Cei mai frumoşi ani

Unii sunt nostalgici după aromele și poznele copilăriei, alții afirmă că anii de liceu sunt cei mai frumoși din viață, adolescența cu impetuozitatea ei fiind o vârstă aparte când te simți centrul Universului și ai impresia că poți cuceri întrega lume, când apar primii fiori ai dragostei și când niciun vis nu e considerat prea îndrăzneț.

De fapt, fiecare perioadă are farmecul ei irepetabil, tinerețea aduce cu ea distracția anilor de facultate, satisfacția primului job obținut după multe emoții, energie, elan creator, planuri mărețe transformate în realitate. Chiar și senectutea, vârsta când te bucuri de isprăvile nepoților dragi, când colinzi prin lumea largă ajungând în țările pe care nu ai apucat să le vizitezi până atunci, când te ocupi în tihnă de pasiunile de care poate nu ai avut timp în trecut din cauza serviciului, are părțile ei bune.

La rândul meu am trecut prin mai multe stadii, am fost pe rând fetița naivă care asculta vrăjită poveștile create de bunici special pentru ea, adolescenta curajoasă care adora rock-ul și muntele, tânăra neliniștită, îndrăgostită de ideea de iubire, de vară și soare care, în final a avut marea revelație a vieții ei, s-a transformat în Continuă să citești Cei mai frumoşi ani

Share

O gură de aer proaspăt

simplicity-is-the-ultimate-sophistication
Ne-a luat prin surprindere cu rezultatele incredibile, cu o evoluție fulminantă în clasamentul WTA, ajungând să fie cunoscută, în scurt timp, de întreaga planetă. O tânără ambițioasă, muncitoare, care a reușit la o vârstă destul de fragedă să cucerească tenisul mondial și inimile noastre.

Ea a îndeplinit visul oricărei fetițe îndrăgostite de tenis, care, antrenându-se zilnic pe terenul cu zgură din cartier își dorește să participe la competiții importante pe care să le câștige, să-și dedice întreaga viață acestui sport. Așa eram și eu în urmă cu mulți ani, când mă uitam cu nespusă admirație la Steffi Graf sau Monica Seleș și speram să ajung ca ele, iar după terminarea carierei să devin antrenoare. Evident că nu s-a întâmplat nimic din toate astea, însă am rămas să urmăresc tenisul, de la televizor, până acum câțiva ani (2007-2008) când interesul pentru el a murit brusc.

Dar ea l-a resuscitat și, iată-mă azi, nerăbdătoare s-o urmăresc în toate turneele la care participă, privind la calendar cât mai e până la Cincinnati, New Haven sau U.S. Open.

Am tot vrut să scriu despre performanțele ei remarcabile imediat după Roland Garros sau Wimbledon, dar, așa cum știți, câteva treburi care necesitau urgentă rezolvare m-au ținut departe de online. Ați văzut cum mângâie mingea, ce trasee și unghiuri perfecte găsește pentru loviturile câștigătoare? Ați observat cât de firesc pare tot ce face ea pe terenul de tenis? Ce mental puternic are, câtă determinare și Continuă să citești O gură de aer proaspăt

Share

Scrisul ca formă de terapie

Bine v-am regăsit! Credeați că ați scăpat de mine? Nicio șansă! Iată că, după câteva săptămâni bune departe de internet, de blog, departe de voi, încerc să-mi reiau azi activitatea febrilă de odinioară. Cam dificil după o asemenea pauză, încerc să mă acomodez cu noua și vechea postură, aceea de deținător de jurnal virtual.

Cum vă spuneam, am intrat în vacanță. Da, o vacanță (prea) mult așteptată înainte de ziua de ieri, traumatizantă după finalul evenimentului ce mi-a dat viaţa peste cap, pentru că lucrurile nu s-au desfășurat așa cum prevedeam şi (mai) ales speram, am fost depășită de situație și sunt toate șansele să se transforme într-o vacanță prelungită și petrecută în dulcea atmosferă tihnită și relaxată a cartierului meu asaltat zilnic de excavatoare și picamere, sufocat de arșița verii.

Dis-de-dimineață am dat o raită pe bloguri să iau pulsul blogosferei. Aici, toate bune și frumoase, “la vie en rose” cum ar spune francezul, oameni fericiți și destinși, iubirea plutește în aer, romantismul face ravagii, vacanțele se desfășoară pe tărâmuri exotice, articolele sunt pline de optimism, foarte, foarte departe de ceea ce se Continuă să citești Scrisul ca formă de terapie

Share