Autor: Isabel Allende
Editura Humanitas Fiction, 2010
Prima aparitie: 1982
Suntem oameni ai timpului nostru. Eu, de exemplu, mi-am trait o buna parte din tinerete in comunism si, pe cale de consecinta, nu ma poate pacali nimeni incercând sa-mi demonstreze ‘umanitatea’ si ‘superioritatea’ comunismului. Sau ca, indiferent de faptul ca s-a dus dracului comunismul, pâna la urma tot asta e viitorul, ca altfel nu se prea poate. M-a marcat definitiv.
Isabel Allende este nepoata fostului presedinte socialist al statului Chile, Salvador Allende (tatal ei era var primar cu Salvador, ceva de genul asta), pe care dictatura generalului Augusto Pinochet l-a matrasit de la putere, salvând astfel natiunea de comunismul biruitor. Ca in sarcina lui Pinochet s-au retinut doar abuzurile dictaturii, nu si incercarea (din punctul meu de vedere, reusita) de a-si pune tara pe linia de plutire intr-un moment de criza absoluta, asta e altceva.
Dar, vorba celor mai multi bloggeri care se apuca sa scrie câte-n luna si in stele, nu despre asta voiam sa vorbesc. “Casa spiritelor” nu e o carte politica, ci una scrisa in stil magico-realist (gen John Fowles daca vreti, dar mult mai putin buruienos si pictat – el, stilul – cu un umor negru relativ placut, la care se adauga ironia fina, nevitriolanta, specifica oamenilor inteligenti), despre iubire, magie, impliniri si neimpliniri, dar care nu putea sa faca abstractie de contextul social in care se desfasoara actiunile. Si, chiar daca dictatura i-a ucis ruda prezidentiala, scriitoarea reuseste sa se Continuă să citești Casa Spiritelor
