1. Daca vi s-ar propune sa va scrieti biografia, carui scriitor i-ati incredinta sarcina aceasta?

Radu Tudoran.

2. Care sunt motivele pentru care i-ati incredinta lui sarcina aceasta?

Mi-a dat impresia unui scriitor rabdator, care poate face o poveste pe cinste din orice intâmplare anosta. Cum eu nu ma pot lauda cu o viata tumultoasa, asta ar fi sansa mea…

3. Este sfarsitul lumii. Ce carte ati pune in capsula cosmica pentru a pastra o « urma» a umanitatii?

Daca as zice ‘Biblia” as parea bigot, nu-i asa? Daca as zice “Zohar” as parea mult prea intelectual pentru un inginer…asa ca votul meu se duce catre “Oamenii cartii”. Personal, chiar m-a impresionat. Si ai acolo de toate. Inclusiv un mesaj-avertisment de toata frumusetea.

4. Cum arata pentru dvs pauza ideala pentru a citi o carte?

E duminica dupa-amiaza, am terminat de mâncat si ma intind in balansoar. E primavara, sunt 24 de grade, un vânticel molcom adie prin padurea de salcâmi scotând un zumzet odihnitor. Atipesc putin si am sa citesc imediat ce ma trezesc.

5. Daca ati avea puterea de a « sterge » un personaj de roman care ar fi acesta?

Ups! Stop joc! N-as sterge niciun personaj din nicio carte.

6. Care sunt motivele pentru care ati scoate acest personaj?

Reinterpretând putin intrebarea, consider ca autorul a avut motivele lui sa introduca personajele pe care le-a introdus in carte. Fara unul din ele, povestea n-ar mai fi completa, nu s-ar mai trage concluziile pe care si le doreste autorul. Desi…parca imi vine sa sterg personajele pe care le consider inutile din cartile lui James Clavell. Multe, multe personaje domnule! Si, trebuie sa recunosc, nu prea le vad rostul chiar tuturor, nu mi se pare ca povestea s-ar altera fara prezenta lor. La imaginatia mea deloc bogata, e un adevarat chin sa-mi inchipui fiecare personaj in parte.

7. Cati kilometri ati merge pentru a gasi o carte ?

Paaaaaaaai….n-am calculat niciodata, dar la târgurile de carte de la Piata Presei traversez parcul Herastrau pe jos si tinând cont si de cât ma plimb pe acolo, pe la târg…cred ca ar fi 10 kilometri. As fi in stare si de mai mult in caz ca mi se garanteaza ca gasesc in mod sigur cartea pe care o caut.

8. Daca ar fi posibil sa va intoarceti in trecut ce scriitor ati vrea sa intalniti ?

Sa inteleg ca e vorba de un scriitor deja mort….Pai as vrea sa-l intâlnesc pe Marx, sa-l intreb la ce naiba s-a gândit când a scris toate tâmpeniile alea si daca chiar a crezut ce a scris, sau daca a facut-o doar la misto. Vorbind mai serios…Einstein. A scris si el, deci poate fi considerat scriitor, nu? As vrea sa-l intreb cum de i-a venit ideea cu relativitatea, sa-mi spuna el, personal.

9. Care ar fi primele cuvinte pe care i le-ati adresa (In afara de « Buna ziua ») ?

“E adevarat ca ati fost un elev foarte slab”? M-ar ajuta tare mult daca ar zice ca da….

10. Descrieti biblioteca visurilor voastre

Aerisita. Luminata. Sa miroasa a flori de salcâm, nu a imbâcseala. Cartile sa fie protejate de geamuri. Rafturile sa fie drepte, nu arcuite de greutatea cartilor, ca-mi da impresia de depozit suprasaturat, nu de biblioteca. Sa aiba doar câteva mese si la una din ele sa stea o fata foarte frumoasa. Eventual bibliotecara. Nu de altceva, dar sa ai in pauzele de citit cu ce sa-ti clatesti ochii. Poate te inspira si o poti vizualiza ca personaj. Apoi…mereu când iti vei aminti de carte, vei zâmbi. Si numai tu stii de ce.

