Iubesc diminetile de vara. Cele calme, racoroase si plumburii, precum cea de azi. Linistea lor imi patrunde in fiecare ungher al sufletului, risipind temeri bine ascunse. Adierile blande ale unui vanticel parca stingher imi aduc senzatii noi, prevestind schimbarea, iar ritmul sacadat al stropilor de ploaie pe pervaz imi intrerupe sirul gandurilor. Ma opresc si respir adanc, ma imbat cu aerul inmiresmat si proaspat, curatat de praful, caldura si stereotipia orasului in plina vara.

Iubesc ritualul diminetilor mele perfecte cand citesc cu nesat si incantare ce mai e nou pe blogurile preferate, iar cescuta mea albastra, de cobalt, imi tine companie, delectandu-ma cu savoarea unica a lichidului magic din ea. Cum sa nu ador cea mai buna cafea din lume?

Iubesc atat apusul cat si rasaritul, momentele in care cerul parca ia foc si incendiaza simturile, verdele crud al primaverii, cand  totul renaste la viata si creaza impresia eternitatii, neclintirea timpului cand strabati agale stradutele pietruite si romantice ale oraselor medievale, nepasarea campurilor cu maci rubinii, care amintesc de copilarie, exuberanta valurilor ce se sparg neincetat de tarm, nobletea sufletului neatins de vanitate si rautate, curajul si perseverenta celul care lupta pentru cele mai ardente idealuri, dar poate cel mai mult iubesc ideea de iubire.

Urasc…eu nu pot sa urasc pentru ca iubesc. Iubesc pur si simplu, dezinteresat, curat.  Fara patima, mandrie, egoism sau disperare. Iubesc viata si ce-i mai frumos in ea, adevarul, lumina, siguranta si armonia, azi simt lumea prin intermediul iubirii, cu instinctul iubirii. E iubirea care curata orice urma de suferinta, care alina, care vindeca ranile. E iubirea care aduce certitudinea fericirii.

Exista un loc  la care visam tot anul, un loc atat de pur si imaculat, un loc unde azurul cerului de primavara te indeamna  la contemplarea  spectacolului naturii, la meditatia asupra surselor inepuizabile de iubire si darnicie din jurul nostru, un loc unde revelatiile te uimesc prin ritmul ametitor in care se succed, iar raze de soare cuvioase se prind in hora bucuriei,  unde falnici copaci te imbie sa poposesti o clipa la umbra si racoarea lor binecuvantata, unde aerul este atat de  inmiresmat de la parfumul suav al  florilor proaspete si  unduitoare,  unde te lasi purtat pe aripile diafane ale zefirului spre zari tot mai albastre. Este locul unde domneste pacea, iar speranta nu piere niciodata, unde gandurile sunt pioase si curate, unde tanjim dupa dobandirea echilibrului, dupa calmul si seninatatea fiintei, dupa renasterea acesteia, dupa un nou inceput. Doar susurul fermecat al undelor cristaline, coborand in graba spre lacuri de safir,  intrerupe linistea profunda din jur.

Dragi prieteni, va doresc sa gasiti acest loc unic, magic, minunat, chiar in sufletul vostru, cu ocazia Sfintelor Sarbatori de Pasti. Bucurati-va impreuna cu prietenii si familia  pentru ca acum e timpul renasterii, impacarii, iertarii, tolerantei si sperantei. Sarbatori pline de lumina, imbratisari calduroase pentru voi toti, Paste Fericit! :heart: