O poveste oltenească

A fost odată ca-n poveşti, a fost ca niciodată… un sat cu oameni harnici, numa’ unu’ şi unu’, aproape de Strehaia, cu mult timp înainte ca această localitatea să capete o notorietate…manelistă.

Miercuri, 23 august 1944, orele 5:00. Orică dormea dus, cu gura întredeschisă, gemând uşor. Din când în când, se puteau auzi cuvintele “coasă”; “bou” şi “Floarea”, vorbe ce îi înăspreau sau relaxau, după caz, expresia feţei. Tânărul fu trezit brusc, zguduit de braţele puternice ale Nuţei.

– Orică, haida-de, scoal’ în sus!

Nimic. Niciun răspuns, doar un prelung… muget?

– Haida, mă, scoal’ şi hai să mergem, c-avem drum mult, Ploieştii nu sunt colea, la doi paşi!

– Haida, mă, nărodule, n-auzi? A dracu’ pielea pe tine, te faci că n-auzi!? Orică, olelei, păza, veniră ruşii peste noi!!!

Un ţipăt scurt şi Orică fu în picioare. Cu ochii mari şi părul vâlvoi, căuta febril un loc unde Continuă să citești O poveste oltenească

Share

Ipostazele normalităţii

Ce este “normalitatea”? Ce înseamnă “a fi normal”? Auzim zilnic formulări precum “Este normal”; “Nu este normal”; “Nu mi se pare normal”, etc. Cine stabileşte ce este “normal” şi care sunt criteriile care definesc această “normalitate”? Desigur, o primă analiză ne-ar direcţiona atenţia către societatea din care facem parte. România este o ţară preponderent creştin – ortodoxă şi europeană; astfel, împărtăşim valorile creştine şi europene, ne raportăm la ceea ce reprezintă acestea. Sunt convins că pot fi identificate diferenţe de interpretare a normalităţii şi în interiorul civilizaţiei europene; de pildă, regulile britanice de circulaţie rutieră nu se regăsesc şi pe continent.

În opinia mea, clivajele majore apar la nivelul marilor civilizaţii. De pildă, civilizaţia musulmană. După cum ştiţi, femeia musulmană este discriminată în mod flagrant, având un statut inferior bărbatului.. De asemenea, în lumea musulmană, poligamia este permisă; pentru un bărbat, numărul de soţii este un indicator al poziţiei sociale, cu cât are mai multe consoarte, cu atât este mai bine văzut în societate. Occidentalilor nu li se pare normală această stare de fapt, pe când musulmanilor, da. Continuă să citești Ipostazele normalităţii

Share

Iartă-mă!

  • Că te-am minţit prea des!
  • Că am râs când tu ai plâns!
  • Că nu am vrut să văd când tu mi-ai arătat!
  • Că nu am vrut să aud când tu mi-ai vorbit!
  • Că am întârziat mereu!
  • Că am cerut şi nu am oferit nimic!
  • Că am lipsit prea des!
  • Că nu am înţeles cine eşti!
  • Că te-am făcut să suferi!
  • Că ţi-am furat inima şi am pierdut-o în marea de uitare!
  • Că nu te-am alintat prea des!
  • Că am înţeles, abia acum, că te iubesc!

A IERTÁ = iért tranz. 1) (persoane) A scuti de pedeapsă. 2) A elibera de acuzație, primind scuzele aduse; a scuză. Vecinul l-a iertat. ◊ A-l ierta Dumnezeu a înceta din viața (după o boală grea și îndelungată). Dumnezeu să-l ierte! formulă folosită de credincioși vorbind despre mort. Doamne, iartă-mă! expresie folosită de o persoană care a spus sau este pe cale de a spune o vorbă necuviincioasă. Ba să mă iertați! a) nu sunt de acord; b) nici vorbă. Iertați-mă (vă rog)! vă rog să nu vă supărați. 3) (greșeli, fapte reprobabile) A trece cu vederea; a înceta de a lua în considerație; a da uitării; a scuză. 4) (datorii, obligații etc.) A declara nul; a anula. 5) A da voie; a îngădui; a permite. Iertați-mă, vin și eu cu o explicație. /<lat. Libertare.

