Favoritele lunii februarie

cosmetice-februarie

Sunt, cred, dintotdeauna, în căutare de cosmetice, de produse în general, indiferent de categoria din care fac parte, care să întrunească o condiție esențială: raportul calitate-preț să fie unul excelent, imbatabil. Cu alte cuvinte, îmi doresc să achiziționez cosmetice sau electronice ieftine (sau la un preț acceptabil, moderat) și foarte bune, cărora să nu le găsesc cusur.

Și cu puțin noroc, după diferite experiențe nereușite, pot spune că am obținut exact ceea ce am visat. Așadar, în prezent, sunt fericita posesoare a fondului de ten, ojei sau mascarei perfecte. Și tocmai de aceea m-am gândit să vi le arăt și recomand și vouă, cine știe, poate vi se vor potrivi și veți fi la fel de încântate ca și mine. Dar, în primul rând pentru că va urma un giveaway de primăvară cu cadouri din lista de mai jos (și nu numai). Continuă să citești Favoritele lunii februarie

Share

Viață de ocnaș

life-is-hard

Stați nu vă alarmați, n-am comis nicio infracțiune, e doar o metaforă. Sunt acasă și mă bucur de puțină libertate. Și simt că trebuie să scriu (mai mult pentru mine însămi) aceste rânduri. Nu vreau să pară ca o explicație a absenței mele de pe blog sau ca o lamentare pentru că nu caut milă, consolare sau cuvinte de încurajare. Nu scriu pentru a mă elibera sau a mă descărca. E o pagină din viață mea peste care nu vreau să trec așa ușor.

Sunt gândurile mele de student în anul I care a terminat (încă nu știu dacă cu bine) prima sesiune. Așadar iată câteva concluzii la cald: Continuă să citești Viață de ocnaș

Share

Cu trenulețul la Castelul lui Ali Pașa

trenuletul-turistic-din-parga

Uneori am impresia că sunt cea mai ghinionistă persoană din lume. Apoi, după o vreme îmi revin și concluzionez că nu sunt ghinionistă, ci, de fapt, se întâmplă să obțin extrem de greu, după multe sforțări și chinuri cumplite și interminabile ceea ce-mi doresc. Cu alte cuvinte, pentru ceea ce alții capătă ușor, natural aproape, doar întinzând mâna, eu trebuie să muncesc și să transpir mai ceva ca un sclav la galere. Și acum nu mă refer la cine știe ce vis măreț, nu vă imaginați că aspir să am luna de pe cer, ci trebuie să sufăr pentru orice fleac, orice dorință cât de mică și banală ar fi ea.

Ca să înțelegeți mai bine o să vă relatez o povestioară din vacanța mea în Parga din vara trecută. Continuă să citești Cu trenulețul la Castelul lui Ali Pașa

Share