Editura Curtea Veche, 2009

Motto:  Nu ne retragem. Avansam intr-o alta directie.

(Generalul Douglas MacArthur)

Stanley Bing este un om care a reusit in viata. Un invingator. Prin urmare, sarcina de a-l contesta pare extrem de dificila. Asa ca nu-i putem imputa intelegerea superficiala pe care o are fatza de Sun Tzu atâta vreme cât calea pe care si-a ales-o s-a dovedit a fi valabila. Stanley incearca sa demonstreze ca strategiile construite de el pentru razboiul din lumea afacerilor sunt mai interesante (si mult mai bune, evident) decât strategiile ‘banale’ ale lui Sun Tzu pentru razboiul adevarat, asa cum era el conceput cu foarte multe sute de ani in urma.

Stanley este adeptul fortei desavârsite. Nu e nevoie de arte martiale când stii sa mânuiesti cum se cuvine o bâta de baseball. Nu e nevoie de mila si de intelegere pentru invinsi. Acestia trebuie striviti in numele interesului propriu. Are totusi meritul de a spune pe sleau ceea ce multi strategi in ale managementului ambaleaza in tot felul de expresii simandicoase. Luptele sângeroase din interiorul sau exteriorul companiilor nu sunt poate la fel de oribile ca un razboi adevarat – dar tot lupte teribile sunt.

Trebuie sa specificam totusi, pentru o justa intelegere, ca tacticile lui Sun Tzu, evident armonizate cu realitatea zilelor noastre, sunt considerate ca fiind corecte  in cadrul fortelor armate. Sun Tzu nu este doar un galbejit imbracat in cearceafuri, ci un genial strateg recunoscut ca atare.

Stanley ne sfatuieste sa nu uitam un adevar etern: istoria e scrisa de invingatori. De exemplu…care este acum conceptia actuala despre razboiul troian? Grecii eroici si inteligenti triumfa asupra unor troieni cam prosti si creduli sau ca grecii, trisori murdari si mincinosi, se strecoara in oras ca sa fure regina in scopuri lascive?

Sa nu uit….citez un paragraf care mi-a facut o deosebita placere: “Alcoolul construieste spiritul de echipa si falsul sentiment al intimitatii personale pe care se bazeaza unitatea in afaceri. El joaca totodata un rol crucial in inhibarea dilemelor morale si in zdrobirea sentimentelor de vina pâna, probabil, in dimineata de dupa”. Aha. Stiam eu ca alcoolul e bun la ceva. O zice ditamai managerul Bing, nu eu.

Cum sa antrenezi partea intunecata din tine? Cum sa-ti construiesti o armata? Conteaza marimea (hmmmmmm….evident ca la acest capitol asteptam parerea doamnelor si domnisoarelor care vin pe acest site – chiar asa, conteaza marimea?????)? Trebuie sa ne reprimam spiritul de ‘intelegere’ (“de mototol”, cum zice Stanley) sau mai bine nu? Cine sunt dusmanii, cum ne pozitionam si cum sa abordam razboiul nostru cel de toate zilele – toate astea le vom afla din cartea scrisa cu foarte mult umor si extrem de constiincios exemplificata de Stanley.  Definitii la care nu ne asteptam, strategii pe care poate ca le-am abordat dar niciodata nu le-am definit in mod clar, ce este prada si ce vrem de la ea – o carte care ne spune de ce mila este doar pentru cei slabi.

Oare asa sa fie?

Voi ce parere aveti?

In loc de epilog, citez aici sfârsitul introducerii:

“Adresez multumiri tuturor dobitocilor a caror prostie, lacomie si aroganta i-a facut in van sa creada ca au de câstigat ceva daca mi se opun in vreun fel. Vine si vremea lor”. Nu-i asa ca e un dulce?

Three Dog night – Black and white. Togheter they grow to see the light. Bing!

[youtube eOr4O66WZW0]

Va intrebati, probabil, ce subiect o mai fi si asta. De unde pâna unde legatura intre aceste doua …domenii care par, la prima vedere, din lumi diferite?

Exista cel putin una. In vremuri imemoriale, când eram eu copil mic (intrucât acum sunt copil mare), tatal meu mi-a zis: daca tot freci ziarul ala toata ziua (era vorba despre „Sportul”, din care s-a nascut ulterior „Gazeta Sporturilor”), sa stii ca poti sa si inveti din el. Si mi-a dat ca exemplu nume de echipe. Petrolul Ploiesti – adica in judetul Prahova, al carui oras de resedinta e Ploiesti, se gaseste petrol. Apoi au aparut altele: Industria Sârmei Câmpia Turzii, Cimentul Fieni, Sticla Ariesul Turda (astia i-au scos la un moment dat din Cupa pe Steaua J ), Aurul Brad, Chimia Râmnicu-Vâlcea, FC Baia-Mare („baie” adica „mina”),  etc etc etc. A fost foarte instructiv, intrucât altfel mi-ar fi fost destul de dificil sa invat geografia economica a minunatei noastre patrii.

Nu toate numele aveau legatura cu o industrie propriu-zisa, bineinteles. Echipele straine nu prea imi erau de mare folos. Ce sa inteleg eu din Liverpool, Arsenal, Real sau Juventus? Mai exista, desigur, un PSV de exemplu, dar, la modul general, parea ca echipele vestice (mai ales) sunt botezate mai degraba dupa tot felul de personalitati si nu, in mod tovarasesc, dupa industrii locale.

