Pentru ca urmeaza sa plec in primul circuit din viata mea, pentru ca as vrea ca la intoarcere sa scriu despre experienta mea turistica, dar habar nu am cum si daca ma pricep la asta, pentru ca nu am mai abordat un jurnal de calatorie pana acum, am considerat util sa-i intreb pe cei care de obicei comenteaza pe acest blog, dar nu numai, daca sunt interesati si ce ar dori sa citeasca legat de subiect.

Multi dintre cei care au lasat o parere mi-au raspuns ca ar trebui sa scriu ce simt eu. Daca stiam ce simt, nu mai intrebam. Tocmai pentru ca nu stiu cum sa procedez, ca sunt intr-o mare dilema, ca framantarile mele nu au ajuns la o concluzie, am apelat la voi. Acest blog nu are rol de informare sau recomandare si nici nu reprezinta un loc unde eu imi etalez talentul literar si astept laude si aprecieri. Este modalitatea mea de a socializa, de a comunica cu oamenii despre chestiuni care ma preocupa in mod deosebit si pe care nu am cu cine sa le discut in offline, asadar, summerday este un blog de dezbateri pe diferite teme de viata. De aceea, in lipsa opiniilor voastre, existenta acestui blog nu se justifica. Fiecare are propriul sau mod de exprimare in online, eu l-am ales pe acesta.

Nu pot mereu sa scriu ce realmente simt pentru ca nu asta e rolul blogului. As putea foarte bine s-o fac, insa, in scurt timp nu doar ca nu ar mai citi nimeni, dar nici macar nu ar mai intra aici. Ce simt eu este o imensa frustrare si dezamagire. Simt ca oricat as incerca, ca oricat as invata, oricat m-as stradui sa fiu cea mai buna, sa avansez, nu reusesc, dimpotriva, sunt retrogradata si mi se ia din salariu. As putea sa ma lamentez cat e ziua de lunga, da, daca ar fi sa scriu ceea ce simt, as scrie despre jobul meu si despre cat de nemultumita sunt eu. Despre nedreptatea din societate si legi aberante, ilogice. As putea sa va povesc intamplari de acolo pentru ca in fiecare zi se petrece ceva iesit din comun, in felul asta eu m-as descarca, dar cu siguranta nu as gasi intelegere, ci m-as trezi judecata de cititori.

Sunteti pregatiti sa gasiti lamentari si revarsari de frustrari zilnice pe un blog?

Este evident ca scriem si pentru ceilalti, evident ca unii ne dorim dialog pe blog, imi pare rau ca sunteti deranjati de intrebarile care apar la sfarsitul articolului, dar in acel sens as vrea eu sa curga discutia, acela este rostul lor acolo. Puteti sa le si ignorati, dar tare folositoare le gasesc eu si tare le mai simt lipsa pe unele bloguri pe care as vrea sa las un gand si ma trezesc ca nu am ce spune.

Asadar, summerday va este destinat voua. Nu va sfiiti sa va spuneti parerea, pentru ca de aceea am creat blogul. Nu vreau sa va agasez, ci vreau sa va ajut cu intrebarile finale, sa va fie mai usor sa raspundeti. Imi doresc dezbateri interesante pe blog, vreau dialog, nu “vai ce frumos ai scris” sau “vai ce frumoase poze”.