Multumesc pentru leapsa, QED, Ada, Iulia!

Cum arata pentru voi pauza ideala pentru a lectura o carte? Unde va place cel mai mult sa cititi?

Acest articol e un pamflet. Vorbim despre literatura, despre arta, si oricine are dreptul la o opinie, indiferent cât de gresita este in raport cu … realitatea.

1.  Jeffrey Archer. Cum e posibil ca autorul „Povestirilor cu final neasteptat” si al excelentului roman „In linie dreapta” sa decada atât de mult incât sa scrie o bazaconie ca „Impresie falsa” (actiunea se intâmpla la un moment dat si prin România, iar totala ne-documentare a autorului in legatura cu tara noastra in general, si cu Bucurestiul in mod special, e de-a dreptul halucinanta)? Probabil ca perioada de detentie petrecuta in temnitele Majestatii Sale (pentru ca da!, in Marea Britanie fac puscarie inclusiv nobilii care calca pe bec, chiar daca au fost membri ai Camerei Lorzilor) nu i-a adus lui Jeffrey doar noi subiecte pentru nuvelele lui din ce in ce mai diluate (cele din „Pisica are 9 vieti” – cu câteva exceptii), dar si un sictir in ale scrisului demn de o cauza mai buna. Ultima sa mare reusita, o varianta adaptata pentru intelesul zilelor noastre a Evangheliei dupa Iuda, nu prea i se poate imputa. „Scenariul” era dinainte stabilit si autorul a beneficiat de colaborarea profesorului Moloney care, probabil, a avut si rolul de a-l trage de mâneca pe geniu, ori de câte ori acesta incerca sa o ia razna. Pacat.

2.    John Grisham. Am devorat, pur si simplu, orice carte de-a lui care mi-a picat in mâna. Actiunea e alerta, plina de tot felul de capcane care iti stârnesc o imensa curiozitate si ai impresia ca romanul ti s-a lipit de degete. Aproape ca nu-i poti da drumul pâna nu-l termini. Câteva din cartile lui au fost ecranizate, in respectivele filme au jucat actori de prestigiu precum Tom Cruise sau Gene Hackman („Firma”), Tommy Lee Jones sau Susan Sarandon („Clientul” – cu ocazia asta am constatat cât de bine face pe prostul Tommy; e actor complet, ce mai!), dar si lautarese in ale actoriei precum Julia Roberts („Cazul Pelican”), si au avut, ca o consecinta fireasca, un enorm succes. Dar…caci exista si un „dar” (asa cum exista si un „caci”), omul nostru nu se poate dezbara de marota lui si pace. In absolut toate romanele (cel putin in toate romanele pe care le-am citit, sper ca nu mi-a scapat vreunul care sa fie diferit) avem de-a face cu avocati straluciti, chiar daca nu intotdeauna morali, cu judecatori relativ multilateral onorabili (autorul, ca avocat ce este, are intelepciunea de a nu-i supara prea tare pe cei ce impart dreptatea, caci nu se stie niciodata) si cu politisti, angajati ai FBI  sau procurori complet cretini. Faptul ca acestora din urma li se intâmpla sa rezolve cazurile se datoreaza in exclusivitate zvâcnirilor de constiinta ale avocatilor destepti, nicidecum propriei inteligente. Am o viziune in legatura cu urmatoarea sa „creatie”: un avocat beton se casatoreste cu un politist imbecil, dupa ce se intâlnesc pentru prima data in sala de judecata „patronata” de un judecator afro-american bine intentionat. Ce vreti?, iubirea nu poate fi explicata! Si vor trai fericiti pâna la adânci batrâneti, pe banii avocatului. Pam pam!