Asa ca o perioada mi-am luat gândul ca se poate invata ceva de real folos dupa denumirea unei echipe vestice.

Pâna in 1994, când Steaua a jucat cu o anumita Servette Geneva. M-am tot intrebat eu de unde vine o asemenea denumire, dar nu am gasit raspuns atunci. Mi-am inchipuit ca o fi având vreo legatura oculta cu „servieta”, daca tot se invârt atâtia bani pe acolo. L-am gasit insa mai târziu. Servette este un district al orasului Geneva si se pare ca vine de la latinul „silva”. Servette inseamna „mica padure”.

Dar mai exista si o alta explicatie. S-ar putea ca denumirea sa vina de la Michel Servet si asta e de fapt cu adevarat interesant. De ce? Pentru ca pentru a-l face scrum pe acest umanist s-au unit doi dusmani teroetic de neimpacat: calvinismul si catolicismul. Dar oare care sunt dedesubturile acestei afaceri, ce gest minor (dar pe care, de buna seama, calvinistii l-au considerat major) i-a enervat atât de tare incât sa treaca peste rafuiala cu catolicii si sa apeleze la mijloace extreme, cum ar fi arderea pe rug, mijloace pe care, de altfel, le detestau in mod oficial?

Miguel Serveto s-a nascut in Spania (Villanueva, lânga Zaragoza) si intra de foarte timpuriu in slujba lui Juan Quintana, calugar franciscan si duhovnic al lui Carol Quintul. Curând isi formeaza un imens bagaj de cunostinte, care se suprapune peste o fire impetuoasa si hotarâta. In plus, are un rationament brici. Isi desavârseste pregatirea multilaterala la Paris si Lyon, preda matematica, publica o editie critica a Bibliei in 7 volume si o editie din Geografia lui Ptolemeu, face studii de medicina si descopera mecansimul circulatiei pulmonare a sângelui si pe cel al ventilarii sângelui. Se baga si in astronomie. Peste toate insa, ramâne un credincios profund si incearca sa impace pe toata lumea cu toata lumea.

Spania de dupa intoleranta criminala a Inchizitiei lui Toequemada cunoaste o perioada de acalmie, iar Miguel, fire profund liberala, incearca sa gaseasca obstacolele care se afla intre crestini, musulmani si evrei si care-i impiedica pe acestia din urma sa se uneasca sub umbrela crestina. Identifica dogma Sfintei Treimi ca fiind posibila piedica in incercarea de reconciliere. In 1531 publica De Trinitas erroribus si intra, bineinteles, in colimatorul Inchizitiei. Miguel nu se lasa intimidat si dovedeste faptul ca acest concept este strain Evangheliei, el aparând doar la Consiliul de la Niceea (325), in contextul luptei impotriva ereziei ariene. E convins ca Biserica a tradat spiritul Evangheliei, ridica in slavi o intoarcere la Biserica primitiva si cu asta isi pune in cap toate cultele crestine. Dupa calculele lui, 1585 trebuia sa fie anul unei apocalipse astronomice si a renasterii Bisericii. Fiind suficient de aproape de acel an, discursul sau capata accente radical milenariste. Nu il impresioneaza fortele care s-au aliat impotriva lui. Asa ca mai comite o „boacana”: scrie cartea „Restaurarea crestinismului” si isi face un dusman neimpacat din Calvin, care considera ca numai el are dreptul sa … restaureze.

De prin 1536, Geneva, „Cetatea Domnului”, reprezinta o republica teocratica dominata de personalitatea lui Calvin. In acest loc se asociaza si se intrepatrund imprumutul cu dobânda, spiritul burgheziei nascânde, scrisorile Sfântului Pavel si Evanghelia. Este sansa celor persecutati in Europa, care fug de Inchizitie si care ar vrea sa-si exprime opiniile personale in domeniul religios fara sa se simta in pericol iminent.

In 1553, haituit de Inchizitie, Servet ajunge si el acolo, fiind convins ca dreptatea e de partea lui. Din ordinul lui Calvin, este arestat si intemnitat. In 27 octombrie 1553 este ars pe rug.

Miguel reprezinta chintesenta spiritului liber, care nu-si negociaza independenta si principiile. Este un om cult si deschis, un reprezentant perfect al Renasterii. Mare pericol! Atât de mare incât i-a facut pe catolici sa-si dea mâna cu protestantii pentru un scop comun: refuzul libertatii de gândire si dominatia puterii asupra constiintei individuale.

Sursa: „Istoria secreta a Inchizitiei”, Natalie Benazzi si Matteo D’Amico, Editura Pro Editura si Tipografie

De aceea eu sper ca „Servette” sa vina de la „Servet”. As prefera omagiul adus unui ilustru renascentist in locul unei denumiri comune.

De-asta imi place mie fotbalul. Poti invata multe din el. Inclusiv sa gândesti pozitiv. De exemplu, cum s-a comentat meciul Liverpool – Steaua 4-1? „Steaua e prima echipa din istorie care marcheaza pe Anfield”, plus o gama larga de osanale adresate lui Dodel. S-a trecut extrem de usor peste faptul ca e cea mai grava infrângere din istorie (daca tot facem recurs la „istorie” pâna ne doare gura) a unei echipe românesti in fata lui Liverpool. Ce inseamna sa vezi numai partea plina a paharului….

Voi cunoasteti vreun nume cu o istorie interesanta?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hDEvTw6t8To]