Anotimpul libertatii depline, al soarelui arzator si al iubirilor efemere  se apropie cu pasi repezi, ieri a fost deja o caldura tropicala in Bucuresti, iar gandul m-a dus spre mult asteptata vacanta de vara. In toropeala care ma cuprinsese in drumul spre serviciu, ma imaginam deja  pe o plaja exotica, neaparat pe un sezlong, la umbra unui palmier, savurand un cocktail cu multa gheata.

Si iata-ma in Hawaii, una din destinatiile mele de vis , intr-o plimbare prin vant catre o plaja neprotejata cu valuri periculoase, Papakolea sau Plaja Green Sand, pentru a admira marea atractie a acesteia, nisipul din olivina verde-smarald. Olivina este primul mineral care se cristalizeaza cand se raceste lava bazaltica, el se mai gaseste si in Islanda si pe Luna. Mereu am fost curioasa in legatura cu plajele in culori stranii, am simtit impulsul nestavilit de a le vizita cu orice pret, de a trai magia unei alte lumi.

De aici ma indrept spre frumoasa Plaja Punaluu Black Sand, incadrata de cocotieri si batuta de valuri albastre, pentru a vedea ineditul acesteia, nisipul negru ce provine din roca vulcanica, depusa sub forma de lava si racit treptat in urma contactului cu oceanul.

Tot in Hawaii, in insula Maui nu pot rata Kaihalulu, numita si Plaja Red Sand, o alta minune a naturii, cu nisipurile sale atat de rubinii, erodate de conul de cenusa din apropiere,  fiind vesnic incadrata de o mare inspumata de culoare albstru-verzui si crem.

Insa cel mai mult ma intriga si ma fascineaza plaje albe cu nisip coraligen, iar preferatele mele sunt cele din Dominica si Cuba. Locul ideal pentru a te bucura in voie de frumusetea peisajului tropical, o imbinare armonioasa de plantatii de trestie de zahar, paduri de palmieri, plaje cu nisip incredibil de fin si alb, iar in fundal freamatul neobosit al marii este Punta Cana din Dominica.

Insa, cel mai alb nisip din lume(intrat si in Cartea Recordurilor) se spune ca ar exista la  Hyams Beach, in New South  Wales, Australia. Perfectiunea albului e coplesitoare!

In Ben Sur, California exista o plaja cu nisip ceva mai neobsinuit, in nuante roz-violet,  unde mereu am sperat sa ajung: Plaja Pfeiffer

O alta destinatie la care visez de ceva timp, ca iubitoare a stilului mediteranean, o constituie locul unde romantismul este la el acasa, unde  nisipul este mai auriu si mai fierbinte, satele de pescari mai pitoresti, unde gasesti si munti, si castele, si lacuri sau rauri, toate condimentate cu soare prietenos din belsug. Este vorba de cel mai sudica regiune a Portugaliei, Coasta Algarve. Din acest colt paradisiac de lume, aleg pentru o vacanta de neiutat, partea de la vest de Faro, formata din stanci inalte, care separa golfuri mici cu nisip. Ce poate fi mai minunat? :wub:

Cea mai frumoasa zona de coasta a Italiei, o combinatie fantastica de stanci abrupte, sate idilice ce coboara sprintene inspre mare, drumuri ametitoare, gradini luxuriante, ape de peruzea si pante muntoase impadurite, Costiera Amalfitana se intinde de-a lungul Peninsulei Sorrento, un promontoriu marginit de stanci, proiectat din interiorul continentului pana in extremitatea sudica a Golfului Napoli. Este, poate, visul meu suprem in materie de turism pentru ca natura este intr-adevar senzationala, iar atmosfera e ca desprinsa din film. Cladirile sapate efectiv in versant cu o arhitectura ce uimeste prin multimea detaliilor, prin finete, viziune si grandoare,  plantatiile de lamai si maslini, golfurile romantice, nisipul fin al plajelor, marea de culoarea azurului, te ispitesc sa le vizitezi macar o data in viata.

Asta inseamna spectaculos in viziunea mea!

In Grecia am fost de doua ori insa mi-au ramas cateva locuri de vizitat. In primul rand trebuie neaparat sa ajung in micuta insula situata in sudul arhipelagului Cicladelor, Santorini, pentru a vedea lacul cu apa albastra, care s-a format pe locul unui vulcan foarte vechi care, conform legendei, a distrus continentul pierdut, Atlantis, atunci cand a erupt acum 3500 de ani, ingropand orasul antic Akrotiri  sub tone de cenusa, plajele sale cu nisip negru si cel mai impresionant apus de soare din lume.

