Teama de capuse

Zilele trecute am participat la o sedinta in zona Tineretului. Impropriu spus participat caci am ajuns exact la finalul acesteia si cum imi ramasese timp suficient inainte de job am hotarat sa inspectez unul din parcurile bucurestene pe care nu le vazusem din precambrian. Incantata peste masura de coloritul arborilor, de vegetatia exuberanta, am calcat cu incredere prin iarba inalta, deasa, m-am ascuns dupa trunchiurile copacilor, m-am asezat printre flori sperand sa obtin cele mai spectaculoase cadre cu peisaje si cu tineri indragostiti. Continuă să citești Teama de capuse

Share

Vise ciudate

 Alicee, Mihaeladm si Paul ne-au transmis o leapsa. Cum personalitatea creativa a acestui blog este Dragos, pentru ca doar el este capabil sa-si imagineze cum s-ar descurca in cele mai bizare situatii, in aproximativ cinci minute a raspuns la una din marile provocari ale vietii lui. O sa va convingeti imediat ca nu exagerez deloc. :biggrin:
 
1. Cum ar fi sa traiesti intr-o carte? Motiveaza alegerea. Care ar fi aceasta? Dar intr-un film? Dar intr-un cantec?

Continuă să citești Vise ciudate

Share

Muzeul Satului din Bucuresti

Va povesteam pe acest articol ca am descoperit cel mai frumos loc din Bucuresti. Si nu e vorba doar de ceea ce vezi acolo, ci mai ales de ceea ce simti in clipa in care ii treci pragul. Imaginati-va ca in mijlocul betoanelor, aglomeratiei si zgomotului infernal al unei metropole, se afla o lume bucolica, atemporala, in care patrunzi timid de teama ca nu cumva vraja sa se rupa, iar magia sa dispara. Aici calmul e atotstapanitor, pana si timpul pare ca refuza sa mai goneasca in ritmul sau obisnuit, nebunesc. Abia iti poti stapani bataile inimii, emotia si curiozitatea de a-i descoperi pas cu pas farmecul, misterul sunt coplesitoare. Atmosfera idilica, casutele pitoresti din diferite regiuni ale tarii si natura proaspata te ademenesc sa petreci cateva ore in unul din cele mai mari muzee etnografice in aer liber din Europa. Cu siguranta, va fi o experienta memorabila pentru ca vei avea ce vedea si mai ales ce fotografia. O plimbare relaxanta pe aleile umbroase ale muzeului, o apreciere a diversitatii culturii romanesti, ce altceva iti poti dori intr-o zi calda de primavara? Continuă să citești Muzeul Satului din Bucuresti

Share

Articolul 500 – Retragerea in glorie?

Acum, ca tot am ajuns blogger mare, imi ramane un singur lucru de facut: sa ma retrag in glorie. Conform unor domni trecuti de prima tinerete, pe care i-am auzit intamplator vineri in parc, discutand pe o banca, numai prostii si disperatii se agata cu dintii de activitatea care i-a propulsat in varf chiar daca vad ca lucrurile nu mai merg ca altadata, ca mai degraba involueaza decat evolueaza. Intr-un cuvant, ca nu mai sunt ce au fost candva. Si eu m-am gandit deseori la acest subiect, dar nu am putut ajunge la o concluzie, cum ar trebui sa procedeze un artist (care poate fi cantaret, balerin, sculptor, pictor, scriitor) sau un sportiv (fie ca este fotbalist, atlet, gimnast), sa se retraga in momentul cand cariera sa atinge apogeul, cand lumea il adora, cand castiga foarte multi bani, cand devine celebru, iar numele lui este pe buzele tuturor sau cand timpul trece peste el, isi pierde inspiratia (daca e artist), forma (daca e sportiv), cand observa ca randamentul sau scade pe zi ce trece iar succesul sau a apus demult? Pentru ca in prima situatie ar avea numai de castigat, daca esti pe val si iti anunti retragerea cu surle si trambite, atunci lumea te va regreta o eternitate, in schimb, daca te incapatanezi sa ramai pana la sfarsit, oamenii se vor intreba: dar asta nu mai pleaca odata, nu vede ca nu mai poate, ca e terminat? Si, inevitabil, te vor eticheta drept penibil. Si, poate ca nimic nu e mai dureros decat sa vezi ca nu mai reprezinti nimic acolo unde candva erai totul.

