Aceasta e dilema ce nu-mi da pace de-o vreme incoace. Se intampla sa primim invitatii la diferite evenimente. Fie de la virtual necunoscuti, fie de la persoane pe care le cunoastem foarte bine si stim ca nu ne-am simti in largul nostru alaturi de ele. Pur si simplu nu avem chef sa participam la respectiva petrecere, serbare, intalnire, iesire la care suntem si noi chemati. Motivele sunt cele care conteaza cel mai putin in cazul de fata. E alegerea si dreptul nostru, pana la urma, de a fi unde ne place, unde ne simtim bine.

In astfel de situatii  reactionam diferit. Haideti sa vedem mai exact cum:

1. Cei foarte sinceri si directi declina pe loc propunerea. “Nu pot sa vin, am treaba”. In cazul in care celalalt intreaba despre ce treaba este vorba, poti inventa, daca ai prezenta de spirit, o minciuna atat de gogonata incat s-o crezi pana si tu. Oricum, nu poti sa refuzi la infinit pe cineva. Inevitabil se va supara, o va lua ca pe un afront personal. Mare atentie, ma refer strict la invitatii facute din timp, eventual scrise, nu la cele de pe-o zi pe alta sau chiar din seara respectiva.

2. Exista insa si persoane care nu pot spune nu. Posibil, din prea mult bun simt. Le este teribil de greu sa-si refuze semenii, riscand astfel sa-i dezamageasca. Acestia, luati prin surprindere de respectiva invitatie, fiind pe de o parte flatati de faptul ca sunt doriti intr-un anumit anturaj, iar pe de alta nedorindu-si experienta respectiva, oricat de tentanta ar fi, dau din colt in colt si incearca sa iasa cu basmaua curata, adica, tergiverseaza lucrurile, amanand raspunsul categoric. “Oh, iti multumesc de invitatie, nu stiu, mai vedem, mai vorbim”. Celalalt incepe sa-si faca sperante si insista. Si insista… Pentru ca trebuie precizat, asa cum exista persoane care nu stiu sa spuna nu, exista si altele care nu accepta sa li se spuna nu!

Cat despre mine, recunosc, imi este dificil sa-i spun omului verde in fata adevarul: “stii, de fapt eu nu vreau sa particip la aceasta intalnire”. Insa ma gandesc ca nu este deloc corect fata de acesta. Practic, il duc cu zaharelul. Si cand intr-un final intelege ca eu nu o sa vin niciodata, se supara. Poate ii trece, poate nu. Unii sunt chiar de treaba si mi-e jena de situatia creata intre noi. Unii, pentru ca altii, cu un tupeu incredibil, dupa ce se comporta sub orice critica, au si pretentia sa petreci alaturi de ei un moment special…cum ar fi de exemplu Pastele.

Care este in opinia voastra metoda ideala (sau cea mai corecta) de a refuza o invitatie? Cum procedati voi in astfel de cazuri?