Cred că nu e bucurie mai mare pentru cineva care își povestește, în cuvinte și imagini, călătoriile pe blog, să afle că a reușit să inspire și alte persoane în alegerea viitoarelor destinații de vacanță.

Desigur, există destinații clasice precum Roma, Paris sau Londra de care știi dintotdeauna. Cine nu a visat încă din copilărie să ajungă să descopere chiar la fața locului misterele piramidelor egiptene, ale cetății pierdute a incașilor, Machu Picchu sau să descifreze mesajele ascunse din operele nemuritoare ale lui Michelangelo? Câți dintre cei care citeau cu nesaț aventurile personajelor lui Al. Dumas nu și-au imaginat că într-o bună zi vor avea privilegiul să se plimbe prin camerele și coridoarele încărcate de povești intense, intrigi și trădare ale palatelor Louvre sau Versailles?

Dar există o multitudine de locuri frumoase care nu sunt la fel de cunoscute și de promovate: diferite insule, orășele, sate, stațiuni turistice, care nu se bucură încă de o faimă planetară, de care nu auzi peste tot și pe care nu ai cum să le descoperi decât dacă cineva le laudă în mod convingător.

Sau chiar dacă ai auzit în treacăt menționându-se numele lor, nu-ți vor trezi niciodată interesul dacă nu vezi și câteva imagini relevante care să conțină acel wow factor alături de o descriere savuroasă.

Chiar și mie, care nu am blog de călătorie, dar scriu ocazional despre escapadele mele turistice (le numesc așa pentru că vacanțe e exagerat spus), mi-ar plăcea să știu că am reușit să conving oamenii să viziteze locurile prezentate în articole.

Pentru că și eu la rândul meu, în ultimul timp, mă inspir din experiențelor altor bloggeri. De la ei am aflat despre Veliko Tarnovo, Parga sau, zilele trecute, de Colibița un sat fantastic din România. Deja mă gândesc la posibilitatea petrecerii unui weekend în miez de toamnă (prin octombrie) pe meleaguri transilvănene.

Desigur, blogosfera, internetul în general, nu este singura sursă de inspirație. Dacă un prieten, o rudă sau un coleg îmi recomandă călduros o zonă care deține toate ingredientele pe care mi le doresc eu să le conțină destinația perfectă, iau în calcul o viitoare vacanță acolo.

La fel de utile sunt, consider eu, enciclopediile, cărțile și ghidurile de călătorie, chiar de curând am primit două exemplare foarte interesante, “Călătorii pentru viață, 500 de locuri unice” (spre exemplu de aici am aflat despre orașul-cetate Avila din Spania) și “Descoperiți minunile lumii”, ghidul celor mai spectaculoase peisaje care mi-a descris piramidele coafate de la Ritten (nordul Italiei) aceste coloane de lut colorat, încrustate cu pietricele care poartă în vârf niște bolovani asemenea unor pălării, adevărate minuni ale naturii.

Și nu în ultimul rând, dorința de a călători mai des, trebuie să recunosc, mi-a fost insuflată de emisiunea “House Hunters International”, prezentă zilnic pe Travel Channel.

Așadar, care este în cazul vostru principala sursă de inspirație pentru alegerea vacanțelor/concediilor, road-tripurilor, city break-urilor, excursiilor?

P.S.

Să nu uit să menționez, o altă sursă importantă de selectare a destinațiilor turistice o constituie ofertele last-minute (cele realmente de nerefuzat) găsite pe site-urile agențiilor de voiaj, în mail, pe facebook etc.

Înainte de plecarea spre destinația despre care vă povesteam în precedentul articol, am descoperit culmea vacanțelor low-cost: să dai mai mulți bani pe articolele din bagaj decât pe cazare și transport!

Cu alte cuvinte, să cheltuiești mai mult pe cosmeticele, hainele, accesoriile și încălțămintea necesare în concediu decât pe biletul de vacanță care include cazarea și transportul în stațiunea/orașul unde vei petrece 7 zile. Paradoxal, nu?

Să vă spun concret ce mi-am cumpărat pentru vacanța din Grecia ce se profilează la orizont.

Înainte, însă, fac o mică precizare: sunt adepta călătoriilor low budget. M-am specializat pe oferte last minute. Cu cât mai ieftin cu atât mai bine. Dacă nu găsesc o ofertă de nerefuzat (cum a fost și cazul celei de care am profitat de curând) eu nu plec nicăieri. Nu sunt dispusă să dau mulți bani nici pe avion și nici pe hotel. Maxim 150 de euro, hai 200 dacă locația e mai pretențioasă gen Roma sau Praga.

