Si tot recent am primit din partea Adei un mic simbol al toamnei.

Si la ora actuala, desi au trecut, iata, mai bine de trei ani de zile, bloggingul a ramas  marea mea pasiune. Si va rog sa nu confundati blogul cu bloggingul. O sa intelegeti imediat de ce fac aceasta precizare.

Ce bloguri imi place sa citesc? Simplu, blogurile pe care ma simt bine, pentru ca mai presus de stilul abordat, de gramatica mai mult sau mai putin impecabila, de tematica, de subiectele propuse,  pentru mine conteaza oamenii din spatele acestor bloguri. Imi place  sa descopar si sa citesc  suflete.  Imi plac blogurile vii. Caut oameni calzi, prietenosi, comunicativi. Pentru mine bloggingul inseamna socializare…si cam atat. Ador  blogurile  unde imi pot spune punctul de vedere, unde am ce comenta. Si unde, extrem de important, proprietarul imi raspunde cu zambetul pe buze. Imi place sa fiu primita cu bratele deschise, sa simt ca omul se bucura de vizita mea. Cu aceasta ocazie as dori sa raspund si vesnicei acuze care circula prin blogosfera, si nu de ieri de azi, ca cei care lasa comentarii pe bloguri o fac din dorinta de a li se intoarce gestul. Ca fac spam, ca urmaresc sa-si asigure reciprocitatea si atat. Cum isi poate imagina cineva ca un om care a fost un simplu postator pe blogurile altora, din aprilie 2007 pana in martie 2010, nu comenteaza din pura placere? Da, aceeasi placere te determina sa lasi un comment de trei  cuvinte sau unul de 10 -15 randuri. Depinde de subiect, de starea de spirit de moment, de inspiratie, de timpul de care dispui. Am mai spus si cu alta ocazie, in momentul in care wordpress-ul imi va inchide blogul, pentru ca eu in ruptul capului n-o voi face din proprie initiativa,  ma voi intoarce la statutul de simplu postator, statut la care, repet pentru a mia ora, am fost obligata sa renunt in urma cu aproape opt luni. Asadar, ador sa comentez pe alte bloguri, pentru mine e o forma ideala de terapie si, sunt absolut convinsa ca cei care trec pragul acestui blog gandesc ca si mine. Altfel ar lasa un simplu comment si ar reveni cu ocazia urmatorului articol, lucru care nu se intampla, de vreme ce la un moment dat am tinut aici chiar si un mic party virtual desfasurat pe durata a doua zile.

Lumea probabil o sa gandeasca ca acesta nu este un blog adevarat. Si nici nu este, pentru ca eu nu sunt bloggerita, sunt doar o persoana care socializeaza in virtual.  Majoritatea bloggerilor gandesc astfel: hm, sunt extrem de talentat si vreau sa-mi fac cunoscute creatiile, sa fiu apreciat, sa devin cunoscut, sa primesc laude la scena deschisa. Sa afle lumea cum gandesc prin intermediul articolelor mele geniale. Si chiar sunt talentati… Posteaza articolul si astepta calmi, linistiti, feedback-ul.  Sau pur si simplu isi deschid blog din plictiseala sau pentru ca asa e trendul. Normal, e o diferenta de la cer la pamant intre un om care a inceput ca postator, si abia dupa ani de zile si-a deschis si el blog, si unul care a inceput direct prin a detine un blog. Mi se pare caraghios sa-l acuzi tocmai pe postator ca nu comenteaza din pura pasiune si la altii.

In concluzie, intru si citesc cu drag  blogurile celor pe care-i consider prieteni. Cei pe care ii simt aproape de inima mea. Cei care intotdeauna imi raspund la postari, indiferent ce si cat le scriu. Cer prea mult? Oare sunt eu prea pretentioasa? Stiu ca fiecare are stilul sau de a face blogging, ii respect fiecaruia alegerile, dar eu am intalnit si oameni care se incadreaza standardelor mele  si carora le ofer premiul cu  frunzulite de mai sus : Ada Pavel, Alina, Altcersenin Ana, Artificiality, Black Angel, ChocolatFollie, Cristian Dima, Delia, Diana Emma, Grapefruits,  Happygirls, Klausen, Lilly, Miscellaneous11, Molie, Ovi, Omlette du Fromage,Paul, QED, Silvia, Space Dust, Teo Negura, Vacitim, Wonderland, Zuzu.

Care sunt motivele pentru care va plac anumite bloguri  si alegeti sa postati pe ele. Puteti alege una sau mai multe variante:

a).  Blogul are  articole interesante, pe gustul meu, autorul lor este foarte talentat. Pur si simplu imi place cum scrie.

b). Sunt indragostit/a de proprietarul acelui blog.

c). Detinatorul blogului imi este prieten/a bun si in offline.

d). Pot invata din articolele sale, din experienta sa de viata.

e). Am ce comenta.

f). Articolele sunt amuzante, ma binedispun, imi readau pofta de viata.

g). Este un blog cald si primitor.

h). Comentez anumite subiecte, nu bloguri.

