptul ca si sotul si sotia au relatii extra-conjugale…. pentru ce mai sunt impreuna?! Din obisnuinta, din lasitate?! Nu, nu, nu, nu!!!!!!!!!!!

Prefer sa fiu sincera, cu toti din jurul meu dar mai ales cu mine insami. Daca mie imi e bine, asa le va fi si copiilor mei. Daca sotului meu ii va fi bine alaturi de noi, atunci toti vom fi bine ca o familie unita. Nu zic ca nu vom trece prin greutati. Ispite exista de ambele parti, greutatile curg garla, dar impreuna, atata timp cat exista iubire, comunicare, respect si prietenie se poate trece peste tot. Mai putin inselatul! Categoric nu!

Acum cativa ani m-am indragostit la prima vedere de un baiat, eram la mare si sentimentul a fost reciproc, am incercat sa fim impreuna insa fiind dn orase diferite, plus alte detalii nu am reusit sa consolidam relatia de la distanta. Cand am simtit ca sentimentele schimba macazul pentru o alta persoana nu am mai raspuns la telefonul baiatului ce-mi furase inima in Euforie Nord. Si nici el nu a mai insistat. Dar nu imi place sa mint pe nimeni, inclusiv pe mine.