Nu înțeleg de ce trebuie să arunc eu cu banii dacă pot găsi și oferte fantastice în locuri de vis? Pe de altă parte dacă nu am toate condițiile necesare unui sejur decent spre memorabil, oricât ar fi oferta de bună, tot n-o accept. Nu iau în calcul nici statul la cort, nici la hosteluri. Nu că aș fi eu cine știe ce prințesă mofturoasă, doar că astea mi se par potrivite pentru o anumită vârstă sau pentru un anumit tip de personalitate. De asemenea, nici vacanțele all-inclusive nu mă tentează. Îmi doresc mai mult de la o călătorie decât mâncare în exces și lenevit apoi la plajă cu burta plină.

În concluzie îmi place să mă plimb des și cu folos, în locuri spectaculoase și încărcate de istorie, pe bani puțini. De aceea, când am văzut oferta asta pentru o stațiune din Grecia de la M. Ionica, cu 80 de euro (inclus cazare și transport/6 nopți) am simțit că e rost de plecare. Unde mai pui că locul seamănă izbitor cu Portofino și nu e deloc cel mai ieftin din bătrâna Elada.

Și tare m-am bucurat că am găsit o asemenea ofertă bună, în ideea că și așa opționalele vor fi destul de scumpe, iar eu intenționez să fac cât mai multe.

Ceea ce nu am luat în calcul a fost cât mă vor costa cele necesare unui asemenea voiaj. 
Mi-am cumpărat următoarele (toate indispensabile):

1. O pereche de sandale cu talpă joasă (așa cum nu port eu niciodată), foarte comode, pentru drumeții. Preț 70 de lei, de la CCC. Pantofi sport aveam deja, îi iau și pe ei pentru că acum sunt pățita și nu mai risc nimic.

2. O pălărie de soare cu care arăt absolut penibil, nu obișnuiesc să folosesc, dar nu mai vreau să ajung la spital prin Grecia cu insolație. Preț 30 de lei, redus de la 50, de la Koton.

3. Uscător de păr de voiaj, Philips, preț 50 de lei.

4. Șampon, mască de păr, gel de duș, spray pentru îngrijirea intensă a părului pe timpul verii, un CC-cream, ojă, gloss, pastă de dinți, periuță, săpun etc cosmetice absolut necesare în concediu. Preț cca 130 de lei.

5. Costumaș de purtat în interior, format din maieu și pantaloni scurți, 90 de lei de la H&M.

6. Un articol de lenjerie, 130 de lei, de la Penti.

7. Un tricou alb, 60 de lei, de la C&A.

8. Asigurare de sănătate, 30 de lei.

Preț total: aprox. 130 de euro. Mai am nevoie de un card de memorie pentru aparatul foto de 16 GB și de niște șervețele demachiante.

Șlapi și geantă de plajă, costume de baie și loțiuni de protecție solară și bronzare rapidă aveam deja de anul trecut. Ăsta da noroc.

Concluzie finală: nimic nu e ceea ce pare. Presimt că vacanța asta mă va duce la 500 de euro.

Să ne revedem sănătoși!

In buna traditie instaurata aici, pe blog, de ceva timp, intentionez sa va prezint si in 2016 cateva dintre cele mai usoare retete din lume. Daca la inceput v-am ademenit cu un aperitiv exotic, guacamole, iar mai apoi cu o mancarica tipic romaneasca, pui cu legume (sau tigaie picanta cum mai e numita in restaurante), voi continua seria celor mai simple delicii culinare de pe mapamond cu un desert pe care si cel mai neindemanatic bucatar va reusi sa-l prepare instant cu succes garantat. A doua propunere este o surpriza de proportii pentru fanii mancatului sanatos, fara aditivi alimentari si ai gatitului rapid si fara niciun efort.