Sursa: NODEX

Un cuvânt simplu, ce stă pe buzele tuturor, are corespondent în toate limbile pământului şi a fost rostit de nenumărate ori. Mai multe sensuri, acelaşi scop. Care este originea acestui termen? Există o legătură directă între iertare şi morala religioasă? De ce iertăm? Ne simţim NOI mai bine, atunci când iertăm, sau o facem pentru liniştea celor care ne cer iertare? De câte ori acceptăm să iertăm? Iertăm mai des, atunci când iubim? Sunt convins că există situaţii când un străin comite o greşală mai puţin semnificativă decât un cunoscut, dar alegem să nu îl iertăm. De ce? Continuă să citești Iartă-mă!

Share

Recunosc, sunt casatorit


Îmi amintesc perfect. Cred că a fost dragoste la prima vedere. Dintre toate câte eraţi acolo, tu m-ai cucerit instantaneu. Parcă îmi zâmbeai, mă îmbiai să vin spre tine! Am făcut multe sacrificii ca să te am doar pentru mine, dar am ştiut că meriţi pe deplin. Ştii că sunt foarte nerăbdător, aşa că am trecut peste formalităţi şi am intrat repede în tine, acolo, de faţă cu toţi, nu mi-a mai păsat de nimeni şi de nimic. Ţi-am pipăit frenetic formele, ca un nebun, erai aşa de fină la atingere… Deşi eram în extaz, m-am retras puţin, să te privesc mai bine, dar asta doar ca să plonjez din nou în tine; mi-a plăcut că tu eşti foarte spaţioasă, nu strâmtă, ca altele. Te-am atins acolo unde îţi place ţie cel mai mult şi ai început să torci precum o felină sălbatică… aaaah, şi acum mă trec fiorii când îmi amintesc! Continuă să citești Recunosc, sunt casatorit

Share

J’accuse

În utlimele zile, mass – media freamătă, disecând cu obstinaţie decizia guvernului de a recalcula pensiile speciale, precum şi protestele pensionarilor militari în rezervă sau în retragere. Fiind, oarecum, familiarizat cu domeniul, am început să urmăresc mai atent evenimentele. Cu riscul de a-mi atrage oprobiul dumneavoastră, cei care faceţi parte din tagma militarilor sau aveţi cunoştinţe ale căror pensii speciale au fost recalculate, îmi permit să public câteva aprecieri personale.

Am observat că pensionarii militari şi-au coordonat acţiunile la nivel naţional, iar acestea au coincis cu festivităţile dedicate unirii Principatelor. Un prim fapt condamnabil, ruşinos şi nedemn, a fost huiduirea imnului naţional de către respectivii militari. Nu se cade, domnilor, ca cetăţeni care aţi jurat să apăraţi şi să respectaţi însemnele oficiale ale ţării, să vă pretaţi la un astfel de comportament. Înţeleg, vă nemulţumeşte profund Continuă să citești J’accuse

Share

Hollywood şi restul lumii

Îmi place să vizionez filme. Nu mă consider un cinefil pasionat, nu mă pretind a fi critic de film. Nu am o “normă” de filme pe care să o parcurg într-un interval definit de timp, etc. Îmi suscită un interes deosebit genurile thriller şi dramă, filme ce pun accent pe latura psihică a personajelor şi sunt inspirate din viaţa cotidiană. Cu toate acestea, nu refuz un film bun de acţiune sau o comedie decentă.

Voi încerca să explic de ce am ales să abordez acest subiect. Filmele fac parte din viaţa noastră, sunt un mijloc de relaxare, de petrecere a timpului liber, de socializare şi, totodată, oferă motive de reflecţie. Aşteptăm sfârşitul de săptămână cu înfrigurare, urmărim cu atenţie site-urile de specialitate, doar-doar mai apare vreun film tare, un block-buster, de preferat, acţiune, cu cât mai multă violenţă, arme şi sânge sau o comedie, dar una să ne crape fălcile de râs – este musai să conţină numeroase scene de sex, dar nu oricum; actorii trebui să fie surprinşi în ipostaze cât mai stânjenitoare. Mai nou, sunt la modă Continuă să citești Hollywood şi restul lumii

Share