Daca ar fi o realitate, ar echivala cu un cosmar. Asadar, specific din start ca nu mi-as mai dori sub nicio forma sa mai fiu in clasa a 9-a. Mai ales in timpurile actuale. Din fericire e doar o leapsa primita de la Dani, care ma indeamna sa scriu minim trei lucruri pe care le-as fi inceput din clasa a 9-a. Practic se doreste a fi un indrumator, un set de sfaturi pentru actuala generatie de liceeni. Si cum eu refuz cu incapatanare sa dau sfaturi cuiva (mai ales adolescentilor care-si imagineaza ca le stiu deja pe toate), ma vad nevoita sa realizez leapsa in maniera proprie.

1. In clasa a 9-a marele meu vis era…nu, nu sa schimb lumea, ci sa devin o jucatoare de fotbal cunoscuta in toata lumea. Auzisem eu ca fotbalistii castiga sume fabuloase si, in plus, eram fascinata de sportul rege. Cum aptitudinile imi lipseau cu desavarsire si consideram ca fotbalul e un sport eminamente masculin, mi-am indreptat atentia catre tenis si m-am inscris la un club din cartier. Aici, primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma indragostesc de cel mai frumos baiat pe care-l vazusem pana atunci, care a pus insa ochii pe prietena mea cea mai buna. Ca sa nu ma raneasca, aceasta a refuzat sa iasa cu el, dar m-a invinovatit tot pe mine de nereusita ei personala (cu toate ca eu nu o rugasem nimic) si nu a dorit sa-mi mai vorbeasca niciodata. Dupa toata aceasta poveste care a zdrobit trei inimi adolescentine, am decis sa ma mut la alt club.

Concluzie: mai bine mergeam la fotbal. 

2. Tot in clasa a 9-a am inceput sa scriu intr-un fel de jurnal intim. Mi-ar fi placut sa fi existat internet, sa-mi fi deschis un blog. Am observat ca tot mai multe fetite de 14-15 ani au deja un blog unde scriu diferite texte, proza, poezie, sunt vizitate de o gramada de comentatori care le lauda si le incurajeaza constant.

Concluzie: blogul e un instrument de dezvoltare personala, iti ridica moralul, face bine la stima de sine. 

3. Dar marele meu regret ramane faptul ca m-am fastacit de tot in momentul in care un baiat mi-a marturisit ca ma iubeste. Si mie imi placea de el, dar pentru ca nu avem deloc experienta, am ales sa-l ignor cu desavarsire.

In concluzie: in viata e bine sa stii ce vrei. :dizzy:

“Bune practici privind această leapsa:

-scrie minim 3 lucruri pe care tu le-ai fi început din clasa a 9-a specificand si cum anume te-ar fi ajutat
transmite leapsa mai departe la minim 3 prieteni, maxim 5
-scrie astfel încat să generezi comentarii, vrem să pornim o discutie constructiva
nu trebuie să scrii prea mult, insa nu trata leapsa superficial (un 400-500 de cuvinte e foarte bine)
-preia si regulamentul in articol ca sa stie lumea ce trebuie sa faca
-raspandeste mesajul prin social media, insa fara a spama, vrem doar sa stie lumea de ea”

Leapsa merge mai departe la Lilly, Mihaela si Vacitim.

Care a fost materia voastra preferata (dar si cea mai detestabila) si ce sporturi ati practicat in liceu? 

Liceul, perioada dorintelor entuziaste, pasiunilor inflacarate, visurilor marete, dramelor si crizelor de personalitate, iubirilor efemere si initierii unora din cele mai trainice prietenii. Aveam in clasa o fata ceva mai speciala, foarte iubita si apreciata de toti colegii. S-a impus repede in cadrul colectivului ca un adevarat lider, datorita unor calitati precum seriozitate, ambitie, constiinciozitate, spirit intreprinzator, dar si bunatate, compasiune, sinceritate. L. era sufletul clasei, fata la care apelai intotdeauna cand se ivea o problema. Intr-o zi s-a imbolnavit foarte grav si a stat internata mult timp in spital. La revenire, mi-a povestit incantata ca au vizitat-o majoritatea colegilor si atunci am profitat de ocazie si am intrebat-o care este prietena ei cea mai buna. Raspunsul m-a mirat oarecum, mi-a marturisit ca ea e prietena cu toata lumea, dar nu are nicio prietena mai buna, nu a reusit sa se apropie de nimeni cu adevarat. Pentru prima data am simtit-o ca pe o persoana foarte singura si foarte trista.

Pe de alta parte eu am cautat toata viata, pe unde m-au purtat pasii (facultate, serviciu) sa-mi fac o prietena, hai doua, mai bune, pe care sa ma pot baza si carora sa le pot povesti cele mai intime probleme, cu care sa ies la un suc, sa-mi petrec timpul liber si chiar concediile si, in rest, nu prea am avut treaba cu nimeni. Imi salutam politicos colegii, mai schimbam o vorba despre vreme, preturi, fotbal si politica si cam atat. In ultimii ani, la serviciu, observ relativ intrigata ca ma imprietenesc foarte usor cu doamne de varsta a treia, extrem de rar, aproape deloc cu persoane de varsta mea. Si cu barbatii, de orice varsta. Pe blog situatia este inversa decat in realitate, majoritatea celor care scriu sunt mai tineri decat mine. Iar in blogosfera se perinda si persoane mature, doar ca nu intra aici, probabil ca textele mele sunt considerate puerile si nu suscita deloc interesul acestora. Sau poate am reusit sa-mi pastrez eu spiritul tanar.

Voi sunteti genul de persoane cu multi prieteni, miss/mister popularitate, sufletul petrecerii sau genul de persoane care au unul, maxim doi prieteni buni, foarte devotati? Va apropiati mai usor de persoanele mai tinere decat voi, de seama voastra sau ceva mai varstnice? Preferati prietenia femeilor sau cea a barbatilor?

Nu, nu avem restante. Ieri insa, summerday a participat la o sesiune ceva mai speciala, iar comisia de examinare a fost tare indulgenta, pot spune ca am avut noroc. Daca ar fi toti ca ei, am merge de drag la examene.

Simpler mi-a dat ieri sansa sa ma simt iar eleva. Summerday a fost  temeinic analizat si evaluat, primind  o nota ce personal imi aminteste de frumoasele zilele de bac. Frumoase pentru ca puneau capat unei etape nu tocmai fericite a vietii mele. Matematica, chimie, fizica, latina, filosofie, teze, extemporale, profesori exigenti, note mici, colegi infatuati…iata tot atatea motive pentru a nu regreta o clipa anii de liceu. Desigur, adoram literatura romana, engleza si istoria, dar parca nu era suficient. Un singur aspect pozitiv, atunci ca si acum: vacanta de vara. Cel mai mult m-am bucurat ca am scapat de stresul vietii mele: matematica. E greu sa-ti placa ceva ce nu intelegi, nu-i asa?

Pentru a afla ce au avut de reprosat  evaluatorii blogului de fata, precum si nota finala acordata, click aici.

Va e dor de anii de scoala (generala, liceu, facultate), ati ramas cu amintiri frumoase din timpul lor? V-ar deranja ca cineva sa va analizeze si evalueze blogul?