3.   Adrian Paunescu. Pentru omul asta muream de gât in adolescenta cu oricine incerca sa spuna ceva urât despre el sau despre Cenaclul Flacara. M-am certat violent chiar si cu profesoara de limba româna pentru autorul genialei „Repetabila povara” si numai faptul ca tatal meu era profesor la acelasi liceu m-a scapat de corijenta cauzata mai degraba de efervescenta mea (bine, cearta plus un comentariu cam prea personal al baladei „Miorita” intr-un extemporal). I-am citit imensa „De la Bârca la Viena si inapoi” in doua nopti, pentru ca se procura pe sub mâna si am avut sansa ca o colega de-a mea sa o aiba. Mi-a dat-o doar pentru 3 zile, ca mai erau si altii la rând! Era o perioada in care imi alegeam prietena in urma unui scurt examen eliminatoriu: trebuia sa recite o poezie de-a lui Paunescu. Sau sa cânte un cântecel din Cenaclu, la alegere. Si a venit Revolutia. Dinamismul exacerbat caracteristic poetului nu l-a lasat sa stea doar la masa de scris, a trebuit musai sa intre in politica. Si Paunescu a avut neinspiratia sa se inscrie in PSD, via PSM, dupa o scurta hibernare (hibernare impusa de faptul ca a avut de ales intre a iesi o perioada din atentia lumii sau a fi linsat). A facut-o numai de-al dracului, ca liberalii (la care s-a dus prima data) l-au gratulat cu „iesi afara din sediul nostru, lingaule!”. Prin traditia familiei si prin propriul mod de a gândi, Paunescu a fost intotdeauna un profund liberal. Dar s-a aplecat sa scurme in grajdul pesedist, cam impotriva propriei fiinte, iar dupa Revolutie cenaclul lui a ajuns o prelungire nesemnificativa a ceea ce a fost inainte. Si el n-a prea mai creat nimic important. La colt pe coji de nuca, socialist impostor ce esti!

4.    Mihail Sadoveanu – pentru intreaga activitate. Cum te poate dezamagi cineva pe care oricum nu l-ai placut niciodata? Inainte de a lua contact cu scrierile lui, mai toata lumea din preajma mea mi l-a laudat si ma asteptam cu vadit interes sa invat sa citesc pentru a afla direct de la sursa ce inseamna maretia scriitoriceasca. „Dumbrava minunata” mi-a indus sentimente amestecate si, nu stiu de ce, am simtit un dezgust  instantaneu fata de autor. Iar in scoala am avut obligatia de a citi „Neamul Soimarestilor”, care imi provoaca si acum strângeri de stomac numai la auzul titlului. Am crezut ca mi se pare (prea imi spusese toata lumea ca e bun) si am incercat si altceva. In van. Toate scrierile lui pe care le-am incercat m-au trecut prin aceeasi placere ca atunci când mi se impunea ingurgitatul de ulei de peste, pe sadicul motiv ca e sanatos.

5.   Corneliu Vadim Tudor. In ciuda aversiunii quasi-totale pe care am avut-o fata de acest personaj cam de când am auzit de el, nu m-am putut abtine sa nu-i recunosc o oarecare eruditie, dublata de o ironie saltareata, sa-i citesc (sau sa-i ascult) cu relativa placere poeziile si chiar unele scrieri sportive sau de tip „pamflet”. Mereu am avut senzatia ca omul asta e capabil de  mai mult si, in ceea ce-l priveste, traiesc intr-o continua asteptare. Din nefericire pentru el si pentru literatura, iesirile paranoice din mediul politic i-au obturat calea catre o mare creatie. Sper ca nu definitiv. Ce oare l-ar determina pe omul asta sa-si lase naibii pornirile isterice la o parte si sa se concentreze doar pe scris literatura? Poate ca o experienta la limita, traumatizanta, ca de exemplu sa fie lasat liber si in pielea goala pe undeva prin HARCOV pentru vreo 3 zile, l-ar aduce cumva acolo unde n-a dat semne ca ar fi: cu picioarele pe pamânt. Dar nu prea apasat. Trebuie sa ramâna totusi scriitor, remember?

Exista, desigur, o multime de scriitori pe care nu-i agreez. Dar macar la cei de mai sus am avut, la un moment dat, pretentii….

Pe voi care scriitori v-au dezamagit? Si de ce?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=HQZQXFZpTmQ]