Ce ar trebui sa faca cineva al carui blog a Continuă să citești Articolul 500 – Retragerea in glorie?

Share

Cum am ajuns blogger mare

Hater = a person that simply cannot be happy for another person’s success. So rather than be happy they make a point of exposing a flaw in that person. 

Poate cel mai important castig al romanilor la Revolutie a fost libertatea cuvantului, dreptul de a-si exprima opiniile oriunde, oricand si despre orice considera necesar. Nu iti convin masurile luate de guvern sau de presedintele tarii, iesi in piata si dai cu huo, nu iti plac ingradirile parintilor sau cerintele profesorilor, acum le poti spune in fata tot ce crezi despre ei. Nu esti de acord cu modul in care cineva scrie pe un blog, intri si-l desfiintezi. Pentru ca, nu-i asa, am dobandit exact ce ne doream cel mai tare, ce stim si ce ne place cel mai mult sa facem: sa carcotim, sa-i criticam pe ceilalti, sa le cautam nod in papura, sa-i judecam si sa-i acuzam si de ce nu, chiar sa-i jignim. Ca doar de asta e democratie! Si, acum, ca bezna in care ne aruncasera comunistii s-a risipit, avem pana si dreptul de a vorbi fara a gandi! Justificabil, prea am tacut mult, nu?

Pana sa apara el ma simteam mica si neinsemnata. Imi imaginam ca haterii sunt apanajul bloggerilor A-list si chiar ma gandeam cu mahnire ca nu am asa ceva in ograda, ca nu sunt suficient de importanta pentru ei. Insa, de undeva din neant, Continuă să citești Cum am ajuns blogger mare

Share

Nopti de mai

Am deschis larg fereastra… Sub clar de luna, imbatata de parfumul suav al teilor batrani, ascult pentru o clipa soaptele mangaietoare ale vantului hoinar. Ma dezmiarda cu vorbe dulci, imi alunga temerile si alina ranile din suflet. Amintirile, acum atat de vii, ma tulbura si ma infioara. E prima data cand realizez cat de mult le iubesc. Pentru ca sunt vrajite, desprinse din povesti. Pentru ca poarta atata mister in ele, atata dragoste si atata dor… Sunt noptile mele de pasiune, de implinire si speranta. Cu cirese la urechi si cupe mari de capsuni cu frisca, cu adieri racoroase si inimi batand nebuneste de atata dragoste, noptile de mai sunt magice, inegalabile.

Nici celelalte nu sunt lipsite de farmec, noptile incendiare de iulie petrecute la malul marii, pe terase sau in discoteci, cu multa voie buna si gheata in pahare Continuă să citești Nopti de mai

Share

Cum am ajuns scorpie pe facebook

 

Ei bine da, dupa ce am fost infractor intr-unul din hipermarketurile bucurestene, mai nou, am devenit scorpie pe facebook, si nu oriunde, ci pe cel mai titrat grup de acolo, “Dependent De Fotografie”. Se pare ca nu ma potolesc, imi place sa traiesc periculos, sa creez panica, stres si tensiuni nedorite printre membrii unei comunitati linistite.

Sa fie de vina, oare, simtul umorului ceva mai ciudat din dotare, care in loc sa aduca zambetul pe chipul omului, il crispeaza si il indurereaza profund? Am realizat ca, in loc de amuzanta, deseori am fost catalogata drept malitioasa. De aceea, incerc sa ma abtin de la a face glumite sau simple observatii, chiar si in rarele porniri pe care le am in acest sens. Pentru ca stiu ca omenii sunt sensibili si chiar si atunci cand esti bine intentionat, risti sa fii neinteles, iar persoana respectiva sa perceapa remarcile tale nevinovate drept rautati gratuite. Asa cum a fost cazul zilele trecute…

Inainte de a va relata patania in urma careia am fost incoronata scorpia de serviciu a facebook-ului, mala mujer, mastera cea rea, regina cu inima de piatra, vreau sa clarific un aspect important. Activitatea mea pe facebook e Continuă să citești Cum am ajuns scorpie pe facebook

Share