Si tot din Grecia, insula Zakynthos, aflata la sud de Kefalonia, are ceva special, care ma atrage ca un magnet: Plaja Epavei, cu faleze spectaculoase si ape albastre si limpezi.

Din motive obiective si aceasta vara mi-o voi petrece tot  in Bucuresti. Daca ar fi sa plec undeva si as avea bani suficienti as alege cu siguranta una din destinatiile prezentate mai sus. Voi ce planuri de vacanta aveti?  Aveti o destinatie preferata la care visati sa ajungeti intr-o buna zi?

surse foto: aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici , aici si aici.

Bibliografie: ghid turistic ” Grecia”, autor Mike Gerrard; ghid turistic “Italia”, autor Tim Jepson; ghid turistic “Hawaii”, autor Rita Ariyoshi.

– Vezi ca o sa vina domnul Ionescu. E mason. Stii, masoneria e o organizatie secreta, asa ca sa nu-i spui ca stii ca e mason. Te rog frumos sa te abtii si sa nu incepi cu bancurile tale nesarate, ca e o persoana extrem de sensibila.

Sunt incântat ca voi cunoaste un mason in carne si oase si nu inteleg ce are cu mine Lidia, draga mea prietena si gazda intâlnirilor noastre saptamânale de spiritism. De unde a tras ea concluzia ca fac bancuri? Si mai ales nesarate. Ma simt invinovatit pe nedrept.

Mai palavragim noi cale de 10 minute pâna când se aude târâitul soneriei. Vine masonul! Lidia se duce sa deschida. In capul culoarului apare un domn cam la 60 de ani, proaspat barbierit, par alb tuns perie, purtând un sacou bleumarin impecabil si la gât are o esarfa pe care o presupun mov. Pantalonii negri se termina cam la 5 centimetri deasupra sandalelor. Ciorapi maro.

– Draga Lidia, imi cer scuze ca am intârziat, dar venind incoace un câine mi-a murdarit pantalonii si a trebuit sa ma intorc sa ma schimb…uite si tu in ce hal arat.

Lidia nu pare sa fi auzit scuza, nu pare sa fi observat ceva in neregula. E topita toata.

Domnul Ionescu se apropie de mine si-mi intinde mâna.

– Ionescu, stomatolog.

– Dragos, functionar. Sunteti cumva si mason? intreb, atragându-mi instantaneu privirile criminale ale Lidiei.

– Da, imi raspunde calm domnul Ionescu, neparând deloc afectat. De ce, te intereseaza?

– Oooo, sigur. Adrian Nastase e mason?

Am o nelamurire veche in legatura cu acest aspect si nu vreau sa scap ocazia de a ma edifica.

– Uite ce e dragul meu, am voie sa spun despre mine ca sunt mason, dar nu despre altii. Stii, masoneria e o organizatie secreta!

– Am inteles. Dar Mugur Isarescu e?

– Da, imi zice scurt masonul si se aseaza la masa.

– Domnule Ionescu, de unde provine masoneria? Intrebarea apartine Oliviei, o alta participanta la cercul nostru.

Pornind de aici am aflat timp de o ora ca: niste tipi dintr-o constelatie  au venit pe Pamânt cu ceva timp in urma si si-au facut baza pe Atlantida. S-au impreunat cu … pamântencele si asa au iesit oamenii. Apoi Atlantida a fost distrusa pentru ca au facut niste erori in constructuiile lor bazate pe cristale de cuart. Supravietuitorii au ajuns in Mesopotamia, au pus bazele culturilor de acolo si si-au vândut cunostintele egiptenilor. Ca piramidele sunt de fapt niste rezervoare enorme de apa. Ca România are 13 centre energetice (cu denumirile si locatiile exacte) pe unde se poate intra in “lumea de dincolo”. Si ca d-aia a cazut elicopterul ala israelian in noiembrie in Bucegi, a incercat sa intre printr-o poarta stelara. Ca Mihai Viteazul a fost atlant, ca dacii au avut druizi si ca Marele Arhitect al Universului e Toth, nu Dumnezeu. Si ca in Templul lui Solomon exista 17 sarcofage pline cu atlanti.

Când si când ma uitam la minele serioase care ma inconjurau si nu-mi explicam. Lidia este avocat. Olivia este farmacista si Roxana e consultant in management. Cum de numai mie mi se pare ca omul asta e complet ticnit??