1. Ciocolata invelita in aluat

Ingrediente

– aluat frantuzesc

– o tableta de ciocolata (de menaj, amaruie, cu lapte)

– un ou batut

– cateva nuci/alune/migdale dupa preferinta

Mod de preparare

1. Plasam tableta de ciocolata in mijlocul aluatului

2. Taiem marginile aluatului de o parte si de alta a tabletei, eliminam colturile, infasuram fiecare bucata din aluat peste ciocolata si  ungem produsul obtinut cu out batut. Presaram alune sau migdale si dam la cuptor pana se rumeneste (cca 25 de minute)

Gustul este divin, de altfel acesta este si desertul ales de mine pentru a fi savurat in noaptea dintre ani. Altceva nici ca mi-a mai trebuit! Cu mentiunea ca data viitoare voi folosi ciocolata cu lapte.

Aveti mai jos un tutorial din care aflati mai exact procesul de preparare:

https://www.youtube.com/watch?v=vNN6KVaaob4

2. Paine de casa

Ingrediente

500 de grame faina

o lingurita de sare

o lingurita de zahar

o lingura de ulei

drojdie proaspata (un cubulet de 25 grame)

400 ml apa calduta

seminte (de in, de floarea soarelui, de susan etc)

Mod de preparare

Se cerne faina in bol, se adauga sarea, zaharul, uleiul si o parte din seminte, apoi apa in care s-a dizolvat foarte bine drojdia.

Se amesteca bine toata compozitia (cu o lingura) pana se incorporeaza toata faina. Se pune cu grija capacul. Se lasa aluatul la crescut langa o sursa de caldura pana sare capacul (dureaza cca 10-15 min, se aude “poc” in toata casa). Atunci stii ca aluatul este dospit si bun de pus in forma (de silicon, tabla, sticla).

Cu o lingura uda se niveleaza aluatul si se presara seminte din abundenta. Se da la cuptor la 200 de grade pentru cca 60 minute.

Si gata! Asta a fost tot!

Noi am inceput sa facem paine in casa dupa ce ne-am achizitionat un vas/bol Tupperware de 2,5 l pentru dospire rapida. Bolul a costat 49 de lei, are un capac etans si in el putem prepara nu doar paine, ci si chifle, cozonac sau briose.

Painea este destul de aspectuoasa, pufoasa, tine cca o saptamana, este gustoasa si cel mai important, nu contine mult temutele E-uri, iar modul de preparare e super usor si rapid. Faina folosita a fost fie “Grau Intreg”, faina integrala pentru paine si patiserie, fie faina de secara bio (all green). Acum vrem sa incercam si faina 650.

Nu-mi ramane decat sa va urez “Pofta Buna!”

Mie nu. Sau cel puțin nu de Marea Neagră și de litoralul românesc. Visam, prin primăvară, la Marea Ionică, doar că nu-mi permiteam un sejur oarecum scump în Corfu sau Zakynthos.

Dar în clipa când am fost anunțată că serviciul ne trimite gratis în vacanță la mare, la Neptun, sub pretextul unui curs, m-am bucurat. Nu țopăi într-un picior, nu mă dă entuziasmul afară din casă, dar nici indiferent nu-mi este. Și la o adică, cum să refuzi o asemenea oportunitate? Transport, cazare și trei mese pe zi plus posibilitatea de a ne aduce un însoțitor cu noi. Fără să scoatem un ban din buzunar? Dar asta e foarte tare chiar dacă destinația este România.

Și, având în vedere contextul internațional, cu mult prea multe atacuri teroriste și cu falimente naționale la orizont, plus experiențele mele dezastruoase pe litoralul grecesc, poate că Neptun e cel mai bun și mai sigur loc de pe pământ de petrecere a concediului. Adică sper să fie!

Nu știu cum sunteți voi, dar eu doar așa aș merge la mare la noi. Gratis. Dacă se ivește șansa, de ce nu? Iar vara trecută am mers pe același principiu, am lăsat temerile, prejudecățile și snobismul la ușă și am plecat spre Marea Neagră.

Și degeaba îmi doresc eu plaje ca-n Aruba sau Rep. Dominicană, în zadar visez la Bora-Bora sau Maldive, la insule exotice cu apă turcoaz, nisip fin și alb, golfulețe stâncose și bariere de corali, la hamace în palmieri și peisaje spectaculoase, apusuri de soare memorabile și bungalow-uri pe mare, dacă nu mă văd zburând mii de km până acolo, traversând continente și oceane și nici bugetul nu e suficient de generos.

După cum știți nu sunt genul de turist care petrece vacanța la all-inclusiv, stând cu burta la soare și mâncând toată ziua. Nu sunt nici genul de clubber care se distrează întreaga noapte rupându-se în figuri prin discoteci. Și nici prietenă cu alcoolul nu sunt așa că băutul la greu, până dimineața, imbătatul și adormitul pe nisip nu-mi stau în caracter.