4 septembrie 2009…inceputul unei frumoase povesti fara sfarsit. Sper. :) In urma cu exact un an, ideea unui blog despre un sentiment si o dorinta(Wish of Love. Summer Love) mi-a incoltit in minte. Si tot atunci am decis materializarea ei. Din nefericire, sentimentul imi este interzis, iar dorinta irealizabila, asa ca blogul s-a transformat treptat intr-un loc de intalnire cu prieteni dragi, un fel de platforma de socializare sa-l numim, pentru ca ideea de blog si blogger imi displace profund. Cum spuneam si cu alta ocazie, nu ma consider o bloggerita(nici nu sunt), ci doar o persoana insetata de comunicare, dornica sa afle si sa invete cat mai multe lucruri, in niciun caz sa-si impartaseasca experienta de viata sau sa dea sfaturi altora prin intermediul unor articole. Dupa cum ati remarcat nu am imaginatia necesara pentru a scrie proza sau  poezie, asta neinsemnand ca nu-i admir si respect pe cei care au un astfel de talent,  dar nu pot scrie povesti, nu pot inventa lucruri. Nu pot si nici nu vreau.

Am citit multe pareri de-a lungul timpului, multi sustin ca daca nu ai ceva de transmis prin articolele tale nu esti blogger, ca daca te intereseaza traficul nu te poti numi blogger, ca blogul nu este altceva decat o tribuna de unde cineva isi face cunoscute ideile despre viata, ca daca postezi doar filmulete de pe youtube nu te numesti blogger, ca e musai sa scrii cursiv, frumos, argumentat, coerent, corect din punct de vedere gramatical, ca asa face un blogger sadea, un blogger in toata puterea cuvantului. Un blogger autentic scrie doar pentru el insusi, nu-l intereseaza nimic altceva, un blogger veritabil e doar acela care reuseste sa se impuna ca si formator de opinie, care impresioneaza audienta prin imensa-i cultura si nemarginita-i inteligenta,  este detinatorul unui vocabular extrem de vast si elevat, jongleaza cu o usurinta de invidiat cu  toate cuvintele din DEX, nu face niciodata rabat de la calitate,  este intotdeauna original, vine doar cu idei inovatoare,  are puterea sa transforme lumea, s-o faca mai buna si mai frumoasa. :) Un blogger are o personalitate puternica, stie sa-si sustina punctul de vedere cu fermitate, este intr-o permanenta lupta de idei cu ceilalti bloggeri, cu societatea, clasa politica, istoria, geografia, psihologia…cu Universul in general. Cam multe conditii nu vi se pare? Eu scriu cum simt si despre ce simt. Si nu am pretentia ca pot schimba lumea, nu judec pe nimeni, nu-mi plac etichetarile de niciun fel, nu dau verdicte. Nu vreau sa impun parerile mele nimanui, nu ma consider detinatoarea adevarului absolut.  Caut doar sa petrec momente agreabile in compania voastra, si de ce nu, cum spuneam mai sus, sa  aflu si lucruri noi. Totul in deplina armonie si cu zambetul pe buze, daca se poate. Ca nu mereu aveam dispozitia si inspiratia necesara…

Nu, nu sunt o bloggerita veritabila si nu voi fi niciodata. Nu asta am urmarit, blogul l-am deschis acum un an pe 4 septembrie mai mult in joaca si pentru ca aveam foarte mult timp liber. Si idei traznite.  Mai mult de 6 luni de zile nu am interactionat cu blogosfera, am preferat sa raman in anonimat, abia prin martie am hotarat sa adaug primele persoane in blogroll. Tot atunci mi-am luat inima-n dinti si am inceput sa postez pe alte bloguri si altceva decat opinii despre fotbal. Nu mi-a fost deloc greu, pentru ca mereu l-am avut langa mine pe Dragos, sprijinul sau contand decisiv pentru pastrarea blogului. Probabil ca daca nu ar fi fost el, acest articol nu ar fi fost scris azi. Dragos a constituit de fapt motorul acestui blog, de una singura nu m-as fi descurcat. E o bucurie sa-l am alaturi si sa va am alaturi. Acesta este mesajul meu de azi, menirea unui blog este sa aduca oamenii impreuna, sa-i faca sa devina prieteni, in primul rand in online si mai apoi, daca lucrurile decurg firesc, si in offline. Va multumesc pentru tot, in cele cateva luni care s-au scurs din momentul introducerii primei persoane in blogroll pana in prezent am reusit sa cunosc cativa oameni cu adevarat minunati. Pe voi.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=G5H50j4DHXk]