– Iisus a fost si el atlant?, pun si eu o intrebare, incercând pe cât posibil sa fiu cât mai sobru.

– Dragos, poti te rog sa mai aduci niste fursecuri din bucatarie? Lidia probabil a considerat ca mi-am inceput ‘concertul’ de mistouri si vrea sa-l intrerupa.

Ma execut. La bucatarie vine dupa mine Roxana.

– Cam bizar, nu?

– Roxi, daca mai continua asa ….in viata mea n-am intâlnit pe cineva care sa bata câmpii cu atâta gratie.  Auzi, Mihai Viteazul atlant….si cum puteti fi atât de serioase toate?

-Hai, linistete-te, pune-ti putina tuica. A adus-o aseara barbatul meu de la Pitesti, e din sursa sigura. Stii ca Lidia are niste greutati acum…l-a cunoscut pe asta si nu e cazul s-o superi. Oricum, la cate am auzit…ce-ar mai putea urma?

Roxana stie ce ma face fericit pe termen scurt. Imi pun tuica intr-un pahar si ma intorc in sufragerie, urmat de Roxana cu fursecurile.

Domnul Ionescu trage alene din pipa, iar mâna ramasa libera s-a lipit de genunchiul Lidiei.

– Nu stiu daca Isus a fost atlant. Dar a fost cel mai mare mason.

Domnul Ionescu imi raspunde imediat ce ma vede. La rândul meu nu-mi mai incap in piele de fericire ca l-am prins pe geniu cu ceva ce nu stie.

– Aia e tuica?, ma intreaba, intinzând mâna catre pahar.

– Da, dar sa stiti ca tuica si pahare mai avem, va aduc imediat!

– Stai draga linistit ca nu vreau sa beau din paharul tau. Vreau sa va arat ceva.

Ia paharul intre palme, inchide ochii si se concentreaza adânc. Se aude un fel de incantatie. Toata lumea se uita ca la urs.

– Ia vezi, acum mai e tuica?

Gust. Tot tuica e.

– Ei, nu se poate, nu e apa?

– Nu, e tot tuica…de ce, trebuia sa fie apa?

– Da, am incercat sa transform tuica in apa. Dar n-am avut timp la dispozitie, asta se poate face intr-o zi, ori eu, in 5 minute…

– Dar e o tuica mai slaba decât tuica initiala zice Lidia, dupa ce a gustat un pic.

Nu vreau sa o contrazic pe Lidia, e in pragul unui divort si imi e suficient de draga incât sa nu incep acum o discutie. Insa tuica e exact la fel ca inainte! Si, la urma urmei…n-ar fi fost mai interesanta operatiunea inversa?

– Dar tot nu ne-ati spus cum e cu masoneria, intervine din nou Olivia.

Masonul ,  inca anesteziat de  esecul  transformarii tuicii in apa, isi revine instantaneu. Si eu, care credeam ca scapasem…..da’ de unde? Am mai aflat ca: Templul lui Solomon avea ca liant pentru ziduri un amestec de oua, var, brânza de vaci (brânza dulce sau telemea? – mi s-a spus ca brânza dulce) si nisip. Ca instrumemntele cu care s-a construit Templul erau toate din lemn si ca Biserica Catolica a facut numai rele (in acest punct spiritul meu de catolic pasiv a frematat un pic, nu suficient de mult insa pentru un duel verbal care se anunta de lunga durata). Si ca Enoh, savantul extraterestrilor, a facut clitorisul.

O asemenea intâlnire nu se putea termina decât en fanfare….

Dupa ce iesim, fac impreuna cu Roxana câtiva pasi.

– Stii…as fi fost in stare sa-i trec cu vederea toate enormitatile pe care le-am auzit, daca n-ar fi zis-o p-asta cu clitorisul. Iti dai seama câte povesti d-astea trebuie sa auda Lidia…biata de ea…oare toti masonii sunt asa dezaxati?

– Nu stiu Roxana…as paria mai degraba pe varianta cealalta: nu toti masonii sunt dezaxati, dar, la noi in tara cel putin, toti dezaxatii sunt masoni.

Roxana râde ca de-o gluma buna. Ne luam la revedere si gândul imi zboara deja la urmatoarea intâlnire. Lidia a promis ca ne aduce un Cavaler de Malta!

Voi ati cunoscut vreun mason? Daca da, ce parere v-a facut? Daca nu, va pot face eu cunostinta cu unul…..

sursa pozei: aici