Ce mai rămâne de făcut atunci, veți intreba uimiți? Nu de asta merge lumea la mare? În vacanță în general? Să mănânce, să bea și să se relaxeze?

Nu! Cum spuneam și cu altă ocazie pentru mine distracție înseamnă cunoaștere, culturalizare, descoperire de lucruri noi, de locuri fabuloase, minunile lumii în care trăim. Iar cel mai tare mă încânta să vizitez orașele medievale ale Europei. Și mai ales să fotografiez totul!

Habar nu am ce o să găsesc anul asta în Neptun. Îmi doresc doar să am noroc de apă curată exact așa cum am avut anul trecut la Constanța. Pentru că activitatea mea preferată la mare este înotul.

Vara trecută am plecat la mare cu gândul să stau 2-3 zile, să mă bronzez puțin și eu și să înot. Reveneam după 13 ani pe litoralul românesc și eram super sceptică .

Aloha Beach, locul din Constanța ales pentru plajă a fost destul de interesant. Nu era nici foarte aglomerat, iar dimineața marea se prezenta ca un lac, nu erau deloc valuri, așa că îmi imaginam că am o imensă piscină doar pentru mine.

Aloha Beach
Marea Neagră numai bună de înotat

După-amiaza își făcea simțită prezența și vântul în peisaj așa că marea era ceva mai agitată. Dar niciodată nu aș fi crezut că voi găsi la Marea Neagră o apă atât de limpede, de curată, de bună de scăldat, încât să nu mai vreau să mă întorc acasă.

                                              apa limpede a mării

Înotam cam 4-5 ore/zi, iar când ieșeam din apă fotografiam tot ce-mi intra în raza obiectivului: nisip, umbreluțe scoici, sirene.

Inițial am vrut să facem plajă în Mamaia, dar ne-am răzgândit rapid. Iată și de ce:

plimbare cu barca pe Lacul Siutghiol
plajă suprapopulată din stațiunea Mamaia

apa mării la Mamaia

În fiecare zi amânam plecarea și îmi imaginam că sunt în Hawaii… Am rămas până la urmă o săptămână și jumătate și am realizat că dacă găsești un loc decent nici pe litoralul românesc nu e chiar așa de rău. Cu condiția să fie totul gratis, evident!

Despre activitățile desfășurate la Neptun o să vă povestesc la întoarcere. Deocamdată nu știu exact în ce constă cursul, sper să nu trebuiască să ne luăm și laptopurile cu noi. Probabil că dimineața vom fi în sala de conferințe, iar după-amiaza pe plajă. Iar de data asta vreau să-mi închiriez șezlong, că anul trecut am stat pe rogojină și nu a fost prea confortabil. În rest, apa caldă și curată, fără alge, meduze și alte nebunii îmi doresc. Și cât mai puțină lume pe plajă.  Deci liniște cât cuprinde!

Când ați fost ultima dată la mare și unde? Care este activitatea voastră preferată la mare?

Simplu, practic, rapid și delicios! Aceasta este deviza mea când vine vorba de gătit. Nu am răbdarea și nici pasiunea necesară pentru a-mi petrece prea mult timp în bucătărie. Dar, atunci când trebuie (sunt singură și nu am bani pentru a mânca în oraș, sunt sătulă de răcituri, am niște invitați mai speciali pe care vreau să-i dau gata cu aptitudinile mele nemaivăzute și nemaiîntâlnite) sau când apare la orizont o nouă descoperire a științei și tehnicii, sunt pe baricade, la datorie.

Iar curiozitatea te determină uneori să faci lucruri nebănuite. De exemplu, pe mine m-a pus pe jar apariția printre cratițele și oalele din cămară a unei tigăi deosebite de ceea ce dețineam până atunci, miraculoasa tigaie de ceramică. “Era la ofertă”, mi-a mărturisit mama, “și nu am rezistat tentației de a o cumpăra”. Iar eu de a o pune la treabă și de a află ce știe să facă. Cât este de bună.

Dar ce rețetă să încerc pentru prima experiență la ceramica neaderentă? Cum ce rețetă, cea mai ușoară și gustoasă din lume, pui cu legume!

Pentru care am avut nevoie de următoarele ingrediente:

• piept de pui
• o ceapă mare
• 3-4 ardei grași de diferite culori (verde, galben, portocaliu, roșu)
• un ardei iute (opțional)
• un dovlecel
• 300 grame  ciuperci
• 100 grame măsline
• sare, piper, ulei de masline

Mod de preparare:

În puțin ulei de măsline am pus fâșiile de pui la rumenit, apoi ceapa și am amestecat ușor. Când s-a înmuiat am adăugat ardeii grași tăiați julien și ardeiul iute tăiat foarte fîn. Am preferat să pun doar jumătate de ardei ca să nu fie excesiv de picant.

Am amestecat ușor și am adăugat dovlecelul tăiat rondele. Am lăsat totul la foc mic până s-au pătruns ingredientele.

Apoi a fost rândul ciupercilor să intre în scenă

Iar spre final totul a căpătat și mai multă culoare datorită măslinelor

Am adăugat condimentele, sarea și piperul, și am lăsat la foc mic cu un capac deasupra. Din când în când am amestecat prin clătinare.

Totul a fost gata în aproximativ 30 de minute. O explozie de arome și culori care încantă atât papilele gustative, dar și privirea.

Și tot la acest vas cu înveliș ceramic am încercat să pregătesc paella cu pui și fructe de mare. Și dacă în alte rânduri am avut mari probleme și chiar renunțasem la a mai îmi cumpăra din hipermarket pungile congelate, de data asta am pus produsul pe foc și în trei minute, fără se mai lipească de fundul tigăii, aveam mâncarea aburindă în farfurie.

În opinia voastră, mâncarea trebuie să fie întâi de toate aspectuoasă sau doar savuroasă? Sunteți adeptul rețetelor complicate, sofisticate sau a celor simple, rapide, ușor de realizat?

De câțiva ani, vara a căzut pe locul trei în topul anotimpurilor preferate, la mare distanță de primăvară și toamnă. Și asta în ciuda meritelor ei incontestabile, lucrurilor frumoase pe care ni le oferă cu atâta generozitate.

Propun să le trecem rapid în revistă:

Acum e sezonul vacanțelor, e momentul la care ai visat tot anul, când ai în sfârșit șansa să te bucuri de zile relaxate și tihnite la malul mării sau de descoperirea preţioaselor comori ale unor orașe medievale bine conservate.

Fără îndoială este sezonul rozelor pentru că, acum, ele te îmbată cu miresmele lor dulci la tot pasul, pentru că putem declara fără riscul de a greși că trandafirii sunt florile reprezentative ale acestui anotimp.

Însă, chiar dacă trandafirii predomină în grădini, am găsit şi alte floricele la fel de frumoase.

Și tot vara e sezonul fluturașilor zglobii și al fotografilor care urmăresc răbdători fracțiunea de secundă în care aceștia se pregătesc tacticos pentru polenizare își deschid grațios aripile parcă pictate.

Acum începe sezonul salatelor pentru că vara ne hrănim mai light si consumăm mai multe legume proaspete şi sanătoase.

Pentru că e atât de cald avem nevoie să ne răcorim constant, astfel ca vara este și sezonul înghețatei savurate indiferent de locul și momentul în care ne aflăm.

Dar şi sezonul pepenilor zemoşi şi al nectarinelor parfumate.

Sau al frappe-urilor delicioase și smoothie-urilor revigorante care ne înveselesc zilele toride petrecute la terase sau la malul mării.

Care dintre aspectele și deliciile verii este preferatul vostru? Ce anume vă place cel mai mult la anotimpul pe care îl traversăm?

sursa unor poze: womenshealthmag.com si weheartit.com

Dulci sau spirtoase, mari consumatoare de timp ori energie, nesănătoase sau inofensive, suntem înconjurați de ele, ne ispitesc, ne seduc și, în final, ne subjugă. Unele se pot confunda cu pasiunile frumoase și atunci totul e perfect permis. Altele, imorale sau atentând grav la bugetul sau timpul nostru liber ne determină să luăm măsuri atunci când conștientizam că ne fac rău sau pur și simplu ne domină, ne conduc viața.

Luptăm cu ele sau cedăm fără prea multe remușcări, sunt la tot pasul și ne condimentează traiul de zi cu zi. Fără ele, cu siguranță, viața ar fi mai plictisitoare, mai banală. Iată și câteva din tentațiile cărora nu ma pot impotrivi și sunt mereu victimă sigură:

1. Facebook-ul

Mi-am făcut cont la sfârșitul lui 2010 în ideea de a-mi promova blogul. M-am înscris în diferite grupuri, am postat link-urile noilor mele articole, dar și fotografii personale, am început chiar și să socializez timid până când m-am trezit acaparată în totalitate de activitatea de acolo. Hopa, dar stai așa, ce fac eu cu viața mea, cum o petrec, dând like la orice poză îmi apare în fața ochilor și o găsesc fabuloasă? Pur și simplu nu mă mai puteam opri din a-mi exprima aprecierea pentru toate fotografiile care se succedau pe wall pentru că îmi plăceau toate. Trebuia să scap cumva de tentația de a împarți like-uri în stânga și în dreapta. Și pentru că nu puteam, nu mă lăsa inima să nu întru pe facebook și nu dau like unei imagini frumoase am recurs la o măsură radicală: am renunțat la a mai deschide calculatorul. În ultimele două săptămâni am accesat netul de maxim trei ori. Și asta pentru că a trebuit să caut ceva important pentru serviciu. Sunt mai fericită departe de facebook, de blog, de voi? Cu siguranță nu. Rezist eroic pentru că mă ajută și ritmul trepidant al vieții din offline, trăiesc, poate, cea mai aglomerată și stresantă perioadă din an. Și nebunia stă să-nceapă!

2. Shoppingul

Este a doua mare tentație ce mă face mereu să cad în păcat. Mai nou m-am îndrăgostit de sandalele din acest sezon, în special de cele marca Stradivarius (atât de comode și ușoare) și doar prețul prohibitiv (190 de lei) mă ține la distanță de ele.

Și să nu uit de genți! Am pus ochii pe una tare interesantă, cu două fețe(negru/roz pal), de la aceeași firmă:

3. Cartofi prăjiți cu friptură

A treia ispită vine să atenteze puternic la silueta și sănătatea mea. Dar este pur și simplu irezistibilă și chiar dacă peste tot suntem avertizați de dezastrul produs în organism de combinarea carbohidraților cu proteinele, eu nu pot spune nu cartofilor la cuptor (preferații mei sunt cei wedges) cu un grătar alături. Pare incredibil, dar nu m-aș sătura niciodată de acest fel de mâncare.

4. Înghețată și Pepsi Twist

Ce merge cel mai bine după o masă delicioasă și copioasă? Apa plată consumată la 30 de minute după, veți răspunde. Corect, doar că eu mai degrabă aleg o băutură carbogazoasă cu grave efecte secundare care mai creează și dependență pe deasupra. Iar vara mă topesc efectiv după înghețata de ciocolată.

5. Solarul

Chiar dacă într-un timp mă potolisem, iată că am recidivat. Am reînceput să merg la solar pentru că nu îmi place deloc cum arată tricourile și maieurile albe pe pielea mea nebronzată. E periculos, dar efectul e al naibii de frumos.

6. Oja colorată

După ce întreaga viață am fost adepta manichiurii franțuzești, de ceva vreme s-a produs schimbarea. Am acceptat sa port chiar și roșul care înainte mi se părea atât de matur. Iar zilele trecute am achiziționat o ojă fantastică care îndeplinește cu brio cele două cerințe: culoare strălucitoare și, mai ales, rezistenţă. Este vorba de cea mai recentă lansare Avon, Gel Finish (11 lei). Și iată cum arată unghiile mele după trei zile de la prima aplicare (timp în care am spălat vase, rufe și m-am lovit de diverse obiecte):

Sunt extrem de mulţumită de ea, o recomand!

Ce tentaţii găsiți voi irezistibile?

surse poze: stradivarius.com si weheartit.com

Desigur, este vorba de invidie în sensul bun, acela de admirație nețărmurită a calităților mai mult sau mai puțin native cu care sunt înzestrați norocoșii domni.

Bărbații îmbătrânesc mai greu și mai frumos decât femeile. Pe principiul, ce îmbătrânește prima dată la un bărbat? Răspuns: femeia.

Cu cât înaintează în vârstă, cu atât sunt parcă mai atractivi, mai sexy. Putem spune același lucru despre femei? Voi ați remarcat cum arată M. Lucescu la 70 de ani? Sau cât de bine se ține și cât de lucid este E. Jenei la aproape 80? Unui bărbat cu greu îi ghicești vârsta. Îmi aduc aminte că atunci când l-am văzut la tv pe acel doctor care a supraviețuit miraculos accidentului aviatic din Apuseni, am exclamt uimită: vai, dar tinerelul asta așa frumos este deja medic? Mă gândeam că ar putea avea maxim 25 de ani. Mai târziu, am aflat cu stupoare că se îndreaptă spre 40…

Bărbații nu au celulită

Ei bine da, dușmanul cel mai de temut al femeilor de pretutindeni pare să nu-i afecteze și pe bărbați. Și dacă tot suntem la acest aspect, nu pot să nu menționez ușurința cu care slăbesc bărbații comparativ cu femeile. În plus unii par a nu se îngrășa decât în zona abdominală, iar de inestetica burtă pot scăpa oricând renunțând la pâine și bere. Că dulciurile oricum nu-i pasionează prea tare. Cel puțin nu ca pe noi, femeile.

Bărbații nu au dureri de cap și nu sunt meteosensibili

Cel puțin nu atât de frecvente precum noi, femeile. Eu nu am auzit niciodată un bărbat plângându-se de migrene. Domnii nu sunt depresivi, astenici și epuizați fizic dacă plouă sau dacă este ger, dacă e primăvară sau toamnă.

Unui bărbat i se permite (aproape) orice

Dacă un bărbat se culcă cu mai multe femei este perceput drept un bărbat adevărat, un cuceritor viril și de succes, este respectat și chiar invidiat în cercul de prieteni, dacă o femeie face același lucru este considerată ușuratică.

Bărbații tind să-ți mențină mai ușor calmul și sângele rece în situații de criză

Unii sunt de-a dreptul nepăsători, nu se stresează din orice, nu se pierd cu firea atât de repede cum se întâmplă în cazul femeilor atunci când ceva nu merge, când ceva nu corespunde așteptărilor lor.

Bărbații sunt mai pricepuți și mai talentați decât femeile

Păi nu sunt ei cei mai buni bucătari, șoferi și fotografi? Nu sunt ei cei mai buni designeri și stiliști? Nu îți repară ei orice prin casă?

Și poate cel mai tare îi invidiez că ei nu au nevoie de farduri, de fond de ten, ruj sau mascara, nu au nevoie nici măcar de creme de îngrijire zilnică pentru a fi frumoși și a ieși pe stradă.

Dacă femeile au un întreg arsenal de cosmetice și se pregătesc cca o oră pentru a pleca din casă aranjate, bărbaților le sunt suficiente câteva minute (nu mai mult de 10).

Și lista ar putea continua, dar mă opresc aici cu exemplele. Voi ce admirați/invidiaţi la sexul opus?

sursa foto:weheartit.com

Vă spuneam pe un alt articol că, recent, am descoperit avocado, un fruct-legumă cu multiple beneficii pentru sănătate, foarte hrănitor, dar care nu m-a convins inițial cu gustul său fad, untos, ușor grețos. Însă, imediat am aflat că el poate fi inclus în rețete diverse printre care și faimoasa pastă Guacamole.

Și m-am hotărât să vă povestesc cum, de la o primă reacție negativă, când efectiv am strâmbat din nas la consumarea lui simplă, ca atare, am ajuns să mă îndrăgostesc efectiv de sosul verde savurat de mii de ani de mexicanii iubitori de mâncăruri picante. Și mi-am găsit, în felul asta, aperitivul preferat.

Însăși ideea de a consuma în sfârșit, pentru prima dată în viață, ceva exotic, de care ai tot auzit vorbindu-se, este incitantă, entuziasmantă. Curiozitatea atinge cote maxime, astfel că, nerăbdarea de a afla cum e în realitate, dacă îți place sau nu, e greu de stăpânit. Noroc că sosul se prepară ușor și rapid chiar și pentru un neinițiat în tainele bucătăriei. Dar cel mai important este faptul că după ce îl guști realizezi de ce îl lăuda toată lumea: este cu adevărat un deliciu culinar. Și nici nu are ce să nu-ți convină din moment ce toate ingredientele sunt proaspete și sănătoase.

Dar să vedem de ce avem nevoie pentru realizarea lui. Așadar, iată ingredientele folosite de mine pentru pasta de avocado (pentru 3 persoane):

3 avocado, zeamă de la o jumătate de lime, o legătură ceapă verde, 2 roșii, câteva fire de pătrunjel, sare și piper. Opțional, dacă nu țineți post, 50 de grame de brânză (eu optez pentru brânză feta).

Mod de preparare

Îndepărtăm coaja exact ca cea de la ciuperci, avocado se curată foarte ușor și zdrobim pulpa fructului (care trebuie să fie suficient de bine copt) cu o furculiță.

Stropim cu zeamă de lime pasta obținută și încorporăm pe rând brânza, roșiile și ceapa tăiate mărunt, adăugăm pătrunjelul și apoi condimentăm după gust cu sare și piper. Asta-i tot!

Mestecăm bine și servim sosul pe felii de pâine prăjită. Eu obișnuiesc să pun și un cățel de usturoi pentru o savoare aparte.

În rețeta originală se folosește și ardei iute roșu (chili). De acești ardei mă cam feream pentru că de câte ori i-am consumat am simțit că îmi ia gura foc, parcă un pic prea picanți pentru gustul meu. Însă, ultima dată am nimerit unul inofensiv, deloc iute și mi-am schimbat atitudinea față de ei.

Mai ales că, din câte am înțeles, au proprietăți miraculoase, se pare că ucid celulele cancerigene, îmbunătățesc circulația sângelui, conțin vitamine (A și C) și, cel mai important, stimulează arderile, accelerează metabolismul (iar al meu este enervant de lent) și reglează apetitul. Si nu doar că elimină grăsimea, dar previn depunerile ulterioare de țesut adipos în exces. Fabulos, nu?

Ce rețete/mâncăruri exotice ați încercat voi și v-au plăcut atât de mult încât le-ați consuma și cu altă ocazie și ce preparate mai neobișnuite ați testat pentru prima și…ultima dată?

Today I will do absolutely nothing! Nu, nu este motivul pentru care am lipsit iar din peisaj, ci, dimpotrivă, un vis frumos la care aspir din clipa în care viața mea s-a aglomerat nepermis de mult devenind haotică, imposibil de controlat. Iar cel mai adesea este populată de gânduri sumbre (da, a revenit în forță depresia) izvorâte din neîmpliniri, din dorințe nerealiste și iubiri neîmpărtășite.

De îndată ce am văzut tricoul cu acest îndemn am știut că îl voi cumpăra, că trebuie să-l am și să-l port în perioada asta. Și pentru mesaj și pentru imprimeul vesel care mă binedispune și mă inspiră. V-am spus cât de mult ador hăinuțele divers colorate pentru sezonul cald? De cum vine primăvara uit de tot ce înseamnă negru, gri și maro și mă axez pe galben, lila, portocaliu, verde și albastru. Și  pe alb, predominant în garderoba mea.

Nu am purtat niciodată tricouri cu mesaje amuzante sau motivaționale. E ciudat că tocmai acum, la bătrânețe, au început să-mi placă. Am mai găsit încă două la fel de simpatice în același magazin (Stradivarius, evident), dar până la urmă am plecat în punguță doar cu unul dintre ele, cel de care mă îndrăgostisem din prima clipă.

Apropos de lucrurile care mă pasionează din moda actuală. Și cele pe care nu le agreez sau pur și simplu nu se potrivesc personalității mele:

Așadar, spun pas:

– gecuţelor din piele cu fermoare și revere mari (am probat unele super frumoase, dar clar nu sunt pentru mine)

– balerinilor

– puloverelor-rochie

– pantalonilor pană sau skinny (atunci când sunt purtați cu balerini sau cu pantofi)

Aici se impune o precizare, dacă nu le port eu nu înseamnă că nu le pot admira la alte persoane.

Iubesc (dintotdeauna sau mai nou):

– eșarfele în culori pastelate (îmi doresc una cu fluturași, am căutat, dar nu am găsit)

–trench-urile/jachetele de primăvară

– bluzele tricotate (cu modele ajurate)

-ochelarii aviator (cea mai recentă achiziție)

–bluzele în stil marinăresc

–pantalonii purtați în cizme, de exemplu îmi place mult ținuta de mai jos

Ce mai fac în afară de shopping? Fotografiez. Cred că am pozat fiecare pomișor înflorit și înmiresmat din oraș și tot nu m-am săturat. Dar, mai presus de toate mi-am găsit o nouă jucărie favorită care mă ține ocupată în fiecare seară. Despre ea o să vă povestesc în următorul articol.

 Ce anume vă place și ce vă displace din moda actuală? Obisnuiți să purtați tricouri cu mesaje sau le preferați pe cele simple?

sursa (unor) poze